12,206 matches
-
lucruri despre Johan, așa cum știuse și despre el. — Cred că... — Continuă, i-a cerut Din cu glas calm și blând. Te ascult. — Cred că am un frate. — Asta-i formidabil, Îl Încurajă Din. Ești sigur? Adam Își auzea respirația, egală, liniștită. — Da, am un frate, a Încuviințat el. De data asta vorbele lui nu mai păreau atât de stângace, tonul Îi era hotărât, liniștitor. Ați fost despărțiți când erați foarte mici, nu-i așa? Groaznic! — Așa e, l-a aprobat Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Te rog, nu spune asta, n-ai de ce, zău că nu-i nimic. Oricum, tu Îmi dai Întotdeauna atât de mulți bani de buzunar! Ia mă de braț, fii atentă, se Închid ușile. Uită te la ceas, e târziu. Fii liniștită, o să conduc cu grijă. 13 Când a sunat telefonul, Margaret era sigură că e Bill Schneider. El a zis: „Am noutăți“. Ea l a ascultat câteva minute fără să spună nimic. Bill numea Întotdeauna foarte exact ce știa și ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nisip, ca localnicii. În fața lor terenul cobora În pantă abruptă, un mal cu tufi șuri de un verde catifelat care se Întindea până la râu. În apa de un albas tru argintiu se scăldau copii. Unde era mai profundă, apa părea liniștită, Întunecată, aproape neagră, și reflecta fâșiile albi cioase ale norilor acelei zile minunate. — Așa cum stau pe iarbă, a zis Karl, aproape că-mi aduc aminte de zilele din copilărie, când eram În Buru. Aproape. Pre tind eu că pot. De
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
babu, a zis Într-un târziu. Nu chipul, ochii, nasul ori alte amănunte. știu doar că era Întruna cu mine și că deodată a dispărut. Mi-l amintesc pe taică-meu țipând și pe mama plângând. Casa noastră era deosebit de liniștită În afară de furiile tatii și de hohotele de plâns ale maică-mii. Cel mai mult mi amintesc Însă de babu. O țin minte pentru că mi-a lipsit când ne-am Întors În Olanda. Mi-amintesc că am plâns după ea multă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așa-i! Mai Înghite-ți și tu mândria din când În când. O să-ți placă la C.M.R. O să-ți facă bine, o să vezi! S-au urcat În Mercedes. Străzile erau foarte luminate și erau multe mașini, pentru că seara era călduroasă, liniștită și abia Începuse. 20 Nu erau multe lucruri pe care Margaret să nu le priceapă. Pricepea ea foarte bine că dragostea, de pildă, nu e bătută-n cuie, că se schimbă odată cu vremea, că hoinărește prin depărtări, dar că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
huiduiau America și Marea Britanie, alteori Îi Înjurau pe politicienii corupți, dar cel mai adesea urlau aceeași lozincă, Ganyang Malaysia. Zdrobiți, zdrobiți, zdrobiți Malaysia, scandau la nesfârșit, Încât până și ei păreau că se plictisesc. În ziua aceea erau Însă relativ liniștiți și numeroși, mai bine de două sute de persoane. Asta a Îngrijorat-o pe Margaret mai mult decât adunarea lor obișnuită, care, drept compensație pentru lipsa de real interes, era cât se poate de gălăgioasă. De astă dată era ceva deosebit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bar. Adam a pornit Într-acolo și În drum a dat peste altă săgeată, care indica toaletele pentru bărbați. Din avea dreptate, și-a spus, era atât de ușor. N-avea de ce să-și facă griji. Toaleta era răcoroasă și liniștită, izolată de discuțiile aprinse din hol. Câteva aplice Împrăștiau o lumină slabă, gălbuie. Pereții erau placați cu marmură neagră impecabilă, strălucitoare chiar În absența unei lumini puternice. Într-un colț era o mare orhidee albă ale cărei frunze Începuseră să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
albă ștergea marginea chiuvetelor cu o cârpă murdară. Abia se mișca și trăgea cu ochiul la Adam prin oglindă, În vreme ce Învârtea leneș otreapa În cercuri inegale. Țâșnitura bruscă și zgomotoasă a apei care umplea urinoarele și reverbera În spațiul acela liniștit l-a făcut pe Adam să tresară. S-a grăbit să se ducă În cabina cea mai Îndepărtată din șirul celor patru, a Încu iat ușa și a rămas nemișcat trăgând cu urechea la bătrânul Îngrijitor, În vreme ce jetul zgomotos al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vor da În lături, o să țâșnească afară. Nu spusese oare Din că Însuși președintele trebuia să so sească În curând? Desigur că n-o să observe nimeni un băiat care se strecoară afară când sosește