116,985 matches
-
Drapele ungurești fluturau pe străzi și peste tot. Am plecat undeva, tot printre nori, și după o vreme, când am intrat iar printre case, erau numai steaguri românești, oriunde te uitai. Am ajuns la casa noastră, am căutat-o pe mama, dar n-am mai găsit-o, mama nu era nicăieri. M-am trezit tulburat și i-am povestit mamii visul, ea m-a sărutat și s-a întristat: «Știe numai bunul Dumnezeu ce se va în-tâmpla cu noi», a zis
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
tot. Am plecat undeva, tot printre nori, și după o vreme, când am intrat iar printre case, erau numai steaguri românești, oriunde te uitai. Am ajuns la casa noastră, am căutat-o pe mama, dar n-am mai găsit-o, mama nu era nicăieri. M-am trezit tulburat și i-am povestit mamii visul, ea m-a sărutat și s-a întristat: «Știe numai bunul Dumnezeu ce se va în-tâmpla cu noi», a zis, adunând de prin casă câte ceva pentru drum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
am intrat iar printre case, erau numai steaguri românești, oriunde te uitai. Am ajuns la casa noastră, am căutat-o pe mama, dar n-am mai găsit-o, mama nu era nicăieri. M-am trezit tulburat și i-am povestit mamii visul, ea m-a sărutat și s-a întristat: «Știe numai bunul Dumnezeu ce se va în-tâmpla cu noi», a zis, adunând de prin casă câte ceva pentru drum”. Cu doar câteva haine și lucrurile puse într-un sac, Johann s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
dar până la urmă am ajuns într-un lagăr la Dresda, după două săptămâni de stat în tren. Eram fericiți că aveam pat, mâncare și că eram departe de război. Am fost repartizați la lucru, eu într-o fabrică de încălțăminte, mama, la un spital, căci avea o școala sanitară”. După șase săptămâni, bărbații au trecut prin fața unei comisii militare care i-a controlat și repartizat după înzestrări. Johann a fost trimis la garnizoana din Berlin, tatăl lui, care făcuse doi ani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și încă doi ani în armata maghiară, a fost trimis direct pe front, la Viena. „Familia s-a risipit, așa cum se împrăștie păsările, în toate direcțiile”. Înainte de a pleca la gară, Johann a mai văzut-o pentru ul-ti-ma oară pe mama lui, Lene. Plângea cu-aceeași disperare cu care și-a părăsit gospodăria bine în-che-gată din „Siebenbürgen, dulcea țară pierdută”. Viață de cazarmă „Doară acuma ești cătană, mă, ce dracului!” La Berlin, mai întâi au fost testați proaspeții recruți, tineri toți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
bine! Se vedea că-s de meserie. Aveam de la ei cremă de cea mai bună calitate. Da norocu’ o fost altu’! Când am plecat în refugiu, am luat cu mine o scurtă , un sfeter din lână de oaie, împletit de mama și de bunica. După ce s-a uzat, i-am luat mânecile jos, am făcut din ele petice și apoi să vezi lustruială ce făceam cu ele! Lâna aceea aspră era numai bună pentru cizmele bine date cu cremă. De-ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
bunica. După ce s-a uzat, i-am luat mânecile jos, am făcut din ele petice și apoi să vezi lustruială ce făceam cu ele! Lâna aceea aspră era numai bună pentru cizmele bine date cu cremă. De-ar fi știut mama și bunica ce-avea să se întâmple cu sfeterul făcut de ele... Nu știau nemții așa șmecherie, nu-i ducea mintea. Nu degeaba am zis io că aș putea să-i vând și să-i cumpăr pe unii dintre ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Fuga înapoi, că vin rușii și cădem la ei! Ne-am întors în mare viteză și așa am ajuns în lagărul de la Mauerkirsche, administrat de americani”. Acolo s-a înscris să plece acasă în România sau la Dresda, unde rămăsese mama lui. N-avea de unde să știe că mama îi mu-rise în bombardamentul din 13 februarie 1945, când orașul a fost ras de pe fața pământului. Ca să poată supraviețui, s-a angajat doar pe mâncare, fără bani, la un atelier de pantofărie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
ei! Ne-am întors în mare viteză și așa am ajuns în lagărul de la Mauerkirsche, administrat de americani”. Acolo s-a înscris să plece acasă în România sau la Dresda, unde rămăsese mama lui. N-avea de unde să știe că mama îi mu-rise în bombardamentul din 13 februarie 1945, când orașul a fost ras de pe fața pământului. Ca să poată supraviețui, s-a angajat doar pe mâncare, fără bani, la un atelier de pantofărie. Dar visul de-a se în-toarce acasă nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
