10,288 matches
-
Îngrijit bine creștea din zi în zi. Se făcuse frumos și dolofan. Nu-l mai puteau striga „cuțu, cuțu” ca până acum. Ce nume să-i punem, mamă? o întrebă pe Silvia într-o zi. —Lupu, că tot e câine lup. Nu-mi place. Sună a avertizare. Parcă ai spune: vine lupu! —Azor. — Hai să-i spunem Lupaș. Așa i-a rămas numele. Din cauza lui multe a îndurat Elena, dar nu s-a plâns, fiindcă îl iubea foarte mult, pe de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
altă cămașă. Într-o sâmbătă, Elena a ieșit cu Lupaș în oraș. De la o vreme se ținea tot după ea, ca un bodyguard. Acum crescuse, era mare, bine făcut. Dacă nu-l lua cu ea, zgâlția poarta și urla ca lupii. Numai dacă se furișa și pleca neobservată scăpa de compania lui, care ce-i drept și ei îi plăcea. S-a oprit de vorbă cu niște colegi ținându-l pe Lupaș de lesă și spunându-i să stea jos lângă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus la magazin să-și cumpere
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a fost Matei care nu cunoscuse asemenea experiențe. Tăcerea a întrerupt-o Cecilia gândindu-se la ai săi. —Ce fac ai mei? Mi-e dor de ei, de Lenuș. —Sunt sănătoși. Cu Lenuș mă întâlnesc mai des. Are un câine lup. Nu mai spune! Când l-a cumpărat? — Nu l-a cumpărat. I-a salvat viața. L-a găsit rănit pe stradă. L-a luat, l-a îngrijit, s-a certat cu domnul Sătmăreanu că nu voia să-l țină. Tata
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a îngrijit, s-a certat cu domnul Sătmăreanu că nu voia să-l țină. Tata este împotriva câinilor. Dar acum și dumnealui îl iubește, iar Lupaș face numai nebunii. —Lupaș îl cheamă? — Așa i-a pus Lenuș numele, fiind câine lup. —Să le spui că mi-e dor de ei și să le explici de ce n-am putut trece să-i văd. Dar Leontina și Gelu ce fac? — Se iubesc. Mi-e dor și de ei, să le transmiți sărutările mele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să fiți fericiți! Ai grijă să nu mai dai cu bâta-n baltă c-ar fi păcat! Leontina a pregătit masa în timp ce discutau și i-as invitat să se așeze și să servească. — Acum chiar că am o poftă de lup, le spune Matei. —Cum să n-ai. Te-ai împăcat cu Cecilia, te-ai logodit cu ea. Numai că iar suntem despărțiți. Așa este soarta voastră. De când v-ați cunoscut mai mult despărțiți ați fost. — Voi când vă căsătoriți? — În
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Când le-ai adus, scumpete? Unde aranjăm masa? — Unde vrei tu. — În sufragerie că e sărbătoarea noastră. Întâi să ne spălăm și să ne mai revenim după atâta dragoste. —Ha! Ha! Ha! După atâta fericire vom înfuleca la fel ca lupii. S-au spălat, Cecilia vrea să-și ia halatul dar Matei o oprește. Îmi place cum îți stă în cămășuța asta. rămâi așa! Că sunt mai mult goală, nu? — Și-așa este foarte cald. —Tu te-ai aranjat la tricou
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Adameșteanu, Cele două Românii George Pruteanu, Cronica unei mari dezamăgiri Jean de la Fontaine, Fabule Livia Letca, Iași istorie sau poveste Mihai-Iosif Mihai, Istoria psihologiei. Altar al cunoașterii psihologice Dan Stoica, Limită de zbor Crenguța Docan, Lupino sau minunata legendă a lupilor tineri Sorin Radu, Miron Costin, Pictorul și gravorul Nicolae Brana Elizabeth Hough-Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Monica Vasiliu, Privirea celuilalt / Le Regard de l'Autre (ediție bilingvă) Gabriela Moga-Lazăr, Tapiserie românească Magda Jeanrenaud, Teme și motive de poetică În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a luat vorba din gură: -Ai aflat unde sunt bărbații? -Regele Hapcău i-a prins pe toți și i-a închis într-un adânc unde lucrează doar pentru el. Cine reușește să evadeze, când este prins, e dat de mâncare lupilor cu șapte capete care-i ține într-o stare de înfometare aspră ca atunci când le dă ceva de mâncare, să nu mai bea și apă. -Și eu ce amestec am, că acel rege, peste faptul că este hapsân, este zgârcit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă căprioară, unde vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Așadar nu îmi fac iluzii, ființele vii, oricând și oriunde, pot supraviețui numai în dauna altor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ci și din îndemnul cugetului (Romani XIII 5); uită ce este-n urma ta și aruncă-te spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Christos Iisus (Filipeni III 13.14); crede-n Dumnezeu, dar ferește-te de lupii îmbrăcați în piei de oaie, care vin în numele Lui, să te amăgească; adapă-te numai de la izvorul viu al Luminei lui Christos, ca să învieze și în tine și pe pământul acestei țări, o lume nouă de simțire și idei; și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ar putea. — Cunoașteți Casa cu Șapte Hornuri? — Poate. — Ne veți conduce până acolo? — Nu. — Veți duce acolo un mesaj din partea noastră? — În nici un caz. Tipul acela Îl luase probabil drept un imbecil. Asta mai lipsea: să se arunce În gura lupului, alertându-i pe ambasadorul englez și pe servitorii lui. Pe pisică o omoară curiozitatea, Își zise pe când privea neliniștit de jur-Împrejur. Își repetă că era momentul să se Îngrijească de propria-i piele, pe care mulți vor fi dispuși să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și care fiecare în parte, merită un loc în Biblia lui Doré: Șase personaje în căutarea unui autor de Pirandello, Mantaua lui Gogol, Lumina lumii de Laxness, O seară cu domnul Teste a lui Valéry. Oameni și șoareci de Steinbeck, Lupul de stepă a lui Hesse, Nașterea operei de artă de Ragnar Josephson. într-o seară, chiar înainte de Crăciun, am pus-o să-i scrie o scrisoare directorului Casei. Știam că-l va bucura. Mai târziu el mi-a răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de cadrul pro-fund dezordonat al naturii, în care "omul este lup pentru om", a pledat pentru un Stat atotputernic. Ordinea nu ar putea proveni decît din această intervenție a Leviathan-ului. Într-un anume mod, Georg W. M. Hegel a reluat aceeași idee, Statul fiind pentru el cea mai înaltă formă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să o sprijine. Să se ajute pe sine, măcar. Or, un ins fără brațe devine o povară, fapt pentru care, totdeauna, după „osânda mâinii drepte”, în caz de recidivă, cel în cauză este descăpățânat. „Horresco referens.” ∗ PAGINĂ NOUĂ VÂNĂTORUL DE LUPI ALBI Donna Iulia l-a urât pe Tim de la început; totuși l-a așteptat aproape douăzeci și șapte de ani. Dar iată povestea vieții lor; de fapt, mai mult a ei și a Vânătorului de lupi albi. Nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
PAGINĂ NOUĂ VÂNĂTORUL DE LUPI ALBI Donna Iulia l-a urât pe Tim de la început; totuși l-a așteptat aproape douăzeci și șapte de ani. Dar iată povestea vieții lor; de fapt, mai mult a ei și a Vânătorului de lupi albi. Nimic nu mai mergea cum trebuie în așezare: nici meșteșugurile, nici negoțul, nici creșterea vitelor, care se tot îmbolnăveau; livezile doar mai aduceau câștig. Multă lume a plecat pribeagă; unele familii au ajuns în America. Și Tim a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pribeag venit de la cine știe ce zaveră ținea drumul Donnei Iulia! Nu era bine. Seara, la berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre așezare. La început a crezut că sunt câini, erau departe, dar după un timp au început să urle, ridicând boturile în aer. Sigur erau lupi, i-a văzut și i-a auzit! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-o margine a târgului, o pereche de lupi albi. Animalele stăteau nemișcate și priveau spre așezare. La început a crezut că sunt câini, erau departe, dar după un timp au început să urle, ridicând boturile în aer. Sigur erau lupi, i-a văzut și i-a auzit! O femeie a zis că, într-un amurg, zărise o astfel de fiară pe un deal din apropiere. „Da, dinspre miazănoapte vine pericolul!” le-a spus târgoveților vânătorul. „Dinspre pădure. Dar fiarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pericolul!” le-a spus târgoveților vânătorul. „Dinspre pădure. Dar fiarele nu au ajuns încă acolo. Câteva doar. Suntem de-abia în septembrie. La iarnă, când se vor strânge, am să dau veste. Pot - dacă sunt ajutat - să apăr târgul de lupi! Plata pe urmă: blana fiarelor ucise, indiferent de cine!” Târgoveții, fără să creadă prea mult în spusele străinului, s-au învoit, zicându-și râzând că o să adune acesta la piei de n-o să mai aibă unde să le pună. „Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
râzând că o să adune acesta la piei de n-o să mai aibă unde să le pună. „Trebuie să aveți încredere, e o condiție!” a continuat vânătorul. „Văd că vă îndoiți. Vă zic: nimeni nu cunoaște mai bine decât mine obiceiurile lupilor albi, vremea lor de furie, locurile unde dau buzna. Sunt vânător de lupi albi din copilărie; tatăl și bunicul meu tot cu asta s-au îndeletnicit. Sunt cel mai priceput vânător de lupi albi! În trei ierni - înainte să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]