5,446 matches
-
era amenințătoare, iar eu nu știam ce să zic. Din câte pricepusem, ea era cea care voia să-mi vorbească. Dintr-un motiv oarecare, mă simțeam ca un amărât de subaltern pe care căzuse măgăreața să interogheze un bătrân general maior suferind de gută. În cele din urmă, Fliss rosti scurt: — Brian ți-a explicat? — Nu mi-a spus decât că vrei să vorbești cu mine. Am accentuat mai cu seamă a doua jumătate a propoziției. — Pfui! mârâi ea, Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gută. În cele din urmă, Fliss rosti scurt: — Brian ți-a explicat? — Nu mi-a spus decât că vrei să vorbești cu mine. Am accentuat mai cu seamă a doua jumătate a propoziției. — Pfui! mârâi ea, Întocmai ca un general maior. Mă rog. Brian a crezut că-i mai bine să-ți spun asta. Deși, dacă mă Întrebi pe mine, nu-i treaba lui. Am zâmbit politicos și am așteptat. Fliss adăugă fără tragere de inimă: — În după-amiaza În care Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde care chicotesc întruna și se numesc Tuppy sau Wiggles și vorbește ca un adevărat absolvent de la Sandhurst. Când se poartă prea autoritar, îl strigăm Maiorul Barney. Într-un fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat la WebMaster, credeam că au o relație aproape perfectă. Finn era artistul, iar Barney era omul de afaceri. Finn era vesel și zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
simț al umorului puțin cam infantil, așa că va fi curios să vadă cam cât va umbla așa noul designer fără a-și da seama în ce hal e. — Aici erați! strigă cineva. Ne întoarcem, recunoscând deja vocea de aristocrat a Maiorului Barney. Stă în pragul ușii cu brațele pline; cară o cutie uriașă și radiază de satisfacție. — Terminați de înfulecat și înapoi la birou! ne aruncă. Avem de sărbătorit. Se uită la noi cu atenție. Fir-aș al naibii, Veej, șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui de război, cu pistolul-mitralieră În mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi, impresionat: Pordoï, domnule maior, cota 327. La naiba, zisese unchiul Carlo, eu eram la cota 328, regimentul trei, Sasso di Stria! Bătălia din ziua solstițiului? Bătălia din ziua solstițiului. Și canonada de pe Cinque Dita? Să mă ia dracu’ dacă nu-mi aduc aminte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfântului Crispin? Dumnezeule! În fine, lucruri de felul ăsta. Pe urmă, unul fără un braț, celălalt fără un picior, ca unul și același om, făcuseră câte un pas Înainte și se Îmbrățișaseră. Terzi Îi spusese vedeți, domnule comandant, vedeți, domnule maior, din datele noastre reiese că strângeți impozite pentru guvernul fascist aservit invadatorului. Uitați, domnule comandant, Îi spusese unchiul Carlo, am familie și primesc salariu de la guvernul central, care-i cel pe care-l știm, dar nu l-am ales eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
guvernul fascist aservit invadatorului. Uitați, domnule comandant, Îi spusese unchiul Carlo, am familie și primesc salariu de la guvernul central, care-i cel pe care-l știm, dar nu l-am ales eu, ce-ați face dumneavoastră În locul meu? Dragă domnule maior, Îi răspunsese Terzi, În locul dumneavoastră aș face ca dumneavoastră, dar căutați măcar să tergiversați lucrurile, s-o lăsați mai moale. O să am grijă, Îi răspunsese unchiul Carlo, n-am nimic Împotriva voastră, și voi sunteți fiii Italiei și luptători viteji. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
moale. O să am grijă, Îi răspunsese unchiul Carlo, n-am nimic Împotriva voastră, și voi sunteți fiii Italiei și luptători viteji. Cred că s-au Înțeles, pentru că amândoi ziceau Patrie cu P mare. Terzi ordonase să i se dea domnului maior o bicicletă, iar unchiul Carlo se Întorsese acasă. Adelino Canepa nu s-a mai arătat timp de câteva luni. Uite, nu știu dacă Într-adevăr cavaleria spirituală este chiar lucrul ăsta de care v-am vorbit, dar desigur există legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent când dansai matale cu el. Colonel l-o făcut abia în ’30, când l-ai cunoscut pi Miluțî. - Așa-i, așa-i, mi-aduc aminte! Că dacă era maior îl luam pi el, nu pi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent când dansai matale cu el. Colonel l-o făcut abia în ’30, când l-ai cunoscut pi Miluțî. - Așa-i, așa-i, mi-aduc aminte! Că dacă era maior îl luam pi el, nu pi Miluță. Tanti Mizi mă urcă într-un