o casă mai mare, de obicei a unui gospodar fruntaș dar, în ultimii ani ai existenței sale, „berea” avea loc la căminul cultural, în localul școlii și, uneori, la cârciuma satului. Fetele, îmbrăcate într-o ținută deosebită, veneau însoțite de mame sau, dacă această eră decedată, de o soră mai mare sau o altă rudă apropiată. Cele care veneau neînsoțite la „bere” erau prost văzute în lumea satului, ele fiind considerate de o moralitate îndoielnică. Fetele erau întâmpinate de către calfa și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
băutură și să aibă un comportament necivilizat, dar era și ocazia în care se apreciau calitățile de gospodina a tinerelor fete, în funcție de preparatele aduse la petrecere. Către seară, jocul se termină iar fetele se îndreptau către casele lor, însoțite de către mame sau chiar de către flăcăi. Petrecerea continuă între flăcăi și tații fetelor, care se întrețineau la un pahar de băutură până târziu în noapte. „Berea” era, cândva, un bun prilej de petrecere a timpului între Crăciun și Boboteaza, după o lungă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
pe dinafara ori sunt deșertate de conținut, care e apoi împrăștiat pe jos. După petrecerile în aer liber, gunoaiele stau de-a valma pe pășuni și în păduri, așteptând trupe de ecologizare, ca să readucă peisajul la cum l-a lăsat mama lui, natura. La nivel de legislativ romaneasc se încearcă pași. Luna trecută, un proiect de act normativ a fost adoptat de Senat, referitor la amenzile aplicabile cetățenilor care aruncă gunoaie pe ferestrele apartamentelor sau din mașini. Prevederile fac parte dintr-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93902_a_95194]
-
a interesului general, își pierde legitimitatea. Mai sunt apoi diverse asociații vocale ce activează la noi, care sunt filiale ale unor organizații internaționale. Faptul că aceste organizații își primesc finanțarea din afară și că discursul lor repetă doar discursul filialelor „mamă” le face uneori să fie privite cu suspiciune. Ele sunt văzute de multe ori ca reprezentând interesele ideologice ale Occidentului în România. Ar mai fi și a treia categorie, asociațiile pornite de jos în sus, de la firul ierbii, și nu
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
mult, am realizat că facem ceva creat nu doar pentru comunitate ci împreună cu comunitatea. Punctulețele albastre reprezintă oameni bătrâni sau primari în legatură cu acești oameni care ne asigură că îi găsim și că îi tratăm. Așadar pentru pacienții precum Mama Wangari, care suferă de orbire de peste 10 ani care nu și-a văzut nepoții niciodată, pentru mai puțin de 40 de dolari, îi vom reda vederea. Asta trebuie neapărat să se întâmple. Doar în statistici milioane de oameni suferă de
DESCOPERIRE ÎN MEDICINĂ: Invenţia care va salva milioane de oameni [Corola-blog/BlogPost/93908_a_95200]
-
Eminescu). Prezența ziaristului și omului politic în climatul socio-politic al anilor 1880 incomoda, teribil cercurile politice românești, supuse masoneriei și evreilor, care aveau o atitudine anticreștină și antinațională, dat fiind faptul că Eminescu a luptat pentru alipirea Ardealului la Țara Mamă. Pentru această atitudine a fost scos din viața publică și declarat nebun de conducerea de atunci a României, de junimiștii „români” P.P. Carp și Titu Maiorescu, care încercau din răsputeri încheierea unei alianțe militare cu Germania și Austro-Ungaria. La baza
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
evreu Francisc Iszac, care i-a administrat o doză prea mare de mercur, a murit un patriot care a fost vândut asemenea lui Iuda pentru vina de a-și iubi patria și de a vedea Ardealul Românesc unit cu Țara Mamă. Ceea ce este consternant, este faptul că istoria se repetă pentru neamul românesc de milenii, cu trădători, cozi de topor, lași, datorită cărora au căzut pradă istoriei ulte personalități marcante, printre care și poetul, jurnalistul și patriotul Mihai Eminescu, Poetul Nepereche
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
Aseară, am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții mele. Eram în market-ul de cartier, unde stand-ul de brânzeturi este lângă cel de dulciuri. Mă uitm la o rotiță de cașcaval. Am auzit discuția: „- Te rog, mama, voi fi bună și cuminte. Te rog! - Nu avem bani, ăștia sunt! Dacă îți iau bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine.” Instinctiv, am întors capul. O femeie simplă, îmbracată sărăcăcios, dar curat, cu o puștoaică blondă, cu ochi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
