3,184 matches
-
T. Mariucci); 29, 1979 (Discorsi: sul Vecchio Testamento, intr. de M. Pellegrino, trad. it. și note P. Bellini, F. Cruciani, V. Tarulli); 30-31, 1982-1990 (Discorsi: Sul Nuovo Testamento, trad. it. și note L. Carrozzi); 32, 1984 (Discorsi: Su i tempi liturgici, trad. it. și note P. Bellini, F. Cruciani, V. Tarulli); 33, 1986 (Discorsi: Su i Santi, intr. A. Quacquarelli, trad. it., note și index M. Recchia); 34, 1989 (Discorsi: Su argomenti vari, trad. it. și note V. Paronetto, A.M. Quartiroli
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
număr de poeți; am văzut deja că și Tyron Prosper a scris poezie. Sigur, e greu să faci o caracterizare a poeziei creștine din Gallia în ansamblul său; Fontaine a surprins, în cadrul acesteia, o direcție care, o dată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al IV-lea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
importanța deosebită a omiliilor lui Cezar și pe plan lingvistic. Subiectele sînt cele întîlnite de obicei în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (după cum am arătat mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, sfîntul Părinte care în secolul al V-lea fusese atît de frecvent criticat în Gallia. Și biografia scrisă după moartea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscut în Occident în secolele V-VI, iar cultul său era prezent și la Ravenna, unde Venantius studiase, prin urmare nu trebuie să ne mire locul important pe care îl ocupă în spiritualitatea poetului. Faimoase sînt două Imnuri cu caracter liturgic, compuse atunci cînd împăratul Bizanțului, Iustin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întîmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cîntă, o, limbă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
radicali care considerau că trupul lui Isus Cristos e alcătuit din substanță divină. Tot fragmente s-au păstrat dintr-un tratat Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse jertfe celor decedați întru credință: Chiril apără legitimitatea și eficacitatea sacrificiului liturgic și a rugăciunilor înălțate pentru odihna creștinilor defuncți. Pentru așa-numita Contra antropomorfiților, în realitate o compilație alcătuită ulterior pe baza răspunsurilor la o serie de probleme doctrinale (numite și De dogmatum solutione) și a răspunsurilor date diaconului Tiberiu, cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Iacob din Edesa, prin 700; cea mai mare parte din aceste două traduceri a ajuns pînă la noi. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sînt repartizate de obicei în patru grupuri: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia 2 a fost găsită abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică, fapt ce permite reconstituirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; în plus, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de cult în care au fost ținute, constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3,13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus). O culegere cuprinzînd 366 de imnuri liturgice în greacă, dintre care 295 atribuite lui Sever, a fost tradusă în siriacă între 619 și 629 de către Pavel, episcop de Edesa, care a introdus în text, din rațiuni de ritm, numeroase modificări și adaosuri; în 675, Iacob din Edesa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. în general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a durat zece zile. în orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor, avînd în vedere dezvoltarea semnificativă a anului liturgic, așa cum reiese din ciclul de omilii 4-8 rostite în Săptămîna Sfîntă, de marți pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonnos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric, cum sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonnos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric, cum sînt cele din poezia inovatoare și tradițională în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
IV-lea o nouă producție poetică. Aceasta era destinată liturghiei și, pentru că trebuia să fie înțeleasă de toți creștinii, și nu numai de cei care îl citiseră pe Homer și poeții lirici, și pentru că trebuia să fie folosită în timpul celebrărilor liturgice la care participau atît persoane cultivate cît și necultivate, nu mai putea fi structurată în continuare pe baza sistemului cantitativ al metricii clasice, ci trebuia să adopte un sistem metric care să corespundă cu evoluția limbii grecești vorbite. Atît limba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
