6,722 matches
-
mici a III a și a IV a, din cauză că tatăl meu nu era colectivist și era fost simpatizant al partidului “Frontul Plugarilor” iar fratele tatălui meu și nașii de cununie ai părinților (nașa lor era sora lui mama mare, deci mătușă) erau declarați chiaburi, cu peste 30 hectare de pământ arabil. Pe nași de fapt i-au și deportat pe la Râmnicu Sărat iar toată averea le-au confiscat-o, în curtea lor înființându-se o brigadă zootehnică a ceapeului. Era culmea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
al Părinților Bisericii ... Mănăstirea Moisei, așezată în zona mirifică a Maramureșului Voievodal și Istoric, din cuprinsul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, respiră și astăzi în ritmul timpului mitic. Nicăieri în spațiul românesc, strămoșii și moșii nu sunt mai unchiași și mai mătuși, în sens spiritual, ca în Moiseiul secolului XXI. Veacurile s-au topit, amalgamându-se cu evenimente cu tot într-un șuvoi ca o combustie din care se hrănește viața, istoria înseși. Și-n această lume în lume, călugărul aduce din ancestral
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
Lăudat să fie în veci!». Sau «În veci, amin!». Acest salut, oarecum de proveniență apuseană, a fost îndătinat de oameni pentru că este frumos. Au ei credința că atunci când nu se vor mai saluta astfel sfârșitul lumii este aproape! Și apelativul «mătușă» sau «unchiaș» nu face altceva decât să dovedească gradul de rudenie spirituală dintre oamenii de aici. Faptul că te adresezi cu aceste cuvinte unor bătrâni oarecare reflectă rudenia sufletească. Apropierea pentru a-L păstra în centru pe Hristos“, ne relatează
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
Acasă > Redacția > Autori > VASILICA ILIE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului CV-ul literar, Vasilica Ilie: poet, prozator Debutul literarl-am făcut în revistă “Aș”, cu proza “Mătușa Anica și plăcintă cu mere” ( anul 2002) iar debutul în poezie, înantologia de versuri, „Freamăt de timp”- „Freamăt peren”, în anul 2007- editură 3D. Au urmat: - antologia de versuri „Primăvară”- 2008, editura Aș; - antologia de poeme și comentarii becartiene -2008
VASILICA ILIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365157_a_366486]
-
care vor mereu dreptate ! Folosesc metode varii când înfig pumnale-n spate ! Spor Au lucrat „să spargă norma” ca să termine Reforma. Însă dup-atâta zel unde-o fi, că nu-i de fel ! La bloc Spune-mi ce-ai pățit mătușă, fața-i vânătă și trasă... Eu ?! Am fost doar curioasă, îns-a fost o cheie-n ușă ! Iubire frățească Patimă fără măsură, o iubire nebunească... Este gata să plesnească în explozie...de ură1 Tragedie O mică lacrim-a tristeții aș vrea
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]
-
o clădire cu trei nivele și nu știu câte camere se numește vilă, nu cabană! Orgoliul lui Samuel, mângâiat fără intenție, răbufnește: - Eu am un principiu în viață: când fac un lucru, îl fac cum trebe! Dacă tot am primit terenul de la mătușa nevestii, n-avea rost să construiesc o coșmelie!... Și io-s și deștept: nu fac totul deodată, să nu mă ia nimeni la-ntrebări! - Înțeleg ... , îi dă apă la moară gazda, simțind că tocmai a declanșat limbuția musafirului, ajuns la
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
fac totul deodată, să nu mă ia nimeni la-ntrebări! - Înțeleg ... , îi dă apă la moară gazda, simțind că tocmai a declanșat limbuția musafirului, ajuns la al treilea pahar de vin. Orășenii știu foarte bine cum vine treaba cu „donațiile“ mătușilor. Toți bugetarii ajunși în vârful ierarhiei au avut fericirea de a moșteni neamuri extrem de bogate sau pe aceea de a li se face donații consistente pentru ochii lor frumoși și umerii largi. Samuel Ticu este angajat al Poliției Române și
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
unde vroiam eu, ca tot terenul ăla din jurul casei să fie luminat ca o arenă de fotbal ... Puteam insista, să le forțez mâna, că io-s cineva-n oraș, da' cum casa nu-i pe numele meu, ci pe-al mătușii ... Grozavă mătușa aceea de la țară nevestei lui Samuel, fostă ceapistă! Mult pământ trebuie să fi avut, dacă le-a oferit atâta teren orășenilor pentru cabană! Musafirul își dă seama că a oferit o informație ce nu trebuia divulgată. Schimbă iute
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
