2,956 matches
-
foc de artificii și o petrecere. Lanark întoarse nerăbdător pagina și găsi ceva mai puțin frivol. ZIUA A DOUA ORA 8.50. Micul dejun. Lobby. ORA 10. Dezbatere cu tema educația în lume. Prezidează lordul Monboddo Discursul de deschidere: „De la logos în haos“. Delegatul din Erse și sociosofistul Odin MacTok analizează impactul dezastros al alfabetizării asupra celor needucați. Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot. ORA 15. Prînz. Lobby. ORA 17. Dezbatere cu tema hrana în lume. Prezidează lordul Monboddo. Discursul de deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vital, invizibil prin actul gestual al divinității. În imaginarul biblic, între pronunțare și acțiune există o legătură directă, facerea lumii fiind simultană aceleia de pronunțare a cuvântului divin. Cosmosul s-a ivit din gest și cuvânt simultan, cu toate că primul cuvânt/logosul, apare construit altfel decât limbajul verbal, primul cuvânt al divinității reprezintă o forță magică. Între mișcările, transferate de la spirit spre suflet, sub formă de mana, circulă o parte din Demiurg, acela care se raportează la dualitatea: vizibil/invizibil, model/copie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
al unor scrieri istorice, numite cronici, în care erau înșiruite domniile și erau descrise faptele domnitorilor. Cei mai cunoscuți cronicari sunt: Grigore Ureche (vezi Grigore Ureche), Miron Costin (vezi Miron Costin), Ioan Neculce. cronologie - știința care măsoară timpul (cronos = timp, logos = știință). Timpul poate fi împărțit în epoci istorice: Epoca Străveche (epoca pietrei, epoca metalelor), Evul Mediu, epoca modernă, epoca contemporană, în ere: înainte de Hristos (prescurtat: î. Hr.) și după Hristos (prescurtat: d. Hr.), în milenii, secole, decenii, ani. ctitor - întemeietorul unui
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
decât prin mine. Dacă mă cunoașteți pe mine îl cunoașteți și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut” (In 14,6-7). Într-adevăr, Cuvântul și adevărul merg împreună. Iar cuvântul și simțirea merg împreună (termenul grec logos înseamnă și simțire). Întotdeauna, când adevărul este neplăcut, avem tentația să mințim. Putem suporta un adevăr neplăcut, atunci când suntem convinși că totul are un sens. Numai când ceea ce există are un sens semnificativ, apare de bun simț să-l luăm
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Ești pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile pe genunchi. Privindu-mă în ochi, mi-a spus: - Tu nu ești longobard. Crezi în cele două naturi, devenite una în Logosul întrupat, sau într-o singură natură? Am înțeles ce era cu el, și n-am vrut să mă prind într-o dezbatere fără de folos, drept care i-am răspuns: - Cred pur și simplu în Dumnezeul nevăzut și în Isus Hristos, fiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
blastămăm și, care dintre noi amândoi o fi mai meșter, acela să ieie banii.” Ultima probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură simbolică a maleficului, asociat minciunii și răului în lume, este un model de exorcizare a răului prin logos. Apelul se face la copii, simboluri ale purității, pentru rostirea “blastămurilor părințești”, cu valoare incantatorie: “băieții încep a curge toți, care dincotro cu blastămurile părințești în mână.” În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ocurentele cuvântului supunând cercetării următorul aspect „gestul uman se distinge cu greu față de o concepție mai vastă a mișcării, care înglobează întreaga categorie a naturii și face ca trupul să depindă de forțele care guvernează universul.” Oscilațiile între mit și logos, între metafore poetice și rigoare științifică definește una dintre dimensiunile esențiale ale oricărui geniu creator. Sinteză a unei astfel de aspirații totalizatoare este opera lui Mircea Eliade, conjuncție exemplară între Occident și Orient. Înțelegând libertatea spiritului omenesc de a construi
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
