2,058 matches
-
însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apă caldă și se lasă până a doua zi să dospească; a doua zi se pune în budăi și se umple. Pentru a o umple, trebuie să torni mai întâi o tingire de apă caldă numai «înfierată», apoi alta «cu mărgele» (când face apa mărgele) și alta fiartă. Putina se pune pe cuptor și până sara e gata, că altfel se face cum e borșul, iar sara se fierbe într-o căldare mare, ca să rămâie dulce. Apoi se pune iar în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lasă până a doua zi să dospească; a doua zi se pune în budăi și se umple. Pentru a o umple, trebuie să torni mai întâi o tingire de apă caldă numai «înfierată», apoi alta «cu mărgele» (când face apa mărgele) și alta fiartă. Putina se pune pe cuptor și până sara e gata, că altfel se face cum e borșul, iar sara se fierbe într-o căldare mare, ca să rămâie dulce. Apoi se pune iar în putină la răceală și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de niște stâlpi subțiri ca niște picioare de barză, ornamentați cu pene de păsări iar, ici colo, atârnând un lung colier de mărgele? Niște pudră, o pudră frumoasă care să acopere întreaga podea; și parfumuri... Dar ies din domeniul scenei, și încalc teritoriul decorului, costumelor și al celorlalte." Studiul crochiurilor lui Serlio, în Tratatul de arhitectură 22, îi dă ideea de a crea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
somnifer". Personajele urmuziene "mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit", "Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii pe ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgelele de sticlă" al intertextualității" etc. În structura de profunzime, studiul Un veac de caragialism argumentează perenitatea creației lui Caragiale și infirmă, adiacent, opinia negativă, exprimată de E. Lovinescu în eseul Caragiale "considerabil prin lungime și sinteză" cum însuși îl caracteriza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conținutul, mesajul sau valoarea 158 operelor, îi avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii prin ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgele de sticlă" al intertextualității. 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște"1 Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca autor de schițe și portrete, dar și de simple bruioane, însemnări, tablete, vădind aceeași vocație de miniaturist pînă și în romanele sale Confesiuni paralele, Avionul de hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
copil se auzi, și din lăstăriș se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul gând îl purtă la nașterea Anucăi. Cu un tremur în tot trupul, se apropie, și cu o gingășie de ca re nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cioară! ..o întrerupse, și cu mâna împingând-o la oparte. Dar țiganca nu renunță atât de ușor. - Hai să-ți gâcesc în ghioc, bafta și nărocu‟!.. ochii mari și negri, neobișnuit de mari și negri, umblându-i în cap ca mărgelele. Și, nu se lăsă, băgându-i-se în suflet, rânjindu-i cu toți dinții albi, neobișnuit de albi. - Dă-te în lături, cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să bage mâna în sânul fetelor cu care dansa, un individ ras în cap, cu o figură de neonazist, iar ea - o țipă foarte înaltă, înțolită "trăznet", cu pulpele lungi în ciorapi vernil, translucizi. Părul negru-unsuros îl avea împletit cu mărgele, iar fața fardată puternic avea ceva din cruzimea cinică a reginei cu mantie neagră din filmele lui Disney. Fetele noastre erau niște novice într-ale vulgarității față de ea. Ii trata pe băieți ca pe niște puțoi care "nici nu știu cum arată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și băutura mirosea puternic a prune, fratele Rafael a cumpărat din sat un litru, să avem pentru meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de mărgele, clopoțeii, coborând pe cărare n-am cum s-o ocolesc, ne îndreptăm unul spre celălalt, ea urcă de la izvor cu fața albă neatinsă de soare și pieptul ca laptele, un val de căldură urcă în mine de la tălpile picioarelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stradă, limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau întors cu susul în jos scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
