18,914 matches
-
Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă." Splendid eșec! Ce păcat că nu eșuează la fel atâția dintre prozatorii noștri
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
tineri, cu puține excepții, sînt îndatorați diverselor grupări, așa că deruta continuă. Ca să nu mai spun că la unii critici mai atîrnă și azi în balanță, ca pe vremuri, apartenența politică. Cu nu prea puțin timp în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație literară, că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o "ușurare" pentru că marele poet și dramaturg a fost văzut în preajma președintelui Iliescu. Criterii estetice indiscutabile și adevărată milă creștinească! Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de fantomele neamului stins Valldaura. Pe de altă parte, aluzia la romanul Isabelei Allende nu e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul realismului magic sud-american: amestecul indisolubil de mărturisit și ocultat, spațiile goale pe care e chemat să le umple cititorul, o oarecare doză de fatalism ce conduce spre un final previzibil, dar inevitabil, acel tip de fatalism înrudit în același timp cu naturalismul unui Zola și viziunea mitizantă
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă lumina și am să-mi spun/ Că a fost o vacanță frumoasă? (Septembrie). Identitatea sa se mărturisește a fi una infantilă: "Să nu mă crezi, sînt o fiolă/ În care doarme un șarlatan,/ Închircit în sine ca un copil, dulce copil dormind/ Cu doi cîini albaștri și slabi în orbite" (Chist de lumină, taxă inversă). Sub coaja
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
obligatorie față de texte și autori, "construiește" obiectivitatea mult visată de toți comentatorii. Regman admiră cu măsură, detectează talentul, dar nu se extaziază în fața lui, poate vorbi despre limite în aceeași măsură în care o face referindu-se la merite. Așa cum mărturisește într-un interviu publicat, în volum, nu se recunoaște drept un "dur", se delimitează însă de critica numită de Paul Zarifopol "blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o opinie lui și romanului său favorabilă: Într-un cuvînt, după ce treizeci de ani m-am speriat de subiect și n-am scris un Eminescu, pentru că voiam să fie definitiv
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
sale respinsă, cum se știe, pe drept de Călinescu). A urmat, în 1935, romanul Bălăuca, întregind ciclul eminescian. În 10 decembrie 1935 nota acru "Impresie tot mai penibilă în chestia Bălăuca". În septembrie 1935 (firește după apariția și a Bălăucăi) mărturisea: "După studiul îndelung, ca om de cultură și critic, al lui Eminescu, am ajuns a avea o viziune a personalității lui morale (nu fizice, în amănuntele biografice) și ca romancier doresc să o redau prin mijloace de creație artistică și
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
calitatea sa de critic și amfitrion al cenaclului, cînd, în 1936, a văzut într-un roman mediocru al lui Ion Iovescu (Nuntă cu bucluc) apariția "unui nou Creangă", idee dezvoltată într-o prefață la roman. În jumătatea lui martie 1936 mărturisea o "cumplită depresiune morală" care continuă. Iar în mai 1936 se produce amintita cădere la alegerea în Academia Română, în condițiile amintite mai înainte. La 22 mai 1936 notează amărît: "mă dezgust de toată ticăloșia asta". Și, asigurat de I. Petrovici
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
folosit, nepotrivit, de incidentul romanului Bălăuca și chiar Mite, declarînd că marele critic - se putea astfel? - defăimează marile valori naționale și, deci, locul său nu e în Academia Română. Firește că incidentul fatal l-a deprimat, încît, la 24 iunie 1936, mărturisea amar: "totală incapacitate de lucru de o săptămînă". Și la 21 august 1936: "tot august pierdut fără lucru și, în consecință, "bilanț negativ al vacanței"". E consemnarea cu care se încheie, de fapt, această dramatică secțiune din viața marelui E.
