2,156 matches
-
a exploata creativ resursele gastronomice ale regiunilor. Dar bucătăria noastră aristocratică nu s-a arătat deloc interesată de patrimoniul reprezentat de gătelile țărănești ori târgovețe. Între ele, fractura a fost iremediabilă: nici un punct de convergență nu se poate găsi între mămăliga plus „udătura“ țăranului și felurile somptuoase de la mesele domnești și boierești, nici între ciorba de burtă târgoveață și consommé-urile aristocraților. Această ruptură este permanentă, fiind vizibilă din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Un exemplu în acest sens: într-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un pic de inventivitate din partea bucătarului, meritul său fiind doar fidelitatea față de rețeta tradițională, considerată imuabilă. Un român care ia masa la Gagnaire se va întoarce la restaurantul lui pentru că știe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
naturale. Cu cât rețeta este mai simplă, cu atât alegerea unui ingredient de bună calitate este mai importantă. Să luăm, de pildă, bulzul: în cea mai mare parte a restaurantelor în care vă va fi servit, în miezul auriu al mămăligii se va găsi o brânză de burduf cumpărată la tonă, în ambalaj plastifiat, obținută într-o uzină care s-ar putea lesne reprofila în domeniul petrochimic. Asta în condițiile în care un burduf bun, în coajă de brad, poate fi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin apropierea lor geografică (și nu numai) de spațiul culinar românesc, sunt fie sursele de inspirație ale unor feluri de mâncare pe care le considerăm autohtone, fie variante ale unei „strămoașe“ comune mai multor tradiții gastronomice înrudite. ESCUDILLA DE MIJO (Mămăligă din mei) - Spania Este o rețetă din secolul al XVI-lea. Cel puțin o jumătate dintre rețetele spaniole din acea epocă conțin scorțișoară și zahăr, care se presară la final peste felul de mâncare. Este de presupus că varianta românească
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bucată de ceafă de porc afumată, ca să capete gust. Când meiul e fiert, se amestecă cu brânza rasă, ouăle bătute, piperul, scorțișoara și șofranul. Amestecul acesta se pune din nou la fiert, până se îngroașă. Când e gata, se răstoarnă mămăliga pe un fund de lemn, ca să se răcească. Apoi se taie în felii, care se prăjesc în unt. Se servesc fierbinți, presărate cu zahăr și scorțișoară. 500 g mei 1 l zeamă de carne (vită) 100 g ceafă de porc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat nici un boț de mămăligă! Ai uitat că-i ajunul Crăciunului, păgânule? strigă răspicat Fetea. Apăi, eu am venit cu gânduri bune. N-ai uitat că trebuie să mergem cu colinda în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu voi uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă caldă, brânză și pe deasupra își presară cu lingura untura topită de pe bucățile de slănină, privirea lui pare întoarsă cu totul în altă parte și eu sunt prea neștiutor ca să înțeleg, nu se bucură?! Dar ceapă n-aveți, frate Rafael? cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmbietor de, încerc să ghicesc ce a gătit pentru mine fratele Rafael, mi-e o foame și nu prea îmi stă gândul la chestiuni administrative, părintele stareț s-a așezat și el la masă, nu mănâncă, numai eu cu Daniel, mămăligă cu carne de pui friptă și, Voiam să clarificăm aspectele contabilicești ale lucrării ce ți-a fost încredințată în, Și mămăligă cu brânză, ne anunță fratele Rafael, Daniel vrea și cu lapte, eu detest laptele, mă străduiesc să fiu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gândul la chestiuni administrative, părintele stareț s-a așezat și el la masă, nu mănâncă, numai eu cu Daniel, mămăligă cu carne de pui friptă și, Voiam să clarificăm aspectele contabilicești ale lucrării ce ți-a fost încredințată în, Și mămăligă cu brânză, ne anunță fratele Rafael, Daniel vrea și cu lapte, eu detest laptele, mă străduiesc să fiu cât mai atent la părintele stareț, Daniel îl ajută pe fratele Rafael să pună masa, câte o farfurie pentru, O nimica toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici eu n-am crezut până n-am ajuns stareț că birocrația își întinde ghearele și în acest Ioc care prin definiție ar trebui să fie rupt de tot ce-i lumesc dar, îmi umplu farfuria cu un strat de mămăligă