nascor cu participiul natum), adică un om este om deoarece s-a născut din părinți umani. La Aristotel, termenul de natură este sinonim cu cel de esență (ousia). De asemenea, termenul „rațional” la Boethius traduce grecescul logon ekhon, unde termenul logos înseamnă rațiune (în limba latină ratio), ceea ce, la Aristotel, îi distinge pe oameni de animale. Boethius, vorbind de persoana umană, aplică definiția prin analogie cu cea divină. Astfel, potrivit definiției lui Boethius, nou-născutul este persoană chiar dacă nu este capabil să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noțiunea de persoană primită de la tradiția filosofică? V. Possenti recunoaște că „ideea-realitate a persoanei traversează un moment de eclipsă și pretinde din nou efortul conceptului”, situație care presupune apropierea de o ontologie metafizică adecvată. Aceasta înseamnă, potrivit reflecției autorului, că logos-ul este poate mai necesar decât nomos-ul pentru a gândi persoana, în pofida imaginii neîncrezătoare a filosofiei și a metafizicii. Motivul justificat pe care îl invocă îl constituie raportul dintre valoarea persoanei și status-ul său ontologic, de la care își are
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să alcătuiască un sistem antropologic complet, astfel că găsim la ei numai simple pasaje sau simple afirmații de natură și importanță antropologică.” Este recunoscut faptul că, pentru Maxim, fiecare creatură a fost înzestrată de Dumnezeu cu propriul său principiu, sau logos, fapt care definește diversitatea, dar și relația sa cu celelalte creaturi. Prin cădere, omenirea și-a trădat destinul cauzând diferențele între creaturi. Dumnezeu asumă natura umană în Cristos pentru a reînnoi această natură și a restabili unirea cu Dumnezeu. De
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a opera și o determină potrivit alegerii sau tendințelor sale. De asemenea, o idee semnificativă în gândirea lui Maxim o constituie diada imagine - asemănare (είκών - όμοίωσισ) a lui Dumnezeu. Această diadă se află în raport cu distincția natură-ipostază, de asemenea cu diada logos - tropos, acest ultim fapt constituind originalitatea gândirii lui Maxim față de predecesorii săi. Potrivit lui Maxim, faptul că omul este creat după imaginea lui Dumnezeu se referă la sufletul său intelectiv și rațional, și omul este în mod egal după imaginea lui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
imaginea lui Dumnezeu se referă la sufletul său intelectiv și rațional, și omul este în mod egal după imaginea lui Dumnezeu prin capacitatea sa de autodeterminare care se identifică cu voința naturală. Așadar, Maxim consideră imaginea lui Dumnezeu ca fiind logos-ul omului prin care se definesc caracteristicile esențiale ale omului. Prin această imagine, Maxim atribuie omului capacitatea de a-l căuta pe Dumnezeu și de a tinde spre el, astfel că imaginea reprezintă un ansamblu de capacități care îi permit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
poeziei între științe. Aici voi insera despre "simțurile umede" ale lui Homer și, cu această ocazie, voi vorbi despre Homer și despre elenism. ETIMOLOGIA Cuvântul cocotologie se compune din două părți, din francezul cocotte, păsărică din hârtie, și din grecescul logos, tratat. Cuvântul francez cocotte este infantil și se aplică în sens restrâns, puilor iar prin extensie, la toate păsările. În sens larg, se atribuie păsărelelor de hârtie și băieților de viață (veselă), vida alegre. Aici mă voi extinde într-o
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
anatomică, adică științific corectă, se înscrie într-un pătrat geometric, coincizând profilurile sale cu liniile geometrice. Este ceea ce ne învață cocotologia (cuvânt nu mai puțin hibrid decât cel de sociologie, compus din francezul cocotte, păsărică de hârtie, și logia, din logos) pentru a nu o numi papyrornithologia, cum ar fi corect. E clar că nicio păsărică făcută de mână și în condiții precare, pe care viața noastră modernă le impune, nu ajunge să fie perfect inscriptibilă într-un pătrat geometric, pentru că
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Mureșenilor nr.12, tel. 0268.412601 BUCUREȘTI Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr. 5, tel. 021.3158761 Librăria Verona, Str. Pictor Arthur Verona nr. 13, tel 0788.758408 Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 021.3135035 CLUJ Librăria Logos, str. Republicii nr. 11A, tel. 0264.590297 Librăria Universității, str. Universității nr.1 , tel.0264.598107 Librăria Dacia, str. Memorandumului nr.12, tel.0264.431494 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241.616365 CRAIOVA Librăria Școlii, str.
