2,194 matches
-
de multă vreme nimeni nu mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni de mult timp, au făcut cale întoarsă. Când tropotul cailor nu se mai auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe în lunga și primejdioasa lor călătorie, spre Egiptul îndepărtat. Și iată, dragi copii, cum și cea mai neînsemnată ființă, cum este păianjenul, a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care numai voi știți câte lacrimi ați vărsat, câte suspine v-au înecat respirația, câtă durere v-a făcut să rămâneți vii în fața lui Dumnezeu, și mereu prezente în inimile noastre, căci dacă nu v-am fi avut pe voi, măicuțe, și copilăria noastră alături de rugăciunile făcătoare de minuni, eram pierduți de mult, cum s-au pierdut atâția atei care-n necredința lor, n-au mai avut pe nimeni, înecându-se în primele valuri de suferințe ale detenției. Mi-aș opri
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fac armata, Lăsai pe mama, lăsai pe tata. După vre-o două luni de zile Veni scrisoare de la tata : - Vino, băiete, vino degrabă, Căci mama ta e grav bolnavă”. Intrai în casă, văzui pe masă Sicriul mamei îndoliat. Lumânările ardea, Măicuța-n sicriu zăcea. O sentinelă, cu sânge rece, Un foc de armă în piept și-a tras. Acesta a fost primul song pe care l-a compus Stratica. Pentru fata lingavă a lui Iancu Mahalu, pe care îl lăsase nevasta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți Eram în mare bucurie. Dar într-o zi tăticul meu A fost chemat la datorie. Măicuța mea, când auzi, De plânsete sembolnăvi. Pe pat de moarte ea zăcea Și mie doar atât mi-a spus : „Fetița mea, eu am să mor, Rămâi orfană, ah, ce jale ! Rămâi copil al nimănui, Ascultă glasul mamei tale.” Orfană deci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața la Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața porții vopsite În verde a colegiului Belen. O măicuță Îi primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu Înțelegeau nici o iotă. Vilma Îi Întinse cartea de vizită de curtoazie. Măicuța Își aruncă ochii pe ea și le făcu Îndată semn să intre, era Încîntată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața porții vopsite În verde a colegiului Belen. O măicuță Îi primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu Înțelegeau nici o iotă. Vilma Îi Întinse cartea de vizită de curtoazie. Măicuța Își aruncă ochii pe ea și le făcu Îndată semn să intre, era Încîntată să primească oaspeți, să le arate cît de frumoasă era școala. Îi plimbă peste tot și le arătă curțile interioare și grădinile care Înconjurau, clădirea. Uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fete care Învățau, erau sălile de clasă, i s-a spus, să aibă puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită, dar oricum Îi invită să ia bomboane de ciocolată și să se uite la cărțile poștale ilustrate aflate pe birou. Vilmei Îi dărui una de format ceva mai mare și mai deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu brațele desfăcute larg și binecuvînta bucatele. În zilele acelea au Început să sosească primele scrisori din Europa. Cea dintîi venea de la Madrid și era adresată Vilmei, cu instrucțiuni ca ea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea aduce pe prietenul lui ca să-i picteze și pe ei. Cărase tabloul tot drumul și acum era nițel obosit; se hotărî să plece fiindcă pînă terminau ei de mîncat puteau să treacă ore Întregi. Tocmai dădea să plece, cînd măicuța Începu să-l Întrebe: „unde este dădac?, undé est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte și mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte și mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu se Întîmplase nimic, numai că măicuța nu voise să-l lase singur, că-i era frică să nu-i facă ceva cerșetorii, atunci de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul ei accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia rămas-bun făcînd semnul crucii deasupra capului lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul colegiu să devină realitate. Morales ar avea terenul lui de fotbal și ar putea să antreneze o echipă. Era un personaj formidabil Morales ăsta: spunea mereu yas, deschizînd o gură cît o șură și măicuțele aveau o Încredere oarbă În el. Au Început orele În clădirea mică din Bulevardul Angamos. Copiii intrau prin ușa laterală și treceau apoi În grădina din fund, unde era spălătorul. Toate clasele dădeau spre grădină și aici Îi aștepta Morales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mamă!“, sub privirile zîmbitoare ale lui Morales, care considera că În felul ăsta scoate din ei niște peruvieni adevărați. CÎnd apărea călugărița cu clopoțelul, Îi certa pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe cu buretele. Îl scotea Înmuiat În apa strînsă la spălător și-l trecea peste fețele lor, uneori le stropea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile cu coada ochiului În recreație și În timpul orelor, dar n-au mai putut fi prieteni ca altădată. Și apoi, cînd anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a sfîntului Iosif, Într-un colț și pe jos un covor din Cuzco, În mijloc, Între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era parfumul pe care-l folosea călugărița sau un detergent cu care se ștergeau clapele, dar mirosul acela din salonul cu piane a fost primul parfum de care a avut nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar era foarte bună și niciodată nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și ce parfum se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și era frumoasă. Era o problemă grea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și era frumoasă. Era o problemă grea pentru cei care luau lecții de pian cu Mary Agnes, fiindcă acum nu vor mai ști pe care s-o iubească mai mult. Adevărul e că Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte. Dar Roșcova cred că prinsese pică pe ea fiindcă era atît de dulce, fapt sigur e că Îi tremura clopoțelul În mînă și-și aranja mînecile, semn că În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele și frumoasă foc. Terasa se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]