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
numit un guvern junimist în frunte cu Theodor Rosetti, cu P.P. Carp la Externe și T. Maiorescu la Instrucție Publică, tocmai pentru că gruparea junimistă nu s- a afiliat opoziției unite, așteptînd, înțelept, dezlegarea luptelor politice. În jurnalul său, T. Maiorescu mărturisește că a pus rămășag cu ai lui că puterea le va reveni, cîștigînd rămășagul. Kogălniceanu, liberal fără suprafață în partid, declarase că rupe relațiile cu I.C. Brătianu alături de care nu vrea să-i stea nici oasele. Apoi se împacă, totuși
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
un nonconformism hazardat și iresponsabil ni se înfățișează ca o pledoarie în favoarea valorilor europene tradiționale. Portrete morale Monica Lovinescu îi portretizează în memoriile sale pe mulți scriitori, cineaști, muzicieni și pictori români și străini. Îi portretizează moral, întrucât fizionomiile - după cum mărturisește cu umor de la început - au indus-o adeseori în eroare: șLa o întâlnire cu un grup de intelectuali ruși.ț "Nu le rețin tuturor numele. De fapt, numai pe doi dintre ei țineam neapărat să-i identificăm - pe Surkov din pricina
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
decît să favorizeze manifestarea a ceea ce preexista. Am fost croit dintru început într-un anume fel. Ce rost ar mai avea, prin urmare, să mă plîng, incontinent, de nedreptăți? Ajunge să le constat concrescute cu ceea ce sînt, " Puțin cîte puțin, mărturisea Cioran, ne obișnuim cu nedreptățile cărora le cădem victimă, sfîrșind chiar a le iubi. Ele fac parte din decorul și din structura existenței noastre, se confundă cu ea". Îmi descopăr, tot mai mult, un suflet cioranian. Credeți în destin? Da
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ar explica incisivitatea portretisticei lui, uitînd că insuficiența voinței se unește cu o conștiință de sine ce-l face să privească pe oricine într-un sentiment de egalitate și de nepăsare istorică". Cum vă simțiți la vârsta de acum? Vă mărturisesc că nu-mi realizez vîrsta. Mi se pare bizar să mă uit în oglinda calendarului și să spun: "am deja atîția ani"! Indiferența față de scurgerea timpului e, poate, un mecanism al echilibrării sufletești, ca și al "reglării de conturi" cu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
nu dă mari semne de epuizare (cu toate că așteptatele clivaje negative s-au înmulțit). Și acum îngăduiți-mi o amintire, relevantă pentru ceea ce reprezintă tirania modei. După ce și-a publicat eseul despre Nichita Stănescu (Descrierea unui poet), Ion Negoițescu mi-a mărturisit: "în timp ce-l scriam, m-am gîndit mult la tine; aveam la îndemînă, de fapt, tot atîtea argumente pentru a-l respinge ca și pentru a-l lăuda pe poet". Am înțeles că a preferat varianta pozitivă și pentru a nu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu "fericirea". În cazul în care marele public ar fi predispus la un răspuns afirmativ, Ana Blandiana se mărturisește, împotriva aparențelor, apăsată de un renume în țesătura căruia se profilează doar părelnic un destin literar-monden cu strălucire împlinit. Întrucît condiția de persoană celebră presupune o alienare, o despărțire de sine măsurată prin abisul moral al nostalgiei: "O ironie zeească
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
făcut plinul" pe când se afla în funcții înalte la SRI ("Evenimentul zilei" ne înfățișează splendidul viloi de la Moroieni al generalului, "ctitorie" uluitoare, construită din salarul său de bugetar, firește!), se înșală profund! Într-un reportaj transmis la BBC, dl. Marcu mărturisea, candid, că n-are nici o competență în chestiuni de privatizare, și că rolul său constă în "protejarea" operațiunilor, cu atât mai mult atunci când în privatizare sunt implicate "persoane și instituții străine". Din această sintagmă ce trimite la limbajul paranoic al
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
cinematografic de la răscrucea mileniilor. Vezi - de exemplu - frisonantul film al canadianului Robert Lepage Possible Worlds sau nu mai puțin interesantul Morir (o no) al spaniolului Ventura Pons. Comparația nu este în favoarea debutantului Peter Howitt, actor care semnează scenariul și regia, mărturisind că a avut trei surse de inspirație destul de disparate: o schiță din 1909 a lui O. Henry "Căile destinului", piesa "Dacă" a Lordului Dunsany datată 1921 și filmul lui Frank Capra din 1946 Viața e minunată. Actualitatea - de-a dreptul