eu, ca tot terenul ăla din jurul casei să fie luminat ca o arenă de fotbal ... Puteam insista, să le forțez mâna, că io-s cineva-n oraș, da' cum casa nu-i pe numele meu, ci pe-al mătușii ... Grozavă mătușa aceea de la țară nevestei lui Samuel, fostă ceapistă! Mult pământ trebuie să fi avut, dacă le-a oferit atâta teren orășenilor pentru cabană! Musafirul își dă seama că a oferit o informație ce nu trebuia divulgată. Schimbă iute subiectul, cu
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
fi atins pulberi de chihlimbar cu care autorul își stropea poveștile? Războiul de țesut al mamei Paraschiva, alături de suveică, vârtelniță, roată și fire ne-au vorbit de îndeletniciri de demult, despre măiestria cu care țeseau femeile din familie (mamă, bunică, mătușă) așternuturi de pat și carpete pentru pereții casei. Oare, aici a învățat Fănuș să țeasă visele sale atât de minunat? Cu siguranță aici, la rădăcinile sale... Icoanele ce vegheau încăperile casei, m-au îndemnat să mi-l imaginez pe Fănuș
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
durere. Timișoara avea deja o semnificație deosebită pentru el, cu mult înainte de a-și da seama cum arăta un oraș pe de-a întregul. Timișoara se reflecta în durerea lăuntrică a unchiului său. Timișoara se reflecta în privirea pierdută a mătușii sale, în privirile pline de reproș aruncate bărbatului ei. Din cauza lui amândoi băieții, Radu și Gheorghe plecaseră “tocmai la Timișoara”. Pe rând îi plecaseră și fetele: Mitica, Ioana și Stela, ce-i drept nu la Timișoara ci mult mai aproape
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
moldovenește. -Copchilă, nu vorbi lângă mine că mă faci să înebunesc! Nu vorbi! Am încercat să-mi păstrez calmul și mi-am dat seama că vorbea cu un accent moldovenesc, pe care îl mai auzisem în copilărie când crescusem la mătușa mea de la Buzău. Oamenii de acolo spuneau ,, Copchilă" nu copilă sau la picior ,,chișor" și rețin foarte multe asemenea expresi. I-am răspuns supărată. -Da' ești bolundă matale, mamaie? Spre surprinderea mea, nu s-a supărat că i-am zis
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
Creangă), imagini ce au dat un plus de căldură și inspirație momentului . La început cu emoție, iar apoi cu măiestrie, scene cu personaje din ,,Amintirile lui Creangă” s-au rostogolit pe planșele concurenților. De la vestitul cireș cu fructe gustoase al mătușii Mărioara, care l-a ispitit pe Nică să-i culeagă roadele, la pupăza gălăgioasă care-l trezea o dată cu zorii și care trebuia vândută la iarmaroc, la lacul în care șturlubaticul Nică prefera să se scalde neglijându-și datoria de a
CONCURS DE CREAŢIE PLASTICĂ ,,AMINTIRI CU CREANGĂ” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366397_a_367726]
-
bunica Floarea, pe care eu n-am mai apucat-o, între tata Laie și nea Ilă, frații mai mari ai tatălui meu, pe care-l chema ca și pe mine, Marian, dar pentru consăteni eram Mărian - el și Marinică - eu. Mătușii mele i se spunea așa de către toată lumea, era doftoroaia satului - moșea, scotea măsele, îndrepta oase, punea ventuze, „meseria” asta o moștenise de la mama ei și bunica mea. Tot ei i se mai zicea și Găzăroaia, fiindcă era căsătorită cu Găzaru
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
am mai apucat să zic, fiindcă o și zbughisem afară cu traista de gât... În uliță, l-am întâlnit pe vărul meu, Gică, mai mare cu patru ani decât mine, băiatul cel mare al lui nea Ilă, venea de la Uțăroaia, mătușă-sa. Bineînțeles, i-am dat și lui vestea cea mare, aceea că mă face pionier. - Ei, șî, mare scofală!, mi-a răspuns Gică spre dezamăgirea mea. Când am ieșit de pe Ulița Cimitirului în Calea Mare, l-am întrebat cât e
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
cinstea și nu jefuirea țării! Emilia ȚUȚUIANU: Ce ne puteți spune despre anii tinereții lui Sorin Ullea? Simona IOANOVICI: Soarta a vrut ca de copil să meargă, cu regularitate, în fiecare duminecă la biserică. Era luat de o foarte religioasă mătușă: „să nu mă plictisesc mă ținea puțin în biserică... ceea ce făcea ea făceam și eu. Nu-mi spunea cum să fac.” După Liturghie mergeau la „o foarte bună cofetărie din centrul orașului” unde mânca doi „senatori” de care-și amintea
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
