9,794 matches
-
Părinții se certaseră din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude. Alergase de la unul la celălalt, să-i împace, dar nici el, nici copilul nu fuseseră auziți. Acum se așternuse tăcerea dar nu liniștea. Tristețea se revărsa în valuri din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de frate-miu, s-a uitat la șnurul pe care-l avea la gât, și-a făcut cruce și a dat fuga afară. Am auzit-o plângând în hohote. Tata s-a dus după ea. Pe urmă, când s-a liniștit, au venit amândoi. Atâta ne-a spus : "Chiar acu' dai jos șnurul de la gât. Te-a mai văzut cineva acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ți s-a mai întâmplat și acuma, iar: tot așa, când cu moartea fratelui nostru. Cine-ar fi crezut!... Hai, trezește-te, deschide ochii, uite, bea un strop de apă, să-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei, care-și mai domolise suspinele și-și venea în fire încet-încet... "Gata, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în fire încet-încet... "Gata, gata... uite... A trecut...." O legăna lin, așa cum faci cu un copil speriat în puterea nopții... "Așa. Hai, deschide ochii și spune-mi ce-ai visat..." Cele două surori stăteau îmbrățișate, cea mare căutând s-o liniștească pe cealaltă, care începuse deodată să plângă și să strige cuvinte de neînțeles în somn... un singur cuvânt se auzea clar: "moare... moare..." Căuta s-o trezească și s-o liniștească, dar era îngrozită și ea. Nu știa de ce. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
două surori stăteau îmbrățișate, cea mare căutând s-o liniștească pe cealaltă, care începuse deodată să plângă și să strige cuvinte de neînțeles în somn... un singur cuvânt se auzea clar: "moare... moare..." Căuta s-o trezească și s-o liniștească, dar era îngrozită și ea. Nu știa de ce. Să fi fost coșmarul acela al surioarei ei, care se repeta de la moartea tatălui ei și părea că anunță moartea cuiva... să fi fost lumina sângerie în care asfințise soarele ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bucurie, dacă dăruiește atâta iubire tuturor... Ei, cine știe, dacă o fi prea mic arborele meu, o să-mi mai dea el dintr-al lui sau o să mă primească în colțișorul lui de grădină... Dacă vrei, fie și așa. Ca să fii liniștit, să știi că-ți dau colțișorul meu din cer dar n-o să fie nevoie. Tatăl nostru are pentru fiecare dintre noi un lăcaș, iar noi suntem frații Fiului Lui, adică iubire din iubire... Într-un târziu, a adăugat : Și să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
decât să stea singur cu barca lui vrăjită, eu n-aveam nevoie de nimic, decât de iubirea lui ! Iar el nu m-a iubit niciodată, fiindcă, uite, nu i-am putut spune cum arăta taică-mio ! Într-un târziu, m-am liniștit. Mi-am zis că, îndată ce ajungem la mal, o zbughesc de lângă el și nici nu mai dau pe-acolo. Da' acu' ce era să fac, în mijlocul mării ?! Soarele era de două sulițe pe cer și ardea. Ei, ai terminat ?! Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-am știut că ești aici. N-am vrut să te tulbur. Băiatul (perplex): Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul plecat, cu adâncă părere de rău): Da, iartă-mă, te rog... (ceilalți doi copii se așează jos, rămân în picioare cei doi) Băiatul ( brusc îngrijorat, se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inima din partea bătrânului lor coleg... Nicu era emoționat. Își cunoștea oamenii. Știa că cel care ceruse să vadă plaga era de o exigență ieșită din comun... “Deci, draga ta Despina și doctorul Gruia au trecut examenul cu brio” - l-a liniștit gândul de veghe. ― Dacă o să vă spun că m-ați lăsat fără replică, n-o să mă credeți... Noi, medicii, nu cred că avem capacitatea de a ajunge cu Înțelegerea până la nivelul bietului bolnav. Postura de pacient Îți dă o stare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am mai văzut eu un asemenea spectacol. Dar unde? Aha! Acolo, la dispensarul din Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical acut”. A intrat În triaj, să vadă despre