rotița de cașcaval în mână. Copila ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred, că poveștile pe care le auzisem erau adevarate. Copilul a lasat punguța cu bomboane pe raft și, trasă de mamă-sa a plecat mai departe. M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ținuse copila în mână, costa 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casa de marcat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
afară, în fața market-ului. I-am întins sacoșica cu cumpărături copilei blonde: „- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.” Copila, a întors ochiii ei mari și albaștri către mamă-sa, întrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator. „- Vezi, mama, că exista Moș Crăciun!” a exclamat. Priveam mută de emoție, mă durea și mă bucuram în același timp. Domnilor guvernanți, v-ați mărit pensiile, dar pentru copilașii ăstia ce-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
blonde: „- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.” Copila, a întors ochiii ei mari și albaștri către mamă-sa, întrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator. „- Vezi, mama, că exista Moș Crăciun!” a exclamat. Priveam mută de emoție, mă durea și mă bucuram în același timp. Domnilor guvernanți, v-ați mărit pensiile, dar pentru copilașii ăstia ce-ați mărit? Foamea? Frigul? Nimicul? Mihai ANTHONY, journalist, Austria/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentru Alahul lui, locuitorii unei țări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi uciși în pântece de către propria lor mamă, avortul fiind văzut ca o metodă contraceptivă, în loc să i se spună crimă, Crăciunul și Paștele, precum și alte tradiții străvechi sunt doar un prilej de marketing , aici nu există niciun pic de profunzime; relațiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
volumul de versuri al lui Slavco Almăjan. Din cele relatate de juriu: Nicu Ciobanu (președinte), Eugenia Bălteanu și Valentin Mic (membrii) am aflat că în concurența restrânsă au rămas trei titluri: Marina Ancaițan - Rostirea continuă; Mărioara Stojanović - Vorbește-mi despre mama și Slavco Almăjan - Mansarda de Vest. În urma dezbaterilor, juriul a hătărât, în unanimitate, ca premiul să revină volumului de vers uri al lui Slavco Almăjan - „Mansarda de Vest” pentru că „aduce un posibil dialog cu trecutul, cu propriile suspiciuni, iar continul
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
în limba sârbă, realizată de Jolanka Kovač; 5. „TRUPA DE TEATRU „NEICA” DIN COȘTEI 2008-2012”, carte semnată de MARIANA STRATULAT, VIOREL BĂLĂGEAN și IONICĂ ADAM, fiind o continuare a monografiei apărute în 2007, tot la „Libertatea”; 6. „VORBEȘTE-MI DESPRE MAMA”, roman al scriitoarei MĂRIOARA STOJANOVIĆ, 7. Ediția a II-a a romanului „VERONIKA” de MĂRIOARA STOJANOVIĆ, în traducerea autorei în limba sârbă; 8. „PRIČAJ MI O MAJCI”, ediția sârbească a romanului „Vorbește-mi despre mama” al scriitoarei MĂRIOARA STOJANOVIĆ, publicat
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
Libertatea”; 6. „VORBEȘTE-MI DESPRE MAMA”, roman al scriitoarei MĂRIOARA STOJANOVIĆ, 7. Ediția a II-a a romanului „VERONIKA” de MĂRIOARA STOJANOVIĆ, în traducerea autorei în limba sârbă; 8. „PRIČAJ MI O MAJCI”, ediția sârbească a romanului „Vorbește-mi despre mama” al scriitoarei MĂRIOARA STOJANOVIĆ, publicat în traducerea autoarei; 9. „ALMANAHUL LIBERTATEA 2013”, publicația anuală tradițională a Editurii și Casei „Libertatea”; 10. „NOCTURNE”, volum de poezii de dragoste semnat de poeta MARIANA STARTULAT; 11. „ROSTIREA CONTINUĂ”, volum de debut editorial de
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
ROMÂNESC. A fost o femeie frumoasă de neam regesc, singura femeie din România cu brevet de căpitan de cursă lungă, jucătoare de tenis. A locuit o perioadă de timp la Buenos Aires, unde a înființat un cămin ce a purtat numele mamei sale, regina Maria, destinat refugiaților politici români, iar din 1950 s-a stabilit în Boston. Minola, fiica cea mai mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită și avea doi copii. După o întâlnire, și-au luat rămas bun, avionul
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]