2,345 matches
-
lase cuprinși de panică: era vorba de o febră cu complicații inghinale, asta era tot ce se putea spune, ipotezele în știință ca și în viață fiind întotdeauna primejdioase. Bătrânul Castel, care-și mușca liniștit mustața îngălbenită, ridică niște ochi limpezi spre Rieux. Apoi întoarse o privire binevoitoare spre asistență și atrase atenția că el știa foarte bine că era vorba de ciumă, dar că, bineînțeles, a o recunoaște oficial ar impune și măsuri nemiloase. El știa că asta era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul se lăsase și cerul se limpezise. O lumină dulce si proaspătă scălda tabăra. În pacea serii, zgomote de linguri și farfurii urcau din toate părțile. Lilieci zburau pe deasupra corturilor și dispăreau apoi pe neașteptate. De cealaltă parte a zidurilor, un tramvai scârțâia la un macaz. \ Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și se adăugau la zăpăceala și suferința tuturor. Incidentele și conflictele cu administrația s-au înmulțit. ÎNTRE TIMP, PE LA SFÂRȘITUL LUI NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i încă din primul volum principiul său de viață. „Cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos și demn”, dar și faptul că Alexandru Mânăstireanu a fost și este un luptător. Scrierile sale au darul de a-ți limpezi gândurile, de a te relaxa iar uneori te invită la meditație ori îți prezintă comportamentele unor oameni valoroși dar modești ce pot constitui azi modele. Citindu-l, simți o adevărată fascinație pentru omul de litere, a slujitorului devotat catedrei, a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în ziua următoare mă delectez citind din volumul „Respiro în amonte”, de C.D. Zeletin. Conține o salbă de studii aprofundate care mi-au captivat atenția, încât nu m am putut opri să nu subliniez apăsat unele judecăți de valoare maximă - limpezi precum cristalul cel mai pur. în orele după-amiezii mă așez liniștit la masa de scris, hotărât să întocmesc recenzia la volumul „Oameni și întâmplări din satul meu”, de Ion Popescu Sireteanu. Am impresia că voi reuși să transmit cu exactitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
glumă că vor sincer să vă ajute... Oare știe Marko Bella că anumiți inși din etnia maghiară se folosesc de numele lui și al U.D.M.R.-ului pentru a face bișniță ordinară, pentru a înșela oamenii creduli? Până se vor limpezi lucrurile, să ne bazăm pe noi înșine, să mai strângem un pic cureaua, în așteptarea unor vremuri mai bune și pentru noi, oamenii de rând. Partea a II-a Revin asupra aceleiași probleme, la o lună. Ieri, 16 decembrie, pe la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-l de două ori, ca și cum i-ar fi pus o întrebare. Trebuie să fi fost totuși un simptom al delirului său, căci în mintea lui, Uri auzea numele acesta arab strigat cu un accent evident american. Gândurile îi erau mai limpezi acum. Uri se întrebă ce făcuse Maggie. Își închipui că reușise cumva să găsească drumul înapoi către Ierusalim, către tunele. Dar de unde ar fi putut să înceapă? Indiciul tatălui său - oare chiar fusese lăsat înăuntrul unui joc pe calculator sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa e, am avut ocazia să constat. Uneori, sau de cele mai multe ori, nu vedem scopul sau motivul pentru care anumite lucruri se întîmplă într-un fel, pe moment nu înțelegem, nu avem întreaga perspectivă, dar în timp sensul apare, se limpezesc multe și se conturează linia principală. În acest lucru am încredere... că dacă eu nu pot spune cu certitudine ceva despre viitor, certitudinea există totuși, oricum. Într-un fel, este. * Ce-ți e și cu sentimentele astea... acum le ai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Așa am făcut mereu, ca să nu dau banii pe Închiriat. — În regulă, putem să mergem cu taxiul și să ne oprim să lăsăm DVD-urile În drum spre Bel Air, zise Kitty Încântată de idee. Haide, o să-ți placă, Îți limpezești și tu mintea după toate astea, vezi puțin L.A.-ul pe parcurs. Încă n-ai vizitat nimic. Cu cât Încerca Kitty să o ajute, cu atât Desert Rose se supăra mai tare. — Nu pot! Expoziția se Închide la prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât obrajii Îi luară foc. Nu te teme, iubito, nu scapi de mine atât de ușor, ți-am mai spus. Lasă-mi doar ceva timp să-mi limpezesc treburile, zise el, Încercând să-și ascundă emoția. Privi pentru ultima dată În ochii lui cenușii. Părea Întors pe dos, dar sincer. Mașina porni, Începându-și voiajul doar dus spre vid - un vid negru. Ea și Matthew păreau două planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
după asta, exact așa cum ai spus, s-a dus În Europa să petreacă Sf. Valentin cu prietena lui. Mi-a trimis un e-mail drăguț ieri, zicea că-i e dor de mine. — Și - stai să ghicesc - speri ca el să limpezească lucrurile acolo și să se Întoarcă la tine, nu? — Exact. — Știi ce cred eu, zise ea cu ultimele puteri, cred că n-o să-l mai vezi niciodată. Sau poate o să te sune peste vreun an, când o să treacă prin New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