face tot ceea ce o vede pe fată, ca un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen e cam mic, Laura mă privește cu două mărgele negre de ochi, strălucind ca niște cărbuni aprinși, Povestiți-mi, doamnă, o rog pe femeia din fotoliu ce se contemplă încântată în desenul meu, dintr-o dată mă sperie parcă atâta liniște, și glasul ei sonor readuce viața zgomotoasă în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe măsuța de cafea lipsea o cantitate considerabilă. Prietena ei, vecina de vizavi, cea care nu făcuse ceai pentru polițiști, stătea Într-un fotoliu și Își Întinse gâtul zbârcit și lung pentru a vedea cine venise. Ochii ei străluciră ca mărgelele imediat ce-l recunoscu. Sperând probabil că era vorba de vești proaste. Nu e nimic mai potrivit ca suferința altcuiva ca să te facă să te simți bine În pielea ta. Logan se trânti pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își ucid Întotdeauna prizonierii, Înainte de ultima Împotrivire. Dar Basie se Înșelase; În momentul acela probabil că zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei spre Shanghai. Ștergîndu-și bărbiile, femeile se retraseră de lîngă gard. Mărgele de salivă le tremurau pe sîni. O mașină oficială japoneză se apropia, urmată de un convoi de camioane militare, fiecare Încărcat cu soldați Înarmați. Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că scria pe ea „Ia-mă, aici și acum!“. Continuă să răscolească bara de umerașe. Într-un sfârșit scoase de-acolo un top fară mâneci petrecut pe după gât, din mătase de culoarea zmeurei. Îl asortă cu o fustă dreaptă cu mărgele pe margine Într-o nuanță puțin mai Întunecată. Găsi chiar și un sutien roz Închis care se petrecea pe după gât și chiloți de aceeași culoare. Nu-și imagina că lucrurile vor merge mai departe decât cina, dar lenjeria asortată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prea multe, dar i se părea că să-l auzi pe el era echivalent cu ascultatul unui motor de mașină blocat În viteza a doua. Se așezară și Duncan Începu imediat să-și frece spatele și umerii de husa cu mărgele. Ah, ce bine e, spuse el făcând mișcări circulare și cu capul În timp ce vorbea. E atât de important să ai un sprijin lombar adecvat. Ruby se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai devreme. Bietul băiat avea spatele-n piuneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și măști maiașe frumos colorate pe pereți. Tot el se duse pe seară după pizza și bere. Cele trei femei se deciseră să rezerve trei rafturi numai pentru hainele de bebeluș guatemaleze. Răspândiră pe rafturi multe worry dolls, Îngerași din mărgele, moși crăciuni și sculpturi mititele cu nașterea lui Iisus. La sfârșit, Ruby agăță pe perete niște fotografii alb-negru cu copii ai străzii din Guatemala — Pentru a aduce aminte tuturor de ce are loc evenimentul ăsta, spuse ea. Erau pe picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de domnișoare, o elevă îmbrăcată decent s-a ridicat de pe scaun, să mă urmeze supusă, în camera din fundul coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o singură mișcare râpâită, ca ploaia scurtă de mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mă cheamă Amidé, spuse dânsa fără să o întreb. Pronunțase vorbele fără efort, parcă fără a întrebuința aerul plămânilor, construind o gamă surdă de țimbal cu coarde și ciocănașe de lemn. Tăcurăm o secundă. - Uite Amidé, ține să-ți cumperi mărgele, spusei prietenos, scoțând din buzunar un pumn de monede. Ea întinse o mână de pământ, mică și muiată în apa găleții. O brățară de argint, încolăcită ca un șarpe subțire, îi strângea antebrațul deasupra încheieturii palmei, în care număram banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țărănești ciuruite de gloanțe. Un vițel ne privește. Ah, dacă povestea asta ar avea și o poantă de dragul căreia să merite să sacrific adevărul plicticos. În jurnal, însă, aș fi putut să scriu doar atât: „Susanne poartă un șirag de mărgele de lemn, roșii precum cireșele...“ Sau poate că un șirag ca ăsta îl purta o cu totul altă fată, care avea părul negru prins în două codițe, care nu era blondă ca o chiflă și al cărei nume nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să o mângâi. Vroiam să îmbrățișez marea. Nu mai auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă. M-am oprit doar când am ajuns acolo, în margine, unde apa se oprea înspumată pe nisip. O mulțime de mărgele de apă și spumă albă se retrăgeau către larg. Iar eu, de teamă că nu le mai văd, am alergat după ele să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către mine în mare viteză și s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]