2,098 matches
-
aceasta o pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese adoptată la Congresul al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și dacă nu le îndeplinesc le ceartă zâna primăverii. De ce le ceartă? Păi dacă primăvara întârzie din cauza unei singure zâne leneșe, e o mare problemă. Și cum arată zâna primăverii? Zâna primăverii este foarte frumoasă, are coroană din flori, o mantie lungă, lungă, de culoare verde - ce întruchipează câmpiile, o rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are? Nu are draga mea, în schimb are un păr lung ce cade în cascade pe spatele ei. Foarte frumoasă este
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Iarna, anunțată de vânt și frig încă de acum o săptămână, și-a arătat colții în satul bunicilor mei. Ninge mereu, iar steluțele argintii ale fulgilor se aștern ca o mantie albă, strălucitoare și rece. Privind zăpada, mă gândesc uimită că fiecare pas al meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de gheață minunate împodobesc ferestrele casei, dar înăuntru e
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
acasă. Trăia singur, ieșea puțin și nu avea decât câțiva prieteni. O veche suferință își lăsase urmele în spatele lui. Dar mai adâncă, mai necunoscută, era pecetea destinului său, boala lăuntrică ce începuse să-l macine. Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă. - Doamne... O, Doamne, oare, cu ce ți-am greșit atât de tare... cu ce, Doamne?!... De ce, oare, mă pedepsești atât de greu?!... Îndură-Te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la ceea ce crezi... pentru că știi mult prea puțin..!” îi spuse gândul. De fapt, Iorgu era un nefericit al soartei... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii și însingurării, cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă, sufocându-l. -Este un Dumnezeu acolo Sus, care conduce Universul, murmură bătrânul, și în fața acestui Dumnezeu, am învățat să mă plec. Dacă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de la cufărul care conține sutana Sf. Francisc și de la micul seif cu celelalte relicve ce sunt în cufărul menționat, si am pus un sigiliu pe încuietoare așa încât să fie văzut prima dată acolo [în Florența], înainte de altundeva...]. Pentru momentul ajungerii mantiei în Florența, vezi Landucci, Diario (mai sus, cap. 1 n. 8), 253. 130 Polizzotto, Elect Nation (n. 1 mai sus), 170. Vezi și 208. 131 Giovanni Cambi, Istorie, în Delizie (mai sus, cap. 2, n. 52), XXI: 168. 132 Vezi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redac- ție, Îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat În America să facă bani și se Întorsese Îmbrăcat Într-o mantie albă, ras În cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței Într-o mână, În timp ce cu cealaltă Împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mișunau prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redacție, îl chema Dumitrescu. Hari Krișna fusese plecat în America să facă bani și se întorsese îmbrăcat într-o mantie albă, ras în cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței într-o mână, în timp ce cu cealaltă împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui? Căci viața lui a fost luată de pe pământ» (Fap 8,32-33). Acest fragment din Faptele Apostolilor se situează între martiriul lui Ștefan și vocația lui Saul. Martiriul lui Ștefan se încheie cu imaginea plastică a acestui tânăr care păzește mantiile celor care-l lapidează pe Ștefan. În alte cuvinte: Saul nu l-a lapidat pe Ștefan, ci doar a privit, având grijă de mantiile celor ce îl lapidau pe acesta. Între lapidarea lui Ștefan și chemarea lui Saul pe drumul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vocația lui Saul. Martiriul lui Ștefan se încheie cu imaginea plastică a acestui tânăr care păzește mantiile celor care-l lapidează pe Ștefan. În alte cuvinte: Saul nu l-a lapidat pe Ștefan, ci doar a privit, având grijă de mantiile celor ce îl lapidau pe acesta. Între lapidarea lui Ștefan și chemarea lui Saul pe drumul Damascului, așadar, găsim această sugestivă poveste a eunucului reginei Candace, care călătorește amărât pe un drum grozav de «deșert». Suntem în fața uneia dintre cele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pat, provocând un zornăit. Felix și cu Stănică, apucîndu-l de spate și de picioare, ca pe un copil mic, îl luară pe sus, și atunci se văzu că bătrânul, cu nădragi de stambă și cu pătură pe umeri ca o mantie regală, ținea strâns la subsuoară cutia de tinichea cu bani, iar în mâini, ca un clopoțel, inelul cu chei. Stratulat râse, fără să vrea, sub mustăți. Doctorul și Pascalopol merseră, după câteva minute, înspre odaia bolnavului, urmați de toți ceilalți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe oceanele îndepărtate. Și, auzind din când în când nechezatul sălbatic al armăsarilor lui moș Leu, i se părea că o să-l vadă într-o zi pe regele Arthur, coborând în goană malurile gropii, acoperit de zalele sale cenușii, cu mantia-i roșie fluturând pe spate ca o flacără. Numai când se lăsa noaptea, se ridica parcă ostenită, ca după o caznă lungă. Ajunsă sus, la bordeiele gunoierilor, se trezea din visare. Luminile oarbe ale Cuțaridei o chemau cu grăbire. Ii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cerului și divina sa eternitate. Ades ea privise din cartea de închinăciune la fața adâncită