invenție” spontană. Caracteristic acestor compoziții, așa cum am arătat deja, e faptul că erau ritmice, și nu metrice. Orientul bizantin și Evul Mediu occidental au continuat să „inventeze” imnuri ritmate și au dat naștere unei înfloritoare producții poetice. Numai că poezia liturgică, întîi prin modul său de apariție, apoi prin importanța căpătată în cadrul vieții creștine, este chiar un gen literar (sau, oricum, un gen de devoțiune creștină) care presupune mai mult decît altele o analiză specială, deoarece se dezvoltă într-o strînsă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muzicale și s-a păstrat într-un papirus din secolul al III-lea. în epoca lui Theodosius sau poate mai tîrziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care provin tocmai din această zonă; apoi, de cele menționate mai sus: imnurile scrise de Bardesan, mărturiile despre Pavel din Samosata, judecata lui Efrem. Concomitent (adică pe la jumătatea secolului al V-lea), se instaurează la Constantinopol o practică de tip liturgic care pare să aibă la bază inițiativa unor persoane, de altfel destul de puțin cunoscute - prezbiteri proveniți chiar din Constantinopol și alți exponenți ai populației creștine. Semnificativ este însă faptul că era de origine siriacă tocmai cel mai vestit dintre ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tropare”, și acestei activități i s-au dedicat, în afară de Auxențiu, doi dintre prietenii săi, Antim și Timocle. Primul era ortodox, iar cel de-al doilea, monofizit. Prin termenul troparion (de la tropos, „mod” sau „stil muzical”) se înțelege o scurtă rugăciune liturgică în proză sau chiar în formă poetică: Teodoret vorbește despre acești oameni numindu-i „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tropos, „mod” sau „stil muzical”) se înțelege o scurtă rugăciune liturgică în proză sau chiar în formă poetică: Teodoret vorbește despre acești oameni numindu-i „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
influențată în mod determinant tot de poezia siriacă. Cercetătorii au presupus că poeții care au trăit în Siria în secolul al IV-lea (în afară de Efrem, amintit deja, mai sînt Narsai și Kirilona) au contribuit la dezvoltarea noii forme a poeziei liturgice creștine (imnuri și kontakia). Această contribuție s-a împletit, firește, cu tradiția greacă, a compoziției regulate, ordonate și a simțului proporțiilor, totul fiind completat cu un preludiu. Totodată, ritmul s-a bazat pe accentul tonic și pe un număr de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum uneori poetul pune în versuri o predică fără o convingere intimă, însă această oscilație între necesitățile practice și activitatea literară liberă a fost una din constantele întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Nașterea, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfîntă, Paștile, Urcarea la Cer, Cincizecimea, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sînt puținele compoziții fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pîrjolire, deoarece acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de imnuri și predicatori și se inspiră din opera lor, reluînd teme și motive exegetice; Maas crede că, dacă am cunoaște mai bine producția liturgică din secolul al V-lea, importanța lui Roman nu ar mai fi atît de mare. însă în acest fel judecau criticii pînă acum cincizeci de ani: presupuneau că ceea ce nu există ar fi mai semnificativ decît ceea ce putem citi efectiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rare chiar și în imnurile dedicate Patimilor Mîntuitorului, el preferînd să-l vadă pe Cristos mereu triumfător. în reprezentările sale fantastice și poetice, un loc central ocupă economia faptelor lui Cristos (care se potrivea mai bine cu activitatea omiletică și liturgică a lui Roman), reprezentată mai ales de coborîrea în infern și de pe cruce; este neliniștitoare întrebarea ce revine mereu: Dumnezeu nu l-ar fi putut salva pe om altfel decît trimițîndu-l la suferință și la moarte pe Fiul său? Deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epic, aspectelor umane și divine din economia lui Cristos. Limba folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonnos, după cum a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii săi Agathias și Procopius. Roman scrie într-o limbă apropiată de cea populară, o limbă asemănătoare cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unei realități superioare, iar imaginea convențională a tabloului în pretext pentru o lectură în cod spiritual. Floarea soarelui, cu spectaculosul ei potențial expresiv, s-a topit într-un ceremonial de forme și culori care trimite mai degrabă la marile ceremonii liturgice decît la peisagistica de primă instanță. Coroana de lumină s-a preschimbat în aură, verticalitatea în levitație și lanul în procesiune mistică. După cum bietele sperietori de ciori, atît de banale și de anonime în orizonturile agrariene, au devenit dintr-o dată
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
de un cutremur puternic. În fine, situația critică, uneori sângeroasă, evocată de autor este în perfectă concordanță cu perioada lui Domițian. Unii comentatori, ca de exemplu Prigent sau Corsini, au pus accentul fie pe mesajul pastoral (Corsini), fie pe caracterul liturgic (Prigent) al Apocalipsei, diminuând semnificația sa eshatologică pe care o consideră de dată târzie. Este adevărat că Părinții, începând cu Irineu, au în vedere capitole diferite din text atunci când vorbesc despre a doua venire a lui Cristos, la sfârșitul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]