2,817 matches
-
socoteala.” Am tăcut amândoi câteva clipe, după care el și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o adiere de vânt pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se mai tipărise ceva cu adevărat interesant, iar pentru o nouă operă a tovarășului lumea nu s-ar fi îmbulzit să stea la coadă. După o așteptare de peste trei sferturi de ceas, am pus în sfârșit piciorul în magazin. Am lungit gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și smolit și săream în sus de câte ori Rossi marca un gol în televizorul nostru. Aici pe acoperiș săream noi, pe alte acoperișuri, alții. Bărbații trăgeau și câte o înjurătură, ca atunci când veneau să-și plătească întreținerea, acum însă fără încrâncenare, lungind cuvintele și presărând printre ele comentarii și chiote. Păcat că nu era de față și profesoara noastră de istorie. Ar fi văzut cât e de frumos să bagi goluri. Când mingea intra în poartă, strigam toți într-un glas. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
despre o scrisoare de la Brigate Rosse. Aceia luptau pentru ca în Italia totul să se schimbe și să fie la fel ca la noi. Unele din cuvintele lor îmi sunau ca acasă, când era congres de partid. În timpul congreselor, telejurnalele se lungeau și tata era întors pe dos. Tovarășul vorbea atunci despre un pas important în direcția comunismului, dar asta nu-i îmbunătățea dispoziția tatei, el era de părere că tovarășul ar trebui să facă pașii lui importanți pe lună. Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înalt și pardosită cu piatră. Fără umbre. Lumina venea din dreapta. Multă lumină. O masă lungă, ca în poveștile cu regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tuns de la Pietro și ți-l scurtez.” Să facă tata ce-o vrea, mi-am zis eu în gând, dar când vom fi în America, eu am să port părul lung. Acolo așa stau lucrurile: când crești, părul ți se lungește și devii un rebel. E bine să fii rebel. Faci o figură ca a lui Iisus, după care se dau în vânt fetele și chiuie de entuziasm. La noi acasă, nimeni n-avea nevoie să fie rebel, adică răzvrătit contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
torn în pahare și în același timp făceam eforturi să pricep acțiunea filmului, când deodată am simțit niște sâni în spatele meu, cum să-i spun, era ca la dans, dar de data asta în spate. În fine, ca să nu mai lungesc povestea, zgomotul din sufragerie creștea mereu, căci musafirii se întrebau unii pe alții ce-și vorbesc personajele și fiecare avea o presupunere sau o idee. Însă eu și femeia aceea am avut o seară veselă împreună, n-am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trei ani acolo, împreună cu soțul ei. Femeia era confuză și agitată, parcă un alt mare cutremur s-ar fi abătut asupra ei. A trebuit să-i cer să repete povestea de câteva ori, până s-o pot înțelege. Ca să nu lungesc vorba, am să-și spun că și femeia asta avea un iubit, nu, de fapt fusese numai o aventură, pentru că ea nu-l iubea și nici nu izbutea să-și dea seama ce anume o împinsese să facă un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era o fată ca tine.” „O fată de vârsta mea?” „O fată de vârsta ta sau poate ceva mai mare. Luceafărul, așa se cheamă poemul.” „Celebru, nu-i așa? Atunci ar trebui să-l cunosc. Așteaptă o clipă.” Și-a lungit gâtul, dând capul pe spate, cu bărbia ridicată și ochii pe jumătate închiși. În asemenea momente se dau sărutări pe neașteptate, m-am gândit eu și am pornit să mă ridic. Însă ea căuta doar să-și amintească versurile. „Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
școală, să stăm în aceeași bancă, să îi fiu cea mai bună prietenă, să îi ascult toate secretele, să îi spun că este cea mai drăguță fată din clasă. Din baie vin nori de aburi parfumați, intru și îl văd lungit în cadă, trupul său tânăr este acoperit de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături bine și precis conturate, mă hotărăsc să nu îi spun nimic din ce aflasem deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aud în spatele meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privește drept în ochi, de parcă ar vrea să capteze cu privirea umbra unui peștișor prins de vârtejul ochiului de mare. Am întotdeauna nevoie de timp ca să-mi pot aduce în minte figura lui Naoko. Cu cât trec anii, parcă se lungește și timpul, asemeni unei umbre la amurg. E trist ce spun eu acum, dar e adevărat. La început îmi erau suficiente cinci secunde, apoi zece, apoi treizeci, apoi un minut. Mi-e foarte teamă că într-o bună zi întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul. — Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fel cum Îți pare și ție? — Hai, dă-te jos. Ce-a făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și a coborît pe doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta. Reciful e dincolo. Vezi, fusese un tip de-ncredere cîndva. — Ai grijă de vas, i-am spus după ce m-am asigurat că ne pot vedea. Cum nu erau valuri, putea s-audă și motorul. Nu voiam s-o mai lungesc pe-acolo fărĂ să știu dacă ne-au văzut sau nu, așa că au aprins o dată, scurt, luminile de croazieră, doar pe alea roșii și verzi. Apoi am Întors vasul spre larg și l-am lăsat pe loc, așa, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-mi citești și mie? — Sigur că da. Poveste africană Aștepta să apară luna, simțind părul lui Kibo ridicîndu-i-se sub palmă cînd Îl mîngîia ca să-l facă să tacă, și amîndoi ascultau și priveau În jur, În timp ce luna se ridica, lungindu-le umbrele. Acum Își pusese brațul pe după gîtul cîinelui și-l simțea tremurînd. Toate sunetele nopții Încetaseră. Nu auziră elefantul, iar David nu-l văzu pînĂ În momentul În care cîinele Își Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu iubitul tău, de care te mai despart doar douăzeci și patru de ore. Ce credeți că faceți? țipă cineva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de fotbal mecanic. Ce este? îl întreb curioasă. L-a sunat cineva, mormăie Finn, și de atunci levitează așa. —Ce? Fac eforturi să nu-l iau de urechi și să trag de ele până spune tot ce știe. Evident, el lungește vorba și mă ține în suspans: Păi... era de la o femeie, începe el misterios. Cineva pe care a pus el ochii de ceva vreme... —Și? — L-a invitat în oraș. —Oho! Și tu de unde știi? Finn mă privește compătimitor. — Oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost informați că pe la unsprezece o patrulă de partizani cu pistoalele-mitralieră ațintite intraseră În biroul de impozite și-l arestaseră pe unchiul, ducându-l spre o destinație necunoscută. Mătușa Caterina se lungi pe pat, Începu să dea afară o spumă alburie pe gură și declară că unchiul Carlo o să fie ucis. Era de-ajuns o lovitură cu patul puștii și, din cauza plăcuței subcutanate, ar fi murit pe loc. Atras de strigătele mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri, n-aș zice perfecte, dar, măcar pentru o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Leo, aceasta își acuza ginerele de incapacitate de a se bucura de momentele plictisitoare ale vieții. Ceea ce era un păcat în sine, pentru că urâtul și lehamitea au darul de face ca viața să ni se pară teribil de anostă, ceea ce lungește timpul. Un om care va alege existența cea mai plictisitoare și mai conformistă, acela va trăi mult mai mult decât unul care caută cai verzi pe pereți. Probabil că doctorul Iolescu le dăduse tuturor celor care l-au cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi plăcea să joace rolul de țigancă și căuta asemenea prilejuri. Se îmbrăca în fusta ei de țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]