ce este vorba și dacă poate să liniștească văicăreala ce se auzea până la câteva poște. După primul pas făcut printre fustele Înflorate, s-a auzit glasul uneia dintre țigănci. Un glas care i se părea cunoscut... ― Hooo! Mooo! Ho! Uiti la domnu’ doctoru’. Parcă-i ceal ci m-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a sfârșit prezentarea intervenției pe care tocmai o efectuase, profesorul l-a Îndemnat: ― Cred că e bine ca protocolul operator să-l ai Între notițele proprii. Chiar cu mai multe detalii. Îți vor fi de folos... Și nu uita să liniștești familia bolnavului - liota, cum Îi spunem În mod obișnuit. Trebuie să știi că pentru acești oameni familia este un lucru la care ei țin foarte mult. ― Așa voi face, domnule profesor. Cât despre dragostea lor pentru cei din familie, m-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acești oameni familia este un lucru la care ei țin foarte mult. ― Așa voi face, domnule profesor. Cât despre dragostea lor pentru cei din familie, m-am convins acolo, la dispensarul din Pomârla. Întâlnirea cu cimotia bolnavului operat a fost liniștită. Când țiganca șefă de grup l-a văzut, le-a făcut atente pe celelalte: ― Mooo! Uiti-l pi domnu’ doctoru’! Spuni. Ti rugăm. Ci faci barbatu’ meu? L-ai opirat? ― L-am operat și așteptăm să vedem cum va merge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei liniști. Prin urmare, direcția spital, <Înainte, marș!ă”... Mergea fără să vadă pe nimeni. Nici măcar nu și putea aduna gândurile, ca să stabilească ce să-i spună profesorului... A intrat pe poarta spitalului. Se trezea salutat din dreapta sau din stânga... Răspundea fără să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apoi, doctorul Gruia a venit cu precizarea:: ― Așa trebuie lucrat, domnule doctor! Să l treacă toate nădușelile pe acest neica nimeni!... Securistul a rămas cu ochii dilatați, ca În fața unei primejdii iminente. Sora șefă a refăcut pansamentul. Când s-au liniștit, Gruia și doctorul Pas au intrat, din nou, În salon. ― Doamnă soră șefă, să nu uiți să-i faci injecțiile prescrise pacientului - a ordonat doctorul Pas. ― Numai să-mi aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-a trecut prin minte, uitând de lovitura primită. Am Încercat să mă ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
treacă prin Piața Unirii și să aducă două birje. ― Mulțumesc din suflet pentru faptul că am putut să iau parte la o asemenea petrecere. Rămâneți cu bine. ― Important este dacă te-ai simțit bine, nene Mitrule - a căutat să-l liniștească Nicu. ― Dumneavoastră, domnule profesor, Întotdeauna aveți o vorbă bună pentru oricine vă este În preajmă - a răspuns nenea Mitru, bucuros de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de fiecare dată a condus mutarea și instalarea spitalului nostru pe alt aliniament
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de negru pe cât ni se pare. ― Bine ar fi să fie așa, Nicule. ― Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască. ― Eu am să plec, fiindcă te așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am să fiu mai atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el, privind În urmă. De ce? Nu-și dădea seama. Poate pentru că În gândurile lui răspunsul comisiei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dicton. Și sper să se adeverească... Deși așteptarea În doi este mai ușoară, n-am să pot rămâne lângă tine mai multă vreme. Am să te conduc până la ieșirea din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu atragă cumva atenția chiriașilor, și în special a celui care stătea în apartamentul de la stradă, un evreu care lucra la Comitetul Central. Fănel Trifu tresări și schimbă o privire circumspectă cu Caraiani. Titi Vlădăreanu se grăbi să-i liniștească. A, să nu vă faceți griji din cauza asta! le spuse el. Pentru noi e cea mai bună acoperire. Nimănui n-o să-i treacă prin cap că doi partizani din munți stau la doi pași de locuința unui grangur comunist!... Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]