veni. Per¬sonal, când eram destul de mic, am asistat la nașterea unei asemenea porecle, Eva era porecla și fusese atribuită chiar maică-mii de către cumnata ei, Florica lu’ Ilă Chircuț, sau, înainte de căsătorie - Florica lu’ Uțaru. Ce se întâmplase? Găinile mătușei mele dăduseră iama prin răsadurile din grădinița aflată în spatele casei noastre și bineînțeles că maică-mea s-a luat una-două de cumnată-sa. La un moment dat, depășită fiind de po¬topul verbal revărsat asupră-i de cumnată-sa - ei
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
au o importanță peste așteptări. Mă refer la faptul că, am rămas absolut impresionată când, după o vreme considerabilă, să fi fost aproape un an de când colaboram noi, să aflu că aveam un punct comun, era vorba de viață. Anume, mătușa mea din partea bunicului matern, doctoriță, a fost de gardă și a asistat la nașterea unui frate de-al tău. Pe mine, această informație m-a făcut să te simt oarecum legată de vremea familiei mele și a mea. Era ceva
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
mele și a mea. Era ceva dincolo de un articol literar sau de opinii referitoare la parcursul cultural actual, cum adesea ni s-a întâmplat să ne confesăm. Îndată mi-am amintit, (cum mi s-a spus mult mai târziu), că mătușa în cauză și unchiul meu, tot medic, plecaseră din zona ardelenească tocmai la Roman, orașul unde lucrezi tu. Ce interesant! Voiau să nu mai fie în centrul atenției cu repercursiuni. Bunicul meu, fratele doctorului în cauză, fusese primar ani de
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Voiau să nu mai fie în centrul atenției cu repercursiuni. Bunicul meu, fratele doctorului în cauză, fusese primar ani de zile la liberali, înțelegi, motive de teamă în vremile grele, de suspiciune politică, părăsiseră casa doar cu mici bagaje, iar mătușa spunea că și-a luat numai un inel și verigheta ca obiecte de valoare. Iată cum, uneori, un moment se statornicește în memoria noastră, lasă semne și trece dincolo de aparența unei efemere întâmplări... De aceea, zic, din toată inima, cu
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
hârtie și vorbeam sau cântam prin el, imaginându-mi că sunt vocea de la radio pe care o auzeam eu, dar o făceam cu atâta patos încât nu pot să uit. Asta după ce am renunțat la îndeletnicirea de-a medicul pentru că mătușa mea mi-a spus că în gentuța de medic a unchiului Jorj, gentuță știută de toată lumea, unde doctorul ținea stetoscopul, unchiul meu ar fi pus oase de om. Au fost mulaje din gips, desigur, în studenția lui, dar eu m-
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
de pasaăre măiastră, Când se revarsă zorii la fereastră Din vesela, portocalia sferă. O zâmbitoare rază jucăușă Imaginându-și că ar fi vedeta, Îmi spune să izbesc picioru-n ușă, Să iau vopsele, pensula, planșeta, (Să nu mă afle însă vreo mătușă) Și să pornim plimbările, șueta. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Zori / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366597_a_367926]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > MĂTUȘA ANICA ȘI PLĂCINTA CU MERE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de Paști, când toată lumea se pregătea de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Trebuia să-i facem parastas
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
CU MERE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de Paști, când toată lumea se pregătea de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Trebuia să-i facem parastas de un an mătușii mele Anica, sora mai mică a mamei, iar soțul ei, unchiul Zaharia m-a rugat pe mine să pregătesc cele trebuincioase. - Fetițo, (îi plăcea lui să-mi spună, deși aveam niște ani totuși) dacă se poate, am o rugăminte la
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
pregătim, mai cu seamă că suntem în Post și trebuie să respectăm și tradițiile noastre, ortodoxe. Zis și făcut. M-am dus la el, am făcut lista cu cele necesare pentru acest parastas și, fiindcă o iubisem foarte mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința în Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. * Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an în urmă, după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată. Unchiul și matușa
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]