aburindă, și pe deasupra presar carnea de pui friptă într-un sos, Eu sunt de felul meu ardelean, un om mai cumpătat, îmi place să știu care sunt lucrurile ce, Nu înțeleg de ce nu trece părintele direct la subiect, o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duce lipsa când, Vremurile pe care le trăim nu ne îngăduie să fim idealiști, iar mănăstirea este și ea o proprietate ca orice altă proprietate, cu niște reguli ce trebuie respectate pentru a fi în acord cu legile țării, Delicioasă mămăliga, Cum era și firesc, continuă părintele textul la care îmi dau seama că nu va renunța cu una cu două, m-am interesat și eu de bunurile mănăstirii noastre, să nu ne trezim că mâine-poimâine vin oamenii de pe sate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
străine de datoria noastră monahală se ivesc totuși în vremurile de astăzi chiar și într-o mănăstire, sper să-mi ajute Dumnezeu să împlinesc toate planurile pe care mi le-am făcut cu mănăstirea noastră, Îmi mai umplu farfuria de mămăligă, presar brânză dulce de vacă deasupra și apoi smântână, Cum îți spuneam, părintele Ioan n-a ținut defel contabilitatea mănăstirii, mai sunt însă multe aspecte de clarificat, în mare parte am reușit să dezleg ițele dar, de aceea am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dat numai de o tocmeală pe care părintele Ioan a făcut-o cu meșterul Țoma și ajutorul său Janos, la vremea aceea se tocmiseră cu treizeci de mii de lei metrul de pictură, Așa a fost, părinte! obișnuiesc să mănânc mămăliga cu brânză dinspre marginile farfuriei spre centru rotind ușor, Se pare însă, continuă el privindu-mă iscoditor, că în ceea ce te privește nu există o astfel de învoială sau, dacă ar fi existat, s-a pierdut, E adevărat, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nerăbdător, asta a fost acum câțiva ani, Îi mulțumesc în gând că nu se apucă să-i numere, Ai primit ceva din banii ce ți se cuveneau, ai calculat vreodată câți metri? Cum să-i răspund starețului?! Daniel își mănâncă mămăliga cu lapte cu ochii în farfurie, părând să nu participe defel la discuția noastră, părintele Ioan îmi dădea întotdeauna bani de materiale și nu numai, nu le-am ținut nici unul socoteala, Am primit bani de materiale! Și poți spune aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
materiale și nu numai, nu le-am ținut nici unul socoteala, Am primit bani de materiale! Și poți spune aproximativ la cât s-ar ridica această sumă? își continuă părintele interogatoriul și eu sunt teribil de preocupat cu ultima îmbucătură de mămăligă din centrul, Te întreb acest lucru spre binele tău, vom face o învoială scrisă în care tu vei recunoaște suma pe care ai primit-o și vom calcula împreună cât mai ai de luat, Vorbește bunul-simț prin gura părintelui stareț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dure și egoiste. Brusc, părea să nu existe loc unde să se poată simți în siguranță. Corpul ei tremura în ritmul fricii, uitând de scandalul pe care urma să i-l facă lui Marcus. Nu putea să facă scandal unei mămăligi. De ce Dumnezeu era furioasă, până la urmă? Furia nu a fost niciodată stilul ei. Trecuseră abia douăzeci de minute de la confruntarea cu Clodagh și, în acel moment, părea imposibil să fi fost ea cea care făcuse acest lucru. A cotit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am împrietenit cu un tip, un polițist. Tati zicea că-i mămăligă și că-i a naibii pielea pe el. Nu l-am crezut, fiindcă tipul era solid și puternic și avea niște dințișori simpatici, de iepuroi. A încercat să-mi facă rău, dar tati l-a pus la locul lui. Tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele uscate. Poamele. Lâna. Miroase a brânză. Și fac mămăligă cu brânză. „Ne-am pus difuzor, mamă dragă”, și tace. Apoi după o vreme: „Eu mă gândeam că vii duminecă, așa mi-ai scris carte”. Se așază cu toții la masă. Mănâncă. Vine iarna În care se trezește În timp ce maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama și tatăl. Mâncând cu aceeași lingură. Ea, laptele, el, mămăliga. Ți-e milă de ei și-i iubești. Și ei se iubesc. Simți ceva precis, perfect, indestructibil. Este anul secetos pe care Îl numesc 1946. Tu, permanent, plutind În undă. Planetă de tânăr: Dorești de multe ori să-ți Împlinești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]