4,253 matches
-
veacurilor, mulți conducători aleși în mod democratic aveau să-l asculte fără nici o plăcere: sfârșitul primului an de guvernare, anul de grație. Împăratul spuse: — Luptele dintre iudei și arabi i-au dat lui Pompeius un pretext pentru a trimite acolo legiunile. Noi trebuie să aducem pacea la granițele acelea. Împreună cu Herodes, îi vom da libertatea și conducerea lui Harithat, regele destituit din Nabatene... — Harithat și prăzile lui din deșert... Macro rânji și adăugă: În fiecare dimineață mă întâlnesc cu proconsuli, procuratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e ținut ostatic de ani de zile; trebuie să căutăm o înțelegere. În ciuda războaielor, Dareus îi era prieten. — Fluviul Euphrates nu va mai fi traversat de armate, ci de ambasadori. Macro îi răspunse furios: — Vreme de o sută de ani, legiunile au trăit din război, pentru asta sunt acolo. Adu-ți aminte că puterea trebuie să semene spaimă ca să dureze, insista el. Nimeni nu te va urma pe drumul ăsta! „Nu-i adevărat. Adesea, oamenii se plâng de micile probleme materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
militari. — Lui nu-i salvezi viața? întrebă Callistus atent. — E militar, explică neîndurător Împăratul, și glasul lui sună diferit, cum nu-l mai auzise nimeni vreodată. Nu e un patrician care-și petrece serile benchetuind. Și-a încălcat jurământul. Toate legiunile din imperiu vor afla asta: un militar care a trădat nu poate să trăiască. Însă i-am îngăduit să se sinucidă, dacă preferă. În acest timp, în casa lui Sertorius Macro, în fața rudelor și a prietenilor înspăimântați, ofițerul însărcinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să se gândească, să ia decizii fără nici un intrus. — Publică documentele, denunță-i pe toți, îi sugeră Callistus cu o violență lucidă. E un cuib de șerpi în casa ta. Nu poți să nu-i alungi. Alături de tine sunt pretorienii, legiunile, tot poporul Romei. O vorbă doar, și a doua zi, cei care inventează mereu câte o nouă problemă - și strânse la piept codexul ce conținea numele lor - nu vor putea ieși în stradă. La fel ca în vila din insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
documente ar fi căzut în mâna lui Augustus sau a lui Tiberius; își spuse: „N-aș fi văzut ce am văzut azi. Împăratul e singur și are niște consilieri nepricepuți sau răi“. Se gândi apoi că, în ciuda germanilor și a legiunilor, tânărul Împărat era foarte vulnerabil. Își aminti că salvase viața și îndulcise exilul unui peyrates, un hoț ca Arvilius Flaccus, care, în plus, fusese unul dintre judecătorii ce o condamnaseră pe mama sa. Începu să zâmbească și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căzut de pe cal într-un loc pustiu, în trecătoarea Alpilor. Spionul zâmbi cu cruzime. Împăratul îl ascultă și, cu fiecare cuvânt rostit, neliniștea lui creștea. Omul care scrisese mesajul și îl încredințase acelui curier neatent avea o poziție solidă în cadrul legiunilor, comanda mii de oameni. Spionul rezumă conținutul foii, apoi o puse pe masă ca pe un obiect de preț. Împăratul o citi; era promisiunea clară a unui marș împotriva Romei și, imediat după uciderea lui, a cuceririi Senatului prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comanda mii de oameni. Spionul rezumă conținutul foii, apoi o puse pe masă ca pe un obiect de preț. Împăratul o citi; era promisiunea clară a unui marș împotriva Romei și, imediat după uciderea lui, a cuceririi Senatului prin forța legiunilor. Pentru a sublinia importanța acțiunii, autorul înșira numele complicilor săi: alți cinci tribuni. În josul foii se afla, mare, semnătura sa: „Lentulus Gaetulicus, dux al legiunilor de la granița renană“, limes al imperiului. Puterea lui militară era, teoretic, enormă. Împăratul simți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a unui marș împotriva Romei și, imediat după uciderea lui, a cuceririi Senatului prin forța legiunilor. Pentru a sublinia importanța acțiunii, autorul înșira numele complicilor săi: alți cinci tribuni. În josul foii se afla, mare, semnătura sa: „Lentulus Gaetulicus, dux al legiunilor de la granița renană“, limes al imperiului. Puterea lui militară era, teoretic, enormă. Împăratul simți un fior, ca și cum masa s-ar fi zguduit. „Un laș incapabil“, se gândi furios, „o familie care a trăit din comploturi și conjurații în vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi zguduit. „Un laș incapabil“, se gândi furios, „o familie care a trăit din comploturi și conjurații în vremea lui Catilina. Vreun trădător l-a avertizat să voiam să-l înlăturăm, iar el plănuiește o lovitură de stat cu legiunile acelea pe care le-a condus prost“. Privi semnătura, privi numele celor cinci, și i se părea că vede deja înșirate pe masă capetele lor tăiate. Spionul așteptă ca el să cântărească valoarea scrisorii, și continuă: — Nu știm cui anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui ar fi fost puternic afectată. „Până și sora și cumnatul lui vor să-l ucidă“, ar fi râs dușmanii. Se plimba înainte și înapoi, de la masă la ușă. Își aminti chipurile și povestea vieții tribunilor care comandau cele opt legiuni de pe Rhenus. Dintr-odată revăzu, de parcă ar fi intrat în cameră, chipul lui Servius Galba; fu întâia clipă de ușurare în orele acelea spasmodice. Luă o hotărâre fulgerătoare. Să pună mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de parcă ar fi intrat în cameră, chipul lui Servius Galba; fu întâia clipă de ușurare în orele acelea spasmodice. Luă o hotărâre fulgerătoare. Să pună mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să facă vreo mișcare, să pună legiunile sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea să fie primit. Instinctul îi spunea să-l refuze. Se gândi însă, cu o încredere oarbă, la tribunul militar Domitius Corbulo, fratele Miloniei, și îl chemă în taină pe Palatinus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o clipă. Cu un sentiment de triumf, el văzu că, la acea comandă dramatică, nici unul dintre ofițeri sau soldați nu reacționase; rămăseseră nemișcați, în rânduri perfect aliniate. Tribunii și centurionii îl priveau în ochi, așteptând alte ordine. El încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei. Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne, o comandă pe care tuba o transmitea în imensul castru, o alta transmisă de lituus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei. Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne, o comandă pe care tuba o transmitea în imensul castru, o alta transmisă de lituus -, regăsea o lume familiară și era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândească la compendiul de știință militară al marelui Vegetius, Epitome de re militari, unde, printre altele, se dădeau sfaturi dure cu privire la înăbușirea revoltelor și combaterea neglijenței soldaților de felul celor pe care Gaetulicus îi lăsase de izbeliște. Cu excepția celor din legiunea mea, răspunse fără să surâdă Galba, celebru pentru mâna sa de fier. De ceilalți voi începe să mă ocup mâine dimineață. Centurionii și decurionii vor aplica regulamentul ca la carte. Și pedepsele... Vom ordona o serie de manevre. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când aveau să se prezinte la praesidium, urma să-i înlăture, concediindu-i pe loc; avea să le dea timp doar cât să-și facă bagajele. Știa ce oameni meritau să promoveze în locul lor. Garantă că, după ce va instaura ordinea, legiunile aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajungă împărat - se numea Nero. Seara, Galba îi spuse Împăratului: — Speculatores mă sfătuiesc să-i supraveghez pe britani; unitățile lor se mișcă. Britannia era o insulă sălbatică și, asemenea Germaniei, nu avea să ajungă niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu sunt acea classis de la Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Poate că va fi de-ajuns să le arătăm britanilor puterea noastră; au uitat de noi pentru că nu ne-au văzut de multă vreme. Pe malul Oceanului Britannicus, în locul cel mai îngust din ceea ce numim astăzi Canalul Mânecii, Împăratul postă trei legiuni, ca și cum s-ar fi pregătit de invazie, cu mașinile de război și de asediu care, încă din vremea lui Julius Caesar, se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
postă trei legiuni, ca și cum s-ar fi pregătit de invazie, cu mașinile de război și de asediu care, încă din vremea lui Julius Caesar, se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja instalate pe plajă. Teama care se iscă aduse zile mai liniștite. Nu fu nici un război. Visul - sau utopia - Împăratului nu se spulberă. Era însă un răgaz scurt; după mai mulți ani, când Roma plănui extinderea imperiului, războiul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă căsătoresc cu tine. Vestea că a patra soție a Împăratului, mama moștenitorului imperiului, era sora gloriosului tribunus militaris Domitius Corbulo, ridicat din rândul plebei, și nu fiica unui senator puternic, dar urât de popor, entuziasmă toate cele douăzeci și cinci de legiuni ale imperiului. Astfel, în Gallia, la Lugdunum, pe care azi îl numim Lyon, s-a născut prima fiică a Împăratului, care fusese concepută, ca în ritul vechilor religii, pe apele lacului sacru. El o numi Julia Drusilla, ca pe sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asambla o galerie de picturi. Pentru tânărul Împărat, care colecționa obiecte de artă de orice gen, soseau daruri minunate, din toată orașele imperiului și din regatele aliate. Prea mulți senatori ajunseseră să trăiască cu spaima în suflet. Se temeau de legiunile lui Domitius Corbulo și de pretorienii bine plătiți care puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajungă la putere. Iată: vom spune că a construit un pod din corăbii, că a distrus o jumătate de flotă ca să demonstreze că profeția aceea era falsă. Și aduceți-vă aminte de campania din Britannia, continuă Asiaticus. A dus trei legiuni până la Marea de Miazănoapte și le-a adus înapoi, fără ca ele să fi luptat. Niciodată nu s-a abătut o asemenea rușine asupra legiunilor Romei. Se uitară la el perplecși, fiindcă, după campaniile sângeroase ale lui Julius Caesar, Augustus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea era falsă. Și aduceți-vă aminte de campania din Britannia, continuă Asiaticus. A dus trei legiuni până la Marea de Miazănoapte și le-a adus înapoi, fără ca ele să fi luptat. Niciodată nu s-a abătut o asemenea rușine asupra legiunilor Romei. Se uitară la el perplecși, fiindcă, după campaniile sângeroase ale lui Julius Caesar, Augustus și Tiberius, pacea din primejdioasa insulă locuită de britani fusese întâmpinată cu mare ușurare. De aceea, câțiva complotiști murmurară: — Mai bine s-o lăsăm baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tratate militare Vegetius, Gellius și chiar de Julius Caesar în lucida latină din al său De bello Gallico - era identic cu musculi ce desemna gustoasele moluște. Asiaticus continua să râdă. — Spuneți-le oamenilor că au înțeles greșit; „băiatul“ a dus legiunile să culeagă scoici pe plajă. Dintr-odată se prefăcu serios: — Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se lăsa repede, dintr-un cer mohorât, deasupra acoperișurilor orașului cuprins de neliniște. Împăratului i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]