2,300 matches
-
Își dă ochii peste cap. Chestiile pentru copii dispar, Înlocuite pe dată de holograme de dame Art Nouveau, cu lungi plete fluturînde. Chelnerul robotic reapare, cu noi pahare de băutură și așază unul dintre ele, cu multă atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și mocheta Începe să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă una peste frunte, am uitat cafeneaua. Adaugă o prelată pliantă pe una din laturile căruței și desenează alături o măsuță rotundă și niște scaune pliante. — Acum este perfectă. Foarte franțuzească, nu? Wakefield este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la hotel. Cybelle și Franțoise dezbat un timp. — Dar cum rămîne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lăsat de capul lui cu o bombă artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către el, este un mediu atît de perfect. Este originea trupurilor noastre. După zbenguieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele din urmă îl zări pe Jack Allen la o măsuță de lângă ușă. Era împreună cu Miriam Wolsey care îi sorbea fiecare cuvânt. — E de la Jack. Uite-l, e tot cu fata aia. Fran, începând să se simtă în egală măsură cherchelită și gripată, dar hotărată să nu lase asta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era rece, umedă și nearisită. Doar mama ei putea să aibă o casă cu grădină și să nu deschidă niciodată fereastra, să lase să intre lumina sau aerul curat, sau să nu culeagă nici o floare care să înveselească pervazurile și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem pe taică-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trona un buchet de nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era tot alb și albastru. Citi instrucțiunile ținându-le în mâinile tremurătoare. Din adolescență Fran nu trebuise să facă vreodată vreun test de sarcină. Henrietta fusese întotdeauna cea cu dramele lunare. Pe când aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja așezate la dungă pe măsuța de cafea pe care nimeni n-avea voie să-și pună ceașca, nu cumva să se verse pe covorul bej. — Trebuie că mă crezi lipsită de inimă în ceea ce-l privește pe tatăl tău, spuse ea pe neașteptate. Fran o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu-mi place patul jos, ci cel care e cel mai sus. Dacă stau în patul de jos mi se pare că sunt presat, nu-mi găsesc locul. Iarna e mai călduț sus, dar vara e prea cald. Am o măsuță separată unde lucrez. Nu sunt genul de om care să se scoale să bea apă. Eu, când mă culc, nu mă mai trezesc. Visez câteodată cum alerg și mă urmărește o femeie, care e nevastă-mea. Am avut un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mult, dar o dată pe săptămână e bine. Joia. O juma’ de oră sau o oră e timp să facă toată secția. Avem duș, avem chiuvetă, bine, acum e ca un jgheab, nu ca o chiuvetă. E ceva din beton ca măsuța asta și la lateral e acoperită, să nu curgă apa jos. Pe jos e beton. E frig, dar asta suportăm, avem șlapi, papuci, adidasul, pantoful. Pachetul de țigări, bricheta, asta port, obiecte interzise nu port, de ce să mă implic degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Anna stă În poala lui Rob, În fotoliul cel mare. Richard, fratele lui Dan, șade și el pe jos, cu spatele sprijinit de canapea, iar Dan e pe celălalt scaun, cu o bere În mînă și cu picioarele goale pe măsuța de cafea. — Îți vine să crezi că o să te măriți În mai puțin de o săptămînă? Lily se ridică și vine cu mine În bucătărie, dîndu-mă la o parte cu cotul În vreme ce se apucă să spele oalele și cratițele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi există tot atîta, dacă nu chiar mai multă, dragoste decît dacă aș fi cu rudele mele de sînge. — Deci, Începe Gregory, așezîndu-se și sorbind din pahar. Ziceați că vreți să vorbiți cu noi În legătură cu ceva. Dan se Întinde sub măsuța de cafea și scoate albumul foto cu pozele din Franța. — Da, confirmă el, Întinzîndu-le albumul celor doi. Uitați-vă puțin la asta și spuneți-ne ce părere aveți. — Ce-i asta? — Uitați-vă. Eu zîmbesc cu gura pînă la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Împreună cina delicioasă de care avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de care nu-și mai aducea aminte. Transmiterea numeroaselor sale cunoștințe a fost întreruptă din pricina catolicismului impus lor de către regii Autari și Agilulf, pentru a face pe placul reginei Teodolinda. În schimb, acasă la el încă se mânca pe mici măsuțe separate una de alta, după obiceiul străvechi, și se făcea cea mai bună bere din regat. - Stiliano Sirianule, mi s-a adresat Faroald, noaptea trecută a fost lună plină, și Rachti l-a invocat pe Wodan, care i-a grăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apariția judecătorul. Cu un cuțitoi a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au așezat în față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te condamnă. Mediocritatea te distruge - Elio putea să se considere orice, dar nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu-l sunase niciodată. Buonocore Își aranja auricularul În pavilionul urechii, Își rupea cu dinții pielițele de la unghii, fixând cu o privire absentă o pasăre care ciugulea niște fărâme de pe măsuța de alături. Cu câtva timp Înainte Îi dăduse de Înțeles că ar avea probleme cu soția. Dar la vremea aceea Elio avea prea multe griji pentru a-și mai bate capul cu cele ale șefului escortei sale. De altfel, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San Tommaso, pe Santa Monica, pe Madona delle Rose și chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În cele din urmă În camera „acelei tipe“: așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența Socială. Dar pe pereți erau fotografii cu personaje faimoase, gen David Beckham, care Își tatuase spatele, mâinile, fesele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Acum mergeți acasă, doamnă, Îi spuse, vă vom anunța noi. — Lasă-l să intre, spuse antrenoarea de bodysculpture strecurându-se printre porți. Nu Începe să faci mutre, e un membru. Antonio Îi adresă un surâs. Polițista implacabilă care stătea la măsuța din cabina de pază a centrului sportiv Îi spuse antrenoarei de bodysculpture că Buonocore o fi fost el membru, dar tot nu putea să intre fără să prezinte legitimația de polițist. — Lasă-l să intre, spuse fata, făcându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese tratată de un alt bărbat, altfel Sasha ar fi Început să o vadă cu ochii lui Antonio. Dacă ar fi trebuit s-o spun cuiva, aș fi preferat să v-o spun dumneavoastră, domnule profesor, Îi spuse Împăciuitoare, privind măsuța din colțul cafenelei, ascunsă de niște tufișuri, dar cu o panoramă deosebită Înspre terasa Pincio. Dar ce să-i faci? Deja am spus altcuiva și e o poveste pe care nu merită s-o spun de două ori. De la Rosati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Trăiți și scrieți - e destul. Sasha Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]