2,918 matches
-
simplu, pe cît pare. Frica cvasigenerală, virus nou, necunoscut de români, adus de tancuri și inoculat în deceniile comuniste, se pliază pe soiul de șiretenie străveche, șiretenia ca rezistență în calea imperiilor. Am crezut cu toții că sfîrșitul dictatorilor torționari a mîntuit pe români de nenorocitul sindrom. Nu. Vă mai aduceți aminte cum se fereau slujbașii. să nu fie văzuți la vreo Înviere, să nu riște concedierea? Așa s-au ferit și acum, cînd regina Ana a intrat în edificiile de cultură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de reprezentanții acestuia din urmă. În proclamația pe care Bem a dat-o din Cluj, la 27 decembrie 1848, se spunea că armata sa era venită să mântuiască populația Transilvaniei de jugul reacțiunii și tiraniei, că libertatea va fi asigurată prin constituția statului maghiar, că era dată amnistia pentru toate greșelile politice, că tot ceea ce armata va avea nevoie va fi plătit, după care urmau amenințările: toți cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
determinări cauzale interne, potrivit legii progresului legată de lupta pentru eliberare economică și social-politică a poporului pe cale revoluționară. N. Bălcescu vedea în popor forța motrice a istoriei ce tinde să se înalțe prin revoluție. Partida națională - scria el - „voiește a mântui poporul prin popor, adică este o partidă revoluționară”, iar „istoria ne arată revoluția ducând pe nația română din prefaceri în prefaceri, în calea acelei legi universale a dezvoltării istorice a națiilor: înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de popor a stăpânitorilor figurează ca principală cauză a slăbirii puterii Țării Românești odată cu moartea lui Matei Basarab (1654). „De atunci - spune N. Bălcescu - patrioții noștri, uitând experiența veacurilor, care ne dovedește lămurit că niciodată o nație nu se poate mântui decât prin sine însăși, pierzând confidinția în puterile sale, începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest popor au ieșit toți acei viteji, că el a mântuit țeara într-atâtea rânduri și că ar mântui-o încă, dacă ei făcând un apel la dânsul l-ar fi interesat la pricina țării și i-ar fi dat drepturi și o patrie a apăra”. Revoluția lui Tudor Vladimirescu a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest popor au ieșit toți acei viteji, că el a mântuit țeara într-atâtea rânduri și că ar mântui-o încă, dacă ei făcând un apel la dânsul l-ar fi interesat la pricina țării și i-ar fi dat drepturi și o patrie a apăra”. Revoluția lui Tudor Vladimirescu a fost opera poporului, un „atlet - spune N. Bălcescu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost surprins cel mai bine în ideea lui Henry David Thoreau: și anume, omul trebuie, pentru a se spiritualiza, să dobîndească simplitate exterioară (unitate) pentru că astfel să ajungă la complexitate interioară (infinitate), pentru a învinge vidul-devoratorul, adică pentru a se mîntui. Pe de altă parte, la Blake teoria inconștientului (Devoratorul) apare limpede în imaginea omului care s-a închis pe sine în "caverna". De aici, el învăța să deschidă "ferestre" spre conștiința transcendență (Prolificul): "man has closed himself up, till he
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe care însă Blake le menționează abia la sfîrșitul poemului Vala, după ce a fost înfăptuita creația (în derularea căderii celor patru Zoa, prin forță lor în calitate de aspecte eterne ale minții nemuritoare creatoare) și principiul răului din ea a fost mistuit/mîntuit: Omul purificat vede acum " sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi", cînd stelele s-au mistuit "și-n locul lor, iată / Ochii ce se Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumini minunate!"144 Înțelegem astfel că pentru Blake sferele îngerești există din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gîndit particulă Ze-N că indicînd atît Zenitul cît și Nadirul, căci lumină luminează în întuneric, dar "mică lumină" (Böhme) a lui Urizen-Lucifer poate și să se stingă, căzînd în întuneric-Nadir, Uri-ze-N, de unde, pentru Blake, el se va și ridică, fiind mîntuit. Urizen într-adevăr va face drumul invers, spre Zenitul spiritual, devenind iar lumină (ceea ce ar explica de ce numele îi rămîne neschimbat). Această reîntoarcere poate fi urmărită prin chiar cuvîntul URI-ZE-N. Emanația lui Urizen este "luminoasă Ahania", care o va privi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt Pentru că iubesc, căci Eu am fost iubire, dar ură se trezește-n mine, 105 Și Urizen, care era Credință, certitudine 66, s-a preschimbat în Îndoială; Mîna lui Urizen e-asupră-mi pentru c-am șters Acea înșelăciune Omenească să-i mîntuiesc pe fiii toți ai Domnului Din înrobirea chipului de Om. O,-ntîi născut Fiu al Luminii, O Urizen, vrăjmașul meu, plîng aprigă ta rîvna, 110 Însă zadarnic plîng. O, cînd vei reveni, Vala, Rătăcitoareo?" Acestea-au fost cuvintele lui Lúvah
