2,304 matches
-
County, la Maria, unde am avut o seară de familie extrem de tânără, cu un copil care se uită la filme cu roboței și altul care suge, doarme, zâmbește, face pipi, cu o mămică superbă. Nu am mai văzut de mult mămici tinere. În prima fază a acomodării cu dragostea nouă pentru proaspătul venit, ei bine, au o frumusețe parcă mult mai iradiantă și mai confortabilă decât a femeilor îndrăgostite. Ieri am fost la o conferință despre politica Rusiei față de America după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne cunoaștem și să ne acceptăm tot mai puțin între noi. În final, Maria a ieșit și ea din conferință și am plecat toți trei la căsuța mea care, dintr-odată, s-a umanizat substanțial cu un sugar și o mămică. Doar Cristina mai calcă pe aici cam o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de ceas, când mă aduce acasă miercurea sau lunea. Când vine Cristina, fumează 3-5 țigări scurt și miroase și mai plăcut. Doamne, multă voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sfârșit de săptămână, Maria a mai făcut două lucruri: a ținut o conferință, și la alta a fost cu Codruț, vineri a fost o petrecere secretă în cinstea ei și a copilului, un obicei american numit Baby shower: prietenele tinerei mămici fac o petrecere în cinstea ei: aduc fiecare ceva bun de mâncare și cadouri pentru mamă și copil. Petrecerea s-a făcut la Marsha. Am fost și eu, dusă de Jill, care gătise de m-a dat gata și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să se miște pe continent era un regim de deducere din impozit a valorii cadoului pe care îl făceai cu această ocazie fiicelor și fiilor, nepoților sau cuiva apropiat. Acu’ nu mai e așa. Dar mișunatul pe continent continuă, iar mămicile cumpără mai departe cadouri copiilor. A doua zi după Thanksgiving a fost ceea ce eu, cu simțul umorului încă neretezat de viroză, am numit Happy Leftover, ziua în care inviți la ce a rămas de la festinul anterior, dacă presupui că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o să îmi lipsească mult. Și povestea cu bunul-simț mai mult ca toate. Ieri a fost un fel de petrecere de Crăciun a departamentului la Bibliotecă. Fiecare a adus câte ceva, dar fără alcool. Jeff a toastat pentru Ostromi, pentru personal, pentru mămicile anului (lume tânără, copii mulți). Am vorbit unii cu alții și după aceea iar am mers la Bear’s, la concertul Code Blue Band. I-a plăcut și lui Adi foarte mult, mai ales să vadă profesioniști între 47 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu am apucat să aflăm că există. După cocktail-ul newyorkez am avut o săptămână Monroe County lângă Maria operată la genunchi. Mai greu a fost cu Dylan și sentimentele lui că i se uzurpă locul și rolul în viața mămicii. Maria a fost tot ea, indiferent de starea de agregare, iar Codruț își așeza un fel de zâmbet pe chip când mă vedea, genul acela de iubire necondiționată care nu poate fi nici comparată, nici cumpărată cu nimic. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de serviciu. Totuși, când trimiți produse altor persoane, trebuie să „semnezi pentru ele“ - pentru fiecare cleștișor de gene, pentru fiecare balsam de buze. Dar dacă spui că sunt trimise la Nebraska Star, de pildă, și sunt trimise de fapt la mămica ta în Dublin, e puțin probabil că vor verifica: doar sunt un angajat de încredere, nu? Lucrul cel mai ciudat e că de obicei sunt o persoană onestă: dacă îmi dă cineva prea mult ca rest într-un magazin, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în rândul băieților. Pentru că vreau să scap de slujba asta, i-am zis: Harry, o ai pe peliculă cu alt cap mafiot. De ce s-ar întâlni cu el dacă n-ar fi ceva putred la mijloc? El: Din nenumărate motive. Mămica lui Racey, Tessie O’Grady, era bună prietenă cu babacul Dettei, Chinner Skinner. Detta ar putea doar să fie, știi, în relații amicale. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc doi prieteni vechi? Îmi zic, e sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar putea doar să fie, știi, în relații amicale. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc doi prieteni vechi? Îmi zic, e sărit. Sărit și nebun. Și nu e zdravăn, pe deasupra. El: Nu, nu sunt prieteni vechi. Mămica și tăticul erau. Eu: Dar ăsta e totuși un motiv perfect nevinovat ca ei să se întâlnească. El (clătinând din cap): Nu. Pentru că apoi s-a stârnit oareșce vrajbă în jurul unui transport de arme din Orientul Mijlociu și lui Skinner Chinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai întâlnit? Eu: Nu știu. Ea: Eu sunt Tessie O’Grady. Dumnezeule mare! Aproape că m-am înecat. Aceasta era celebra Tessie O’Grady, cea mai temută femeie din mafia din Dublin? Asta însemna că Racey O’Grady locuia cu mămica? Mi-am revenit rapid. Nu e bine să-ți arăți slăbiciunile. Eu: Mulțumesc că m-ai lăsat să-ți folosesc toaleta, Tessie. Ești o adevărată creștină. (Persoanelor în vârstă le place să le spui că sunt buni creștini.) Eu: Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de mine - puteai să le vezi groaza întipărită pe chip: Numai nu pronunța cuvântul „menstruație“. În loc de asta, Franklin a sărit ca ars din spatele biroului, m-a înșfăcat și și-a croit drum fulgerător printre birouri. Unde mergem? Să vorbim cu mămica. Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga-mi-aș. Zice că nu poate veni la prezentare, a spus Franklin, foarte tare. Are o programare la doctor. E ceva ginecologic. —Ginecologic? a întrebat Ariella. Face un avort? M-a privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în pat cu Racey nu l-ar fi convins pe Harry că îi sunt necredincioasă și că îi trădez secretele. Să iau prânzul cu Racey n-a fost de ajuns - apropo de refuzul de a accepta realitatea! Ce-i drept, mămica ta a făcut-o de oaie cu asta. Noi eram acolo, așezați în cel mai bun loc din restaurant, și când colo ea nu e în stare să folosească aparatul foto de la telefon. Eu: Voiați să fiți fotografiați? Ea: Dessssigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cuvânt, să o refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
noaptea următoare, se întoarce ca s-o facă și mai lată. Se leagă cu cătușe de paturi, se tolănesc în pisoare. Ai lor au mai multe pentru care să dea socoteală, dacă vreți să știți părerea mea, mai cu seamă mămicile. Îmi pare rău că le-am ales tocmai pe ele, dar povestea trebuie să înceapă de undeva. Aici se comite o crimă în fiecare oră - aici crima a devenit o obligație. Între timp, îmi spunea Fielding, Mama Natură se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce-i acoperea coapsele - când mi-am simțit sula dând o zvâcnitură leșinată și amețită. A fost un noroc că plămânii Prințului Kasimir și-au ales acest moment să o trezească la viață. Caduta îmi spune că Lorne îi spune mămica acum. Chiar trag câte o beție zdravănă împreună. Lorne și-ar da și viața pentru Caduta și totuși nu vrea să renunțe la scenele dezbrăcate. „Mămico, spune el. Ar putea fi așa de frumos“... Și telefonul sună. Telefonul sună, sfâșiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acest moment să o trezească la viață. Caduta îmi spune că Lorne îi spune mămica acum. Chiar trag câte o beție zdravănă împreună. Lorne și-ar da și viața pentru Caduta și totuși nu vrea să renunțe la scenele dezbrăcate. „Mămico, spune el. Ar putea fi așa de frumos“... Și telefonul sună. Telefonul sună, sfâșiind ceea ce trebuie să numim iluzia acestei lumi de oameni maturi în care mă aflu, alături de cartea mea, de căzutele figuri ale jocului de șah, de ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și să fâlfâie mereu. Ce n‐aș da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă în joc mi‐am sfâșiat Hăinuțele frumoase, Am fost certat, dar le‐a luat Mămica să le
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă în joc mi‐am sfâșiat Hăinuțele frumoase, Am fost certat, dar le‐a luat Mămica să le coasă. Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început Mămica să mă frece! Dacă în joc mi‐am sfâșiat Hăinuțele frumoase, Am fost certat, dar le‐a luat Mămica să le coasă. Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina Fantezy și alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta pentru că ai învățat bine, altfel nu primeai, și ieși afară încă zâmbind. Du-te și schimbă-te apoi hai la masă, îi spuse mama. Viviana ascultă și se întoarse, tot învârtindu-se în jurul mamei, care zorea să pună masa. Mămico, o să pot să merg să o văd și pe bunica? Doar fabrica de sticlă e aproape de ea. Da, răspunse mama îngândurată. Mămico, dar pe ce stradă stă bunica? Pe vârful limbii! îi răspunse repede mama, preocupată de treburile ei și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îi spuse mama. Viviana ascultă și se întoarse, tot învârtindu-se în jurul mamei, care zorea să pună masa. Mămico, o să pot să merg să o văd și pe bunica? Doar fabrica de sticlă e aproape de ea. Da, răspunse mama îngândurată. Mămico, dar pe ce stradă stă bunica? Pe vârful limbii! îi răspunse repede mama, preocupată de treburile ei și neluând în seamă prea mult ce spunea Viviana. Astfel, în fiecare zi fetița vorbea de excursie, până când sosi ziua mult așteptată. Ai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
seamă prea mult ce spunea Viviana. Astfel, în fiecare zi fetița vorbea de excursie, până când sosi ziua mult așteptată. Ai grijă să asculți de tovarășa învățătoare și să nu te îndepărtezi prea mult de ea și de ceilalți copii. Da, mămico, dar gândul ei era deja departe. Autocarul porni în sfârșit, spre bucuria tuturor copiilor, mai mici sau mai mari, care fremătau de veselie zgomotoasă. Drumul nu a fost lung, iar ei l-au presărat cu cântece vesele. Au vizitat un
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
era mai lung, iar Viviana păstra un gust amar de la întâmplarea din parc. Cum a fost excursia? au întrebat-o părinții când a ajuns acasă. A fost frumos! și începu să povestească ce îi plăcuse ei mai mult. Dar, știi, mămico? Am vrut să merg la bunica și am întrebat pe cineva unde este strada Vârful Limbii și a râs de mine. Mama și tata au râs și ei cu poftă, sub privirea nedumerită a fetiței. Viviana, asta este doar o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]