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
pătrundă în casele tuturor bărbaților și a femeilor, fără a produce vreun «deșeu» și, în același timp, fără a idealiza situații, comportamente și opțiuni care ar putea să ne transforme în «ideologi abstracți sau fundamentaliști». Poate că, uneori, uităm că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unii altora, trezind astfel demnitatea lor și individualitatea de neînlocuit a existenței lor de creaturi create după chipul și asemănarea creatorului. „Întâlnirea adevărată se bazează pe autotranscendență mai mult decât pe simpla exprimare de sine. Ea se deschide spre un logos, pe când o pseudo-întâlnire are ca fundament un dialog «fără logos» (...) și reprezintă numai o platformă de exprimare de sine reciprocă”. Am accentuat deja de mai multe ori faptul că, ceea ce motivează orice ființă vie și, în mod specific în această
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a existenței lor de creaturi create după chipul și asemănarea creatorului. „Întâlnirea adevărată se bazează pe autotranscendență mai mult decât pe simpla exprimare de sine. Ea se deschide spre un logos, pe când o pseudo-întâlnire are ca fundament un dialog «fără logos» (...) și reprezintă numai o platformă de exprimare de sine reciprocă”. Am accentuat deja de mai multe ori faptul că, ceea ce motivează orice ființă vie și, în mod specific în această carte, orice consacrat sau consacrată, este tocmai această capacitate de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
din somnul ei istoric. Absența unei logici a devenirii rusești a fost motivul care a determinat viziunea iraționalistă în filozofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate și fără imanența unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul și monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exigențele teologiei creștine, distanța rămâne considerabilă 1. Cum operează această judecată? Ce anume din metafizica lui Aristotel, de exemplu, alertează atenția critică a unui gânditor creștin? Un răspuns succint ar fi: măsura judecății. Rațiunea lui Aristotel asistă revelația lumii, în timp ce logos-ul teologiei creștine asistă revelația singurului Dumnezeu. Un răspuns mai detaliat ar cere câteva referințe: Aristotel îl gândește pe Dumnezeu în termenii unei întemeieri mecanice, ca primă cauză a ființei (to on) tuturor lucrurilor. „Gândirea care se gândește pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau prejudecăți se explică și prin analiza dihotomică aplicată momentului inaugural al istoriei culturii europene, reprezentat de nașterea filozofiei în Grecia antică. Până la Nietzsche, filologii și istoricii germani au văzut apariția gândirii speculative ca pe o trecere de la mythos la logos. Romantismul nu face decât să inverseze polaritatea acestui binom, astfel încât mitul este prezentat ca „vârsta de aur” a conștiinței, neîntinată de păcatul originar al „gândirii”. Gadamer va sprijini o abordare fenomenologică a conștiinței hermeneutice tocmai din dorința de depășire a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii căzute și pregătește desfășurarea finală din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul va pune atunci în lumină nu crizele logosului apofantic, ci infinitatea hiperbolică a doxologiei. Pentru aceasta e nevoie de o altfel de erudiție, dincolo de disciplina filologică și subtilitatea filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
capacitatea noastră de percepere mișună unde, câmpuri, radiații, pretutindeni numai taine...” 1. Pentru deslușirea acestor taine ale istoriei, de această dată, Andrew Louth face apel la resursele tradiției ecleziale. Adevărul mărturisit de creștini poartă straiele umilinței, deși ele descoperă rațiunea (logos) de a fi a întregii creații. Imunizarea inteligenței în fața virusului mortal al vanității este condiția recuperării practicilor spirituale ale tradiției, între care exegeza alegorică și hermeneutica liturgică a Scripturii. După o cuprinzătoare propedeutică intelectuală, care deconstruiește raționalitatea iluministă și restaurează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
făcut” și Dumnezeu „întru care” „la început era Cuvântul”. Debutul teologic al Evangheliei după Ioan îi permite lui Michel Henry (pe urmele lui Heidegger, poate, dar cu alte consecințe) să discute radicala diferență între conceptul grecesc și viziunea biblică asupra logos-ului. Henry identifică o disjuncție ce vine să acopere conflictul tacit dintre fenomenologia lumii, analitica Dasein-ului și, respectiv, fenomenologia Vieții („întru El era viață”, In. 1,4) care trimite automat la „fenomenologia lui Hristos”1. Aceeași Evanghelie îi consemnează o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
punct, scrierile lui Irineu al Lyonului se dovedesc hotărâtoare întrucât indică actul Întrupării ca pe o necesară manifestare a dinamice patetice interne a Vieții. Maxim Mărturisitorul, reluat apoi de Ioan Eriugena și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare corp subiectiv datorează Vieții transcendentale puterea nucleară de individuare (recursul oricărui gest la un nominativ „eu” și un acuzativ „mine”, după analiza făcută de Maine de Biran afirmației
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]