continua s-o privească fix, luă un cărbune și începu să deseneze pe o hârtie primele trăsături ale unei schițe. La început, lacrimile o împiedicau să vadă bine, dar, încetul cu încetul, în timp ce mâna câștiga siguranța, ochii i s-au limpezit, și capul câinelui, parcă apărând din fundul unei ape tulburi, i se înfățișă în întreaga lui frumusețe și forță, în misterul și interogația lui. Începând din ziua aceea, Marta îl va iubi la fel de mult pe câinele Găsit cum știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nimic, altul care pur și simplu o sfătuia să lase totul așa cum este, Cu atât mai mult, amintește-ți că te vei întoarce de multe ori să lucrezi și să respiri aerul câmpului. Cât despre Cipriano Algor, pentru a-și limpezi mintea de păianjenișul de temeri care, în timpul zilei, îl făceau să se uite de zeci de ori la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: „Da, acum e bine”. Și zâmbi mulțumit. Eram pregătit să trec pragul sălii cu oglinzi acum. Francisc s-a dat politicos la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiindcă l-a citit pe Homer. Prin el, incendiul Troiei a devenit ceva ce nu a existat niciodată, nu va exista și totuși va exista totdeauna. Are atâtea sensuri pentru că e totul clar, limpede. Manifestele Rozacruceenilor tăi nu erau nici limpezi, nici clare, erau niște bolboroseli și promiteau un secret. De aceea mulți au Încercat să le facă să devină adevărate, și fiecare a găsit În ele ce voia. La Homer nu există nici un secret. Planul vostru e plin de secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu știam la ce număr, explică Ben îmbujorat, evitându-i privirea. I s-a făcut rău în parc și nu-și mai amintea unde stă. — Francesca! Expresia confuză a tatălui ei se limpezi când o văzu. — Mă bucur să te văd. Stai mult la noi? — Îl iau eu de-aici, îl anunță pe Ben, pe un ton mai tăios decâr ar fi vrut, dornică să plece cât mai repede. O să-și revină. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tradiție, că „Frontiera dintre ziaristica efemeră și eseul durabil este foarte neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit „gen literar“, reportajul modern include „foiletonul, romanul de aventuri și povestirea realistă”, cu avantajul veridicității documentare; separația reportaj/roman pe criteriul amplorii compoziției este depășită de metamorfoza modernă a literaturii, care cultivă instantaneul, fugacele, fragmentarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu, vreau să plîng, să Îndrept lucrurile, să lupt. Dar, firește că nu fac asta. Îmi mușc buza și mă uit În podea. — Mă duc să-mi strîng cîteva lucruri, zice Dan. O să stau cu ai mei pînă se mai limpezesc puțin apele. Iese și Îl aud intrînd În dormitor, deschizînd ușile dulapurilor și sertarele și Îndesînd haine Într-o geantă sport. O vreme, nu sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unii. ― Mi-a rămas consecvența cu inima mea. ― De ce opui inima ideilor, Galilei? ― De ce? Fiindcă inima are rațiunile ei. Și, pe urmă, nu cunoști nopțile mele... Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopți sunt limpezi și goale... ― Vorbești ca și cum te-ai mai teme și azi. ― Ziua pune între mine și inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intențiile, nici întrebările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acolo unde voi fi în stare să cred fără rezerve în ea. Pentru că vreau să-mi imaginez liniștea într-un mod care să depindă de nevoile mele. Trebuie să vină, poate, o vârstă sau un prilej când toate acestea se limpezesc, dar acum știu că tot ce-mi spun aceste coline, vara, nu m-ar fi putut învăța nimeni. Lumea mea e o lume fără sfinți. ― Și chiar fără eroi. V ― Asta au așteptat oamenii de la mine, să fiu un erou
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trezită din somn, care țipă când răsare soarele și o orbește. ― Te prefaci că nu pricepi ce vreau să spun. Te ascunzi mereu în vorbe care evită ceea ce nu-ți place. ― Nu evit nimic Te înșeli. Încerc doar să-mi limpezesc amintirile. ― Cu toate acestea nu le opui decât clipa. ― Și ce altceva aș mai putea să le opun acum? ― Ideile în care ai crezut. Pământul se învîrtește în continuare. ― Nu sunt atât de orgolios încît să-mi închipui că mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Poate că nu sunt, totuși, atât de înzestrat pentru singurătate. Dar cred că răspunsul cel mai sincer e: sunt egoist. Poate, n-am curajul să-mi pun singur unele întrebări. Prefer să le aud formulate de altul. Așa, mă voi limpezi mai ușor. Cu toate că nu știu la ce-mi mai servește asta. Timpul care-mi mai rămâne de trăit s-ar cuveni să-l folosesc doar pentru a scăpa de coșmaruri. XXX ― Uitasem cine sunt, și m-am pomenit în fața unei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unor exerciții fioroase, vrând să facă din el o mașină pusă în slujba credinței... ― Eu nu pot să mă rog la fel cum urăsc. Și încerc să-l caut pe Dumnezeu pe lumea aceasta. Mă emoționează, recunosc, orice dimineață care limpezește cerul... Poate, am exagerat când am zis că nu-mi mai pasă de nimic în afară de lumină și de chiparoși. Îmi pasă, dar... ― Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta ceva mișcându-se în apă. Erau vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut sigură precum stânca. Gundo a început să-și ocărască toți zeii; picioarele ne erau tapisate cu lipitori. În punctele de unde le-am desprins, pline ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]