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
un mod demn de luciditatea lui artistică gloria de astăzi. Wright îi citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford. Poet și martir". Și, cam tot atunci, îi mărturisea lui Frank Harris: "Cincizeci de ani...sau o sută, de aici încolo, comediile și povestirile mele...vor fi cunoscute și citite de milioane, și chiar soarta mea nefercită va deveni obiectul simpatiei unei lumi întregi." Stendhaliana profeție pare a se
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
se poate de interesantă pentru tînărul cititor absorbit, într-o asemenea măsură de pagina scrisă, încît pare cu totul abstras realității curente, meschină și trivială (O după amiază anostă). De asemenea, un alt personaj din Cursul seral de astă dată, mărturisește că, îndată ce ajunge acasă se dedică lecturii ("Citesc... am o carte faină. Îi zice Bestialul doctor Quartz și frumoasa Zanona. O lectură mișto, dacă vreți s-o aduc..."). Fascinației pentru pulp-fiction îi este tributară și chelnerița din povestirea Fanfaronul, "victimă
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de altfel Thomas Prinz și mărturisește în interviul pe care mi l-a acordat), este agrementată printr-o serie de elemente spațio-temporale oarecum "exotice". Vom vedea imediat și de ce. Acțiunea se petrece la vreme de iarnă grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Anghelescu nu se oprește, însă, numai la texte, la specificul lor estetic, iese și în afara lor, aruncând câte o privire și către cei care le-au scris. Rezultatul este surprinzător, între autor și text apare uneori o contradicție de proporții, mărturisind versatilitatea, impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de pildă) este compensat - observă pertinent autorul prezentului studiu - de "relativa seninătate cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
în franceză și l-am recitit în momentul editării la Humanitas (în românește este tradus de Lia și Platon Pardău), în atît de calda și misterioasa colecție Cartea de pe noptieră. Este o tulburătoare poveste de dragoste în triunghi, o poveste mărturisită din trăiri feminine în exclusivitate, marcate de codul culturii și civilizației asiatice. M-am gîndit, mergînd spre teatru, că este foarte dificil de dramatizat această carte și că poate Liana Ceterchi va miza pe structura polifonică a scriiturii și pe
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
de comunicare. O femeie de douăzeci de ani, tînără căsătorită, vede cum soțul o înșală cu verișoara proprie. Viața, criteriile i se răstoarnă, chiar și imaginea. "A fost o perioadă în viața mea cînd într-adevăr credeam că voi înnebuni" mărturisește Midori-san. Poate a și înnebunit puțin, pînă atunci cînd cuplul a devenit o minunată familie glacială. Zeci de ani a trăit într-o fortăreață, într-un iglou, ca o prizonieră. Confruntarea tîrzie dintre cele două femei, rostirea adevărului determină moartea
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
tonurile, felul adresării, al privirii, al mimicii. Clipa rostirii, de fapt a așternerii adevărului, este eliberatoare pentru amîndouă femeile, iar amanta se scurge în moarte. Rodica Negrea introduce termenii confruntării pe scenă și păstrează codul japonez în tot ce face. Mărturisesc că am fost tulburată de întîlnirea cu această actriță pe care, din păcate, nu o văd prea des jucînd și literalmente nu înțeleg de ce. M-am bucurat de asemenea pentru rolul făcut de Irina Movilă în Saika-san, amanta lui Yosuke
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
activist de partid - nici unul dintre politicienii români nu pare serios preocupat de ceea ce se petrece sub ochii noștri. Spre deosebire de G.M. Tamas, a cărui "Scrisoare către prietenii șsăiț români" (publicată în revista "Dilema") a scandalizat atâta lume (nu și pe mine, mărturisesc!), în care contestă dreptul intelectualilor din țară de a-l ataca pe Vadim Tudor, pentru că ar proveni din aceeași familie spiritual-ideologică, adică din național-fascismul interbelic, eu constat că nu doar intelectualilor, dar nici politicienilor nu le trece prin cap să
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]