pat de zece persoane. Sub cap îmi așează patru perne mari. De fapt dorm în fund. Nu contează: sunt așa de frânt, că nu-mi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lungă, murdară, cu sumedenie de cămăruțe, toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise locotenent. În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus aminte de maiorul Tănăsescu, care i-a fost camarad de promoție și de regiment ani de zile, la Severin, pe când erau căpitani. Nevastă-sa, fie iertată, a fost bună prietenă pe atunci cu Tănăseasca. Mutați de curând la Pitești și fără copii, ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satele, inclusiv Amara voastră. Atunci vei putea merge fără primejdii. Așa, dragul meu! Vasăzică, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le strânse mâinile foarte mișcat. Fața lui durdulie era palidă. Emoția îi schimbase vocea. Coborî pe peron grav, aproape întunecat. Maiorul Tănăsescu, comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția prefectului. ― Ce trupe aveți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția prefectului. ― Ce trupe aveți, domnule maior? întrebă Baloleanu. ― Un batalion cu efectiv de război și o baterie cu șase tunuri! zise ofițerul. Prefectul mulțumi rece și se uită împrejur. În afară de câțiva ofițeri, un grup compact de refugiați ocupa și aici peronul. Socotind că este în interesul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
caz, noi vom proceda fără pripire și fără ură! Noi aducem pacea pentru cei pașnici. Față de ceilalți avem constrângerea. Nu dorim vărsare de sânge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior și domnilor procurori! Apoi, cu harta județului pe masă, repetă itinerariul pe care-l discutase aseară la prefectură în Pitești. Decisese ca el cu primul-procuror să meargă, într-o trăsură, în fruntea coloanei. Maiorul îi atrase atenția că ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior și domnilor procurori! Apoi, cu harta județului pe masă, repetă itinerariul pe care-l discutase aseară la prefectură în Pitești. Decisese ca el cu primul-procuror să meargă, într-o trăsură, în fruntea coloanei. Maiorul îi atrase atenția că ar fi periculos și-l rugă să-i permită să întrebuințeze prescripțiile militare în privința înaintării. Baloleanu își dădu seama că era să-și riște viața și acceptă propunerea comandantului ca o patrulă puternică, în frunte cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe că satul Vlăduța e liniștit. Au dat foc conacului și au prădat, adevărat, dar acum oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foc conacului și au prădat, adevărat, dar acum oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în voce: ― Ce-ați făcut, nenorociților! ― Iertați-ne, dom'le prefect!... Fie-vă milă! gângăviră sute de guri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puse în vedere că vor trebui să plătească toate pagubele până la un ban și că cei ce se vor dovedi vinovați vor suferi asprimea legii, le citi manifestul guvernului, însoțindu-i cu multe explicații. Peste vorbele lui, promițătoare și iertătoare, maiorul adăugă o cruce: ― Cine va mai face vreo nelegiuire, oricât de mică, sau nu va asculta o poruncă, va fi imediat împușcat fără judecată. Nimeni n-are voie să iasă din sat fără voia ofițerului care rămâne aici cu trupa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ar fi dacă și guvernul ar putea impune poporului o iubire perpetuă! În satul Ionești, următorul, prefectul ținu o cuvântare mai caldă, fiindcă nu fusese nici o dezordine, adevărat că nici conac boieresc nu se găsea. Îndată ce ieși coloana din Ionești, maiorul Tănăsescu trecu la compania din urmă să dea ultimele dispoziții căpitanului însărcinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului până la Izvoru. Într-o brișcă, un procuror cu administratorul de plasă reprezentau autoritatea civilă... În Babaroaga un pluton, comandat de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor fi pedepsiți, negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o destindere generală. Pe urmă va începe și opera justiției, care va aplica sancțiuni necruțătoare spre a evita în viitor repetarea unor astfel de nenorociri naționale! În Lespezi, la marginea comunei, maiorul Tănăsescu raportă clocotind de indignare: ― Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]