KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Se oprește În clipa În care dinspre ușile liftului se aude un ping. Amândoi ne reluăm instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcând eforturi ca vocea mea să sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcând eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil. La ce etaj mergi ? — La nouă, vă rog. Connor Înghite În sec. Domnule Harper, Îmi permiteți vă rog să mă prezint ? Îi Întinde mâna grăbit. Sunt Connor Martin, de la cercetare. Am Înțeles că azi urmează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
folosite. Veți fi uluit. — Sunt... sigur că așa e, spune Jack. Abia aștept. Connor Îmi zâmbește superâncântat. — Ați făcut deja cunoștință cu Emma Corrigan, de la marketing, nu ? spune. — Da, ne cunoaștem. Ochii lui Jack mă fixează cu interes. Urcăm În lift Într-o tăcere ușor stânjenitoare. Ce ciudat. Nu. Nu e deloc ciudat. E OK. Cât o fi ceasul ? spune Connor. Se uită la ceas și, spre groaza mea, Îl văd pe Jack privind În aceeași direcție. O, Doamne. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ați luat hotărârea asta ? — Acum câteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surâs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Vine !“ Așa e peste tot pe unde se duce ? — Deci, spune după o vreme, ca să facă conversație. Te muți cu Ken. Îl cheamă Connor, spun. Iar răspunsul este da. — Bănuiesc că abia aștepți, nu ? — Da. Abia aștept. Am ajuns la lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcându-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprânceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gânditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de câteva ori. Evident, unele lucruri sunt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amândoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii. Chiar mă Întrebam pe unde ești. — Am avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care apasă pe butonul spre etajul nouă, fără să zică nimic. După ce am coborât cam două secunde apasă pe butonul de urgență și liftul se oprește brusc. Apoi, Într-un final, mă privește. — Oare tu și cu mine suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care apasă pe butonul spre etajul nouă, fără să zică nimic. După ce am coborât cam două secunde apasă pe butonul de urgență și liftul se oprește brusc. Apoi, Într-un final, mă privește. — Oare tu și cu mine suntem singurii oameni normali la cap din clădirea asta ? — Îhm... — Ce s-a Întâmplat cu instinctele ? Pare că pur și simplu nu-i vine să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum câteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stângace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
faptul că, imediat după conversația noastră, m-am dus drept acasă și i-am dat papucii lui Connor. Mă simt extrem de umilită. O să creadă că i-am dat papucii lui Connor din cauza lucrurilor pe care mi le-a spus În lift, nu ? O să creadă că a fost doar din cauza lui. Ceea ce nu-i deloc adevărat. Dar absolut deloc. Cel puțin, nu total... Poate de-asta... Nu. E ridicol să cred că faptul că și-a prelungit șederea are vreo legătură cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cât un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea din clădire trebuie să știe ce fac eu. Un lift mă așteaptă gol, dar mă Îndrept spre scări, În primul rând fiindcă n-am chef să vorbesc cu nimeni, iar În al doilea rând pentru că Îmi bate atât de tare inima, că simt nevoia să-mi consum cumva toată energia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Jack Harper să mă vadă ? Fiindcă, dacă vrea să-mi spună ca a avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stânjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

a înarmat cu teul, cu mapele, și-a vârât mâna ei nervoasă într-un buzunar al canadienei și a ieșit. Klava moștenise un apartament în blocul ALMO, deasupra magazinului Bucur, undeva la etajul treisprezece. Dacă nu știai cum să iei liftul, îl luai pe primul care-ți ieșea în cale, pe urmă la etajul ei trebuia să treci pe o pasarelă în U ca la casele din Parisul vechi (exact așa spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa cu fața atârnând în toate părțile, Zina nu mai era. Ca să n-o prindem în holul blocului, nici n-a mai așteptat la lift... Cu petrecerea stricată, plecăm cu mama și unchiul Anton spre casă, în aceeași tăcere pe care numai unchiu-meu mai încerca, în metrou, s-o rupă cu observații care nu cereau nici un răspuns. Zina a apărut acasă hăt, după nouă seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
de lanțuri aurite deasupra bluzei, râzând cu buzele umezite la ce-i tot șoptea însoțitorul ei și bătând sonor cu inelele argintate de pe fiecare deget al mâinii în speteaza scaunului (pe vremuri, la Casa Scânteii, când m-am nimerit în lift cu un grup din ăsta de țigani, o fată frumoasă foc mi-a atras privirile atât de insistente că, la un moment dat, tovarășul ei i-a spus râzând și dând-o pe românește, Hai să coborâm mai repede, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

dacă stau să mă gândesc, ultimul se întâmplă în Boston, parcă. Dar e cam același lucru, de fapt.) — Deci, Jane, indiferent ce vrei să‑ți cumperi, zic visătoare, un apartament pe două etaje pe Fifth Avenue... ori o casă fără lift din East Village... trebuie să‑ți maximizezi potențialul dolarului tău. Ceea ce înseamnă... Mă opresc în clipa în care îi văd pe Emma și pe Rory uitându‑se la mine ciudat. — Becky, Jane vrea să‑și cumpere o casă tip în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ridică mâinile, a scuză. Păi atunci, vă urez drum bun. Își adună niște dosare și le bagă repede în servietă, apoi o închide cu zgomot. Atunci, pa! — Ne mai vedem, zic, și o urmăresc cu privirea cum se îndreaptă spre lift. Rămân lângă biroul lui Mel încă câteva secunde, încercând să‑mi amintesc ce am lăsat aici. Dar indiferent ce‑ar fi, nu‑mi amintesc. Nici nu cred că‑i așa de important. Când ajung acasă o găsesc pe Suze în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mă plimb prin parfumerie, uitându‑mă la elegantele lambriuri art deco; la tavanele înalte, largi; la ornamentele sculptate aflate la tot pasul. Dumnezeule, cred că e unul dintre cele mai frumoase magazine în care am fost vreodată. În spate sunt lifturi demodate care te fac să simți ca într‑un film cu Cary Grant și pe o măsuță e un teanc de ghiduri ale magazinului. Iau unul, ca să mă orientez un pic... și nu‑mi vine să cred. Are zece etaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
chiar e adresa corectă. Deschid ușa de sticlă, intru într‑un hol sărăcăcios mobilat cu scaune de plastic și dau din cap fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să aud un fel de zumzăială slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sărăcăcios mobilat cu scaune de plastic și dau din cap fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să aud un fel de zumzăială slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii. Liftul scoate un sunet, ușile se deschid și... O, Dumnezeule. Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să aud un fel de zumzăială slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii. Liftul scoate un sunet, ușile se deschid și... O, Dumnezeule. Asta e coada? Un șir de fete se încolăcește pe lângă o ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să aud un fel de zumzăială slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii. Liftul scoate un sunet, ușile se deschid și... O, Dumnezeule. Asta e coada? Un șir de fete se încolăcește pe lângă o ușă din capătul culoarului. Se împing și toate au aceeași privire nerăbdătoare. Din când în când, cineva își face drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
parcurgem în tăcere. Apoi mașina se oprește brusc, coborâm și intrăm în cel mai grandios și mai enorm hol pe care l‑am văzut vreodată, cu portar în uniformă și oglinzi peste tot. Urcăm un catralion de etaje într‑un lift aurit cu un bărbat cu chipiu țuguiat și intrăm într‑un apartament. Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]