suita președintelui. Trebuia să ră mână liniștit, să aibă răbdare, apoi să scape. Soarta, și-a zis, lasă-te-n voia soartei. Se părea Însă că nu mai vine nimeni. De unde până atunci șuvoiul de oaspeți care cobora din limuzine nu se oprise o clipă măcar, hotelul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintre cele care se răsucesc În sute de feluri, dar revin mereu la poziția dintâi. Chiar dacă omul avea capul plecat, atât Adam cât și Z au văzut că era Din. Z s-a uitat lung la Adam. Avea o privire liniștită și o vreme n-a spus nimic. — Domnișoară Zubaidah, mergem acasă? a Întrebat șoferul. Z a Încuviințat. — Repede, te rog! A continuat să-l privească pe Adam. I-a spus: Vii cu mine. 23 Când n-a mai fost În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă uite și o să fie minunat. Apoi mi-am zis: Dar dac-o să mă ia doar pe mine? Fără mine se prăpădește. A dormit așa de bine În noaptea aia, abia dacă s-a mișcat și a respirat profund și liniștit, iar când l-am privit arăta atât de senin, Încât puteam să jur că zâmbește. Nu voiam să rămână singur. Vorbi sem atât de mult despre tot ce-aveam să facem Împreună, să urcăm pe munte, să Înotăm În mare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
calmul. Poate că nu era nesocotință, ci speranță. Președintele a privit-o, expresia lui se schimba imperceptibil, devenea mai puțin binevoitoare, așa i s-a părut, colțurile gurii lui se ridicau ironic. Când a vorbit, Însă, avea o voce foarte liniștită. — Speranță. Americanii vorbesc Întruna de speranță. Ceea ce sperați voi acum e să fac ceva pentru voi, a spus. Am dreptate? Margaret n-a răspuns. Când occidentalii fac daruri așteaptă ceva În schimb. Când, pe de altă parte, asiaticii primesc daruri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fiecare refugiindu-se în "ficțiunile creierului", într-o atmosferă neprietenoasă între părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai pot perfora odată biletul și mâine și-l strecurase în buzunar, privind peste umărul unui bătrân, pe fereastră. Viorica terminase de cules, printă cele două pagini și i le înmână Carminei. Răspunse luminată formulelor de mulțumire, era și ea liniștită că n-o surprinsese șeful culegând un text ce nu prezenta, evident, interes de serviciu, acum când se găsea așa de greu un loc de muncă, pentru o ciocolată, zău că nu merita să, dar în fine, să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară era soare, era cald, ar fi trebuit să fie mulțumit. Străbătu curtea liceului privind către ferestrele înalte, impunătoare. Nu mai călcase niciodată pe acolo, nici măcar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
faptul că este puțin instabilă și se lasă repede influențată, intră în derută, nu are încredere în forțele sale. Dumneavoastră, ca părinte, ar trebui să-i ocrotiți cu grijă sensibilitatea, să-i insuflați încredere în sine, curaj. Ca elevă este liniștită, conștiincioasă, iar notele, notele, hm, nu reflectă mereu calitatea elevului. Acum în ultimul an elevii pun accent pe obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să bată culoarele policlinicii, cu fetița de mână, cu borcane de nes în pungă, cu pachete de Kent. Nici nu concepea să se ducă în lumea aceea fără nimic. Sănătatea înainte de toate, dragă, decreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le spusese nimic de temerile și îndoielile ei, nici nu avusese vreme s-o facă pentru că părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de absență, i-a mărturisit că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un monoton drum între cameră, bucătărie și baie. Foarte neplăcut, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Tu cum te-ai simțit? Extrem de liniștită, i-a răspuns prompt Carmina. Ultimele zile mă obosiseră la culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va începe să-și caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum trebuiau să se strecoare, ce tertipuri să folosească, ce fapte să ascundă, ce fapte să prezinte, trebuia neapărat să fie un proces liniștit care să se sfârșească printr-o pronunțare convenabilă: din vina ambelor părți, altfel i se părea imposibil, atâta vreme cât era și ea acolo la tribunal. În pauze Sidonia Trofin le repeta, e o prostie ce vreți voi, măi copii, voi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]