10,420 matches
-
nu știu ce să facă ! Eu, gata, știu, nu mai plec de aici. Un copil din aceia care cântă chiar a venit lângă mine. Și cum mă uit în jur, nu-l văd decât pe el și lumina și femeia care mă mângâie și cântecul și mirosul... Ei da, nu se văd ! Dar eu știu că sunt acolo, fiindcă îi simt chiar și așa, cu ochii închiși... * Mai am puțin timp de vorbit, fiindcă doar un ceas din noaptea cea sfântă animalele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar știu că atunci te prăbușiseși deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se uita și ea și ne mângâia pe amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți înghiți lacrimile. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune numai să nu mai plângi în tine... ...Tu ești aceea care ai alergat înaintea lui, când ai auzit că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajut. Parcă-L aud : "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată"17. Știi, ce-a spus El nu m-a mângâiat: m-a făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat de la tine nu timpul, nu bucuria, ci viața însăși și aș fi fugit și aș fi ascuns de toată lumea comoara aceea, iar tu ai rămas acolo, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veni în minte și simiți fiori de gheață-n spate... Chiar se făcuse frig. Acum, sora ei stătea, așa, cu ochii țintă nu mai plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria și frumusețea surioarei ei... auriu-roșcat ca și al ei, dar lung, ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii deschiși: "Moare... moare"... dar eu știam că a doua zi El avea să meargă în Ierusalim și toată mulțimea se pregătea să-l încoroneze rege... În sfârșit, se făcu ziuă. Soră-mea s-a desprins din brațe, m-a mângâiat pe obraz și a ieșit în lumina zilei. Din ușă mi-a strigat : "Uite cu ce mă duc eu să-L întâmpin"; în mâna ei strălucea alb, parfumat, un crin cum nu mai văzusem niciodată, cu transparență de alabastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi auzeam doar glasul, ca din depărtare, tot mai slab și mai slab... Pe urmă, totul a fost ușor. Mă întrebam de ce plânge și ce caut eu acolo, întins pe pat, când uite-mă, sunt chiar aici încercam s-o mângâi pe Marta, o vedeam și pe Maria, mi-era bine, cald, nu mai aveam greutatea aceea în piept, eram cu adevărat fericit... aș fi fost fericit pe deplin dacă n-ar fi fost atâta jale în casă. Veniseră și vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-a fost nici o lumină, că nimeni n-a văzut-o, dar eu știu ce am văzut, cum soarele asfințitului făcea pod între El și frate-miu, am văzut lumina lunecând între noi toți și cerul de deasupra, i-a mângâiat ochii și urmele lacrimilor... lacrimilor Lui... plânsese pentru fratele meu, plânsese și pentru mine, și pentru soră-mea, și pentru noi care-l plângeam pe Lazăr și plângeam moartea lui și moartea noastră în moartea lui... și am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai amestecau poveștile lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îmi pierdusem vederea. Tata spunea că m-oi fi lovit de o stâncă, fiindcă mă găsise zăcând pe țărm fără cunoștință, cu capul plin de sânge... Așa că eu nu-L vedeam, dar Îl auzeam vorbind... Îți aduci aminte cum te mângâia mama când erai mic? Așa era glasul Lui: fiecare cuvânt te mângâia, îți dădea apă când erai însetat și-ți ținea de foame când erai flămând... eu plângeam toată vremea... tata mă ducea de mână... nu știam încotro mergeam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stâncă, fiindcă mă găsise zăcând pe țărm fără cunoștință, cu capul plin de sânge... Așa că eu nu-L vedeam, dar Îl auzeam vorbind... Îți aduci aminte cum te mângâia mama când erai mic? Așa era glasul Lui: fiecare cuvânt te mângâia, îți dădea apă când erai însetat și-ți ținea de foame când erai flămând... eu plângeam toată vremea... tata mă ducea de mână... nu știam încotro mergeam, dar simțeam o mulțime de oameni în jur... când mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sărutat pe obrazul aspru, ars de soare și de vânt... cine știe, poate că o să mă ierte... După un timp, a continuat: De aceea străinii de acolo își spuneau unii altora : Pacea Lui Cristos să fie cu tine. M-a mângâiat și a zăbovit o clipă cu mâna pe creștet: Da, pentru ca să fii cu adevărat Liber, în bucuria și iubirea Tatălui, Pacea Lui Christos să fie cu tine ! * ...Nici nu mai știu cum a trecut ziua aceea... Parcă zburam. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cad cât îs de lung ca să merg mai repede. Tot tu îi puseseși o frunză mare pe cap, să-i fie răcoare. Dacă nu erai tu, ar fi murit. Pe urmă, ai stat cu el și mă uitam cum îl mângâiai pe obraz. Când a deschis ochii, s-a uitat la tine. Era un biet copil, străin și el pe un țărm străin, dar prin ochii lui să știi că îți mulțumea Fratele nostru. Vrei să-ți mai spun ? Am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el și nici nu mai dau pe-acolo. Da' acu' ce era să fac, în mijlocul mării ?! Soarele era de două sulițe pe cer și ardea. Ei, ai terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și blând, parcă mă mângâia da, uite, acu-mi ciufulește părul în creștet. Crede că-mi trece supărarea așa ! Ba bine că nu, ce mi-s eu ?! M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut ! Uite-l că mai și râde ! Râde de mine ! De fapt, surâdea și mă mângâia pe creștet : Hai, hai, vino-ți în fire! Eram mai mic decât tine când s-a întâmplat. Cum mă țineam după tata când eram în preajma Lui, tare aș fi vrut să-L întreb de împărăția Tatălui Lui, dar nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dragul meu. Acum, sărutul tău l-ar lua și pe el cu tine, în cer. Dar ai să-l poți săruta cât vrei când vei fi Îngerul Iubirii. Și el o să creadă, de fiecare dată când îl săruți, că îl mângâie soarele și cad flori de cireș pe fața lui și că tot cerul îl sărută... O să fie plin de fericire, dar n-o să știe de tine... Copilul (oftând, după o pauză) Ei, bine, fie și așa. (în clipa aceea, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Îl ia de bărbie și se uită la el. Copilul își ridică ochii) Hai, spune ! De ce taci ? Băiatul: O să te superi și o să plângi iar... e tot aia... știi tu... Mama (se așează jos, îl ia pa băiat aproape, îl mângâie pe cap): Asta nu se mai poate repara. Am făcut ce am crezut eu că e bine. Ne-au alungat din casa noastră, ne-au alungat din ținut... ne-au luat tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141 Întâmpinarea 145 Coroana 150 În cer și pe pământ 162 Numele Lui e Iubire 181 Tata 209 Îngerul Iubirii 215 Roata Timpului 226
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și copiilor despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum stai pe scaun Îmi spune ce gândești sau ce vrei să faci... ― Atunci, am toată Încrederea că Îl vei „citi” și pe Bogdan... Cât despre mine, trebuie să-i fac o vizită directorului. ― Succes, tati - i-a urat Despina, mângâindu-i mâna obosită sprijinită pe birou... Cu pas lent, de parcă ar fi purtat pe umeri toate gândurile lumii, profesorul Nicu Hliboceanu s-a Îndreptat către biroul directorului. ― Poftiți - a fost răspunsul la bătaia În ușă. ―Bine v-am găsit, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a lăsat privirea În jos, roșindu-se până În albul ochilor. ― Hai, Stăncuțo, fii cuminte. N-am vrut să te supăr - a vorbit profesorul, mângâind-o pe frunte părintește... Când au ieșit din ultimul salon, profesorul s-a apropiat de doctorul Vatră și i-a spus, cu ton scăzut: ― Vă rog să aveți grijă de tot ce trebuie făcut astăzi În cursul dimineții, fiindcă eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl întrebă de preț. Dar întrevederea se termină în coadă de pește, fiindcă față de suma cerută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să zâmbească în felul său poznaș. Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]