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Tharmas. Urizen căzut-a 130 Și Lúvah s-a ascuns în formele Elementare ale Vietii și-ale Morții. Urthona-i Fiul Meu. O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de sînge-ale lui Lúvah cum se pogoară ca să mîntuie. O, Nălucă-a lui Urthona, primește mîngîiere! O, Enitharmon! De ai putea sa curmi înfricoșarea, tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți aduci aminte și să îți fie teamă? Fără-ndoială că în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veciei. Au unde l-ai ascuns pe cel pe care îl iubesc: în ce îndepărtat Abis Se áflă Dumnezeul încîntării mele? O, de-aș putea privi cu ochii mei 155 Pe Lúvah, atunci pe toți fiii lui Dumnezeu să-i mîntui aș putea Din Înrobirea-acestor grozăvenii, și-n dulci înrîuriri, Precum cîndva în cîmpurile-acelea veșnice, uniți în Dragoste Și înfrățire, în fericire am putea trăi aidoma cu cei ce n-au păcat. Omul cel Veșnic e pecetluit de tine, spre-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a Pururi binecuvîntat să-l prăpădească. El leapădă vesmintele de sînge, nălucile le mîntuie din lanțuri de robie. 235 Pe cei ce dorm în Ulro îi trezește; pe el îl laudă ale lui Beula fiice; Cu untdelemn picioarele-i le ung, si cu-al lor par le șterg. Acum privim Marginile lui Beula, și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te-arunca-voi De nu te pocăiești, și te voi părăsi că pe un putred ram ca să fii ars Cu Taină, Desfrînata, si cu Satan în Veacul Vecilor. Greșeală nicicînd nu poate fi răscumpărata în toată Veșnicia, Insă Păcatul, Însăși Rahab, e mîntuit cu sînge și furie și gelozie 160 Acea de sînge dîra ce se întinse peste ferestrele dimineții Mîntuit de puterea Greșelii. Trezește-te, balaur al adîncurilor!" Urizen plînse-n sumbru-adînc, nerăbdător că al său chip solzos Să-l ia din nou
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Taină, Desfrînata, si cu Satan în Veacul Vecilor. Greșeală nicicînd nu poate fi răscumpărata în toată Veșnicia, Insă Păcatul, Însăși Rahab, e mîntuit cu sînge și furie și gelozie 160 Acea de sînge dîra ce se întinse peste ferestrele dimineții Mîntuit de puterea Greșelii. Trezește-te, balaur al adîncurilor!" Urizen plînse-n sumbru-adînc, nerăbdător că al său chip solzos Să-l ia din nou pe-acela omenesc; și plînse în adîncul sumbru, Zicînd: "O, de nu as fi băut nicicînd vinul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîntece și bucurie lîngă Urizen. Omul cel Veșnic și el se așeza pe-ale lui Beula Așternuturi, 355 Trist fiindcă nu putea să-și lepede-nviatul trup cel nou În flăcări ale minții; flăcările refuzară, mînatu-l-au napoi la Beula. Trupu-i fu mîntuit ca să existe pentru totdeauna prin Indurare de la Dumnezeu. Și-acuma Orc cel fioros de tot se mistuise în flăcări ale Minții, Puterea să întreaga cheltuind-o în contra hranei focului. 360 Omul Regenerat capul plecatu-și-a deasupra Universului și-n Ale sale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Urizen îngrozit în inima și spirit de viziunile viitorului pe care tot el le formă înaintea propriilor ochi în "golul ne-ntocmit" (Vala, ÎI, 294). Viitorul este, deci, un vid potențial și haotic de energii germinale conștiințiale ce poate fi mîntuit prin "trăirea în clipa", "care neagă toate limitațiunile noastre" (cum se exprimă Lovinescu în Jurnal alchimic, p. 72). Tocmai acest lucru nu îl face Urizen, care contemplă trecutul și este îngrozit de viitor. Lovinescu explica această "trăire în clipa": ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
păcatului să fie desbrăcat de puterea lui" (Rom. 6, 4-6). "Mielul Domnului rupt-a Valul Tainei, și în curînd va reveni" va spune Blake (Vala, VIII, 551) și în trupul său a fost răscumpărat omul: "Divină Indurare/ Pășește dincolo și Mîntuie pe Om în Trupul lui Iisus. Amin" (cf. Jerusalem, 36 [32], 54-55). Blake afirmă dimensiunea cosmică a mînturii: glasul omului "e auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă/ Ori înverzește-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Jakob Böhme, Aurora, pp. 279, 314), pentru că lumea să renască prin Noul său Rege (ibid., p. 282). Los însă va spune că "Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita" (Vala, VIII, 377), în timp ce Urizen este mîntuit. Această stare este iazul de foc despre care Ioan, în Apocalipsa, afirmă că arde veșnic și fumul sau se ridică în veci. Böhme arată și el că iadul va fi etern și va fi despărțit de Împărăția Luminii la sfîrșitul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Böhme arată și el că iadul va fi etern și va fi despărțit de Împărăția Luminii la sfîrșitul timpurilor, cînd Lucifer va primi drept casă locul unde se află acum Pămîntul (Jakob Böhme, Aurora, p. 266): locul Pămîntului va fi mîntuit și va fi moștenit de oameni, potrivit Scripturii; numai nașterea cea mai exterioară a spațiului în care se află acum Pămîntul va fi casa lui Lucifer, căci diavolii nu pot deveni iar îngeri sfinți (ibid., pp. 296, 297). 259 (VIII
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el. Actul său are, totuși, semnificația unei adânciri în realitatea aceasta. Prin urmare, această lume (culturală) poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el. Actul său are, totuși, semnificația unei adânciri în realitatea aceasta. Prin urmare, această lume (culturală) poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe care, cumva, îl poartă în pântecele sale. Calea aceasta către profunzimile realității (ale vieții) este fără sfârșit, deși ea pare a reîncepe, din când în când. "Eterna reîntoarcere" către viața
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu unu fac trei etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată și "regizată". Piesa lui Constantin Popa are calități literare incontestabile. Cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]