3,280 matches
-
-ului se revărsau În oraș. Căruțe de lemn și ricșe se Înghesuiau pe Amherst Avenue, fiecare Încărcată cu toată averea unei familii de tărani. Adulți și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind și scuipînd, iar venele groase cît degetul ieșeau În relief din carnea umflată a gambelor. Funcționari mărunți Împingeau biciclete Încărcate cu saltele, sobițe pe cărbuni și saci cu orez. Un cerșetor fără picioare, cu toracele prins Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opri, Înainte de a face o a doua mișcare spre Lincoln. Marinari japonezi treceau printre mașini și ricșe, lovind cu baionetele În mulțime. Jim se cățără pe scaunul din față și deschise ușa șoferului. Sări În stradă și se strecură pe sub mînerele unei ricșe Încărcate cu saci de orez. Tancul se urni din loc, fumul țîșnind prin țevile de eșapament. Jim văzu acum mama sa era Împinsă În mulțimea de chinezi și europeni pe care marinarii Îi obligau să traverseze Bundul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintea cum arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În tot lagărul răsuna scîrțîitul roților de fier. În ferestrele barăcilor, pe treptele blocurilor-dormitoare, prizonierii se ridicau În capul oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea hranei. Jim părăsi holul Blocului G și Îl găsi pe domnul Maxted ținînd Încă mînerele de lemn ale căruciorului de mîncare. După ce făcuse cu douăzeci de minute mai devreme efortul de a ridica mînerele, Își epuizase puterea de a acționa. Pe fostul architect și antreprenor, care reprezentase atît de mult din ceea ce Îi plăcea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea hranei. Jim părăsi holul Blocului G și Îl găsi pe domnul Maxted ținînd Încă mînerele de lemn ale căruciorului de mîncare. După ce făcuse cu douăzeci de minute mai devreme efortul de a ridica mînerele, Își epuizase puterea de a acționa. Pe fostul architect și antreprenor, care reprezentase atît de mult din ceea ce Îi plăcea lui Jim cel legat de Shanghai, anii petrecuți În lagărul de la Lunghua Îl goliseră de viață. După ce ajunsese În lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnul Maxted din nostalgie pentru visul lui din copilărie de a ajunge să fie, Într-o bună zi, ca el. Autoturismul Studebaker și fetele de după-amiază din cazinouri Îl pregătiseră prost pe domnul Maxted pentru lumea lagărului. CÎnd Jim apucă mînerele de lemn, se Întrebă cît timp ar fi rămas arhitectul pe cărarea pătată de scursori. Poate că toată ziua, pînă cînd ar fi căzut jos, urmărit de același grup de prizonieri britanici care ședeau pe trepte, și care se ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trăgea o ricșă și care Îl adusese pe unul dintre ofițerii lor de la Shanghai. Încă epuizat de alergătură, hamalul se tîra În sandalele lui de paie pe pămîntul gol de pe terenul de adunare. Ținea capul În jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe groase de lemn cu care loveau roțile ricșei și umerii chinezului. Soldatul Kimura se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În centrul terenului de adunare, Kimura și un alt soldat apucară rișca și o Împinseră Înainte, trîntindu-l pe hamal la pămînt. Soldații Începură să țopăie În jurul ricșei răsturnate. Soldatul Kimura lovi roțile cu piciorul, Împrăștiind spițele. Ceilalți călcară În picioare mînerele de lemn și le rupseră. Împreună, răsturnară vehicolul pe spate, Împrăștiindu-i pernele. Hamalul Îngenunche pe pămînt, rîzÎnd singur. În tăcerea care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu mîncase din după-amiaza precedentă. Deși deținuții erau gata să ocupe casa paznicilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda zvonurilor că războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
retraseră, Înghesuindu-se unii În alții ca oile. Luat de val, Jim fu doborît din cărucior de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted? — Jim... o să-l găsim pe doctorul Ransome. — Oare vine camionul cu mîncarea? Jim Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi internați În lagăr. Dat fiind că Își petrecuseră anii de pace pe terenurile de tenis și de cricket se așteptară, plini de speranță, că anii de război vor trece În același mod. Zeci de rachete de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe acest mal liniștit. Ochii ei erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă Philips, v-am adus niște apă. Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domeniul sudării la rece a fontei. Cartea este o broșură și ea vine ca un ajutor practic peste tot unde este nevoie de sudura fontei. Se pune jar În fierul de călcat, un vapor greu de fontă, se apucă de mâner și se vântură puternic În dreapta și În stânga de mai multe ori până se Încing cărbunii bine. Sar scântei și te miri cum nu sare capacul fierului de călcat În vârful căruia stă un cocoș de fier gata să te ciupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până acum În natură. Tu mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un perete Între icoane vechi pe sticlă și pe lemn. Trei farfurii Îi atrag atenția. Pe una scrie „soț”, pe alta „soție” și pe cealaltă „emlek”. Colțul ăsta de casă Îți amintește de camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Îlamuză cu istorioara despre tufișul doamnei Goldberg. —Dumnezeu știe când o să fie gata. Lasă c-o să arate grozav, spuse el, trecându-și mâna peste o ușă de dulap din lemn de fag, care stătea trântită pe blat. Îmi plac mânerele de inox. Ai gusturi bune. —Mersi, zise ea zâmbind din nou. De secole nu mai primise complimente de la un bărbat și se simțea bine. A, apropo, era mai Înainte la televizor un doctor de la St. Luke care zicea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Începu și el să cânte la o chitară Închipuită. Amândoi erau de-a dreptul duși cu pluta. Doamne, clătină Ruby amuzată din cap, George și Gracie interpretează Dire Straits. —Mare obrăznicătură ești, râse Ronnie, lovind-o ușurel În cap cu mânerul polonicului. Phil Își scoase căștile și se aplecă s-o sărute pe Ruby. —Excepțional e iPodul ăsta shuffle. Ar trebui să-ți iei și tu unul. Îți Încarci toată muzica și el ți-o redă aleatoriu. Nu știi niciodată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-a Întâmplat. Găsi râșnița de piper În dosul unui borcan cu miere și i-o pasă lui Sam. —Nu mă Îndoiesc că tot ce spune pare credibil, spuse el ținând râșnița peste tigaia cu sosul Bolognese și rotind de mâner. Dar, ceea ce spune e total de neconceput. În calitate de doctor, cred că suferă de un caz foarte grav de depresie postnatală. Trebuie neapărat să se ducă la un psihiatru. A pus râșnița pe masă și a Început să amestece. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Te rog, am șoptit, te rog. În ochii ei nu mai era nimic. Era absența aceea pe care o văzusem deja, ca și cum s-ar fi golit de orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
S-a făcut scrum scaunul w.c.-ului, scrum farfuriile, scrum paturile. Nu mai există nici o urmă a trecerii noastre, parfumul familiei mele a dispărut pentru totdeauna. Ce caut eu aici? mă gândesc. Mă agăț de închizătoare, singurul lucru rămas, micul mâner de alamă... mă urcam pe scaun să ajung la el. Mă uit afară. Și perspectiva privirii este diferită. Noi construcții au micșorat orizontul, curtea este identică, dar plină de mașini. — Mulțumesc. — Pentru puțin. Suntem din nou în stradă, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis ușa falsă decupată în spatele dulapului. Seiful din oțel licări în lumina instalației de deasupra. Mi-am strecurat mâna și am început să răsucesc mânerul. Opt la dreapta, patru la stânga, șase la dreapta. Luna și anul în care am ajuns în America. Simțeam cu vârfurile degetelor cum numerele își găsesc locul. Îmi făcea plăcere doar să deschid încuietoarea. Am deschis larg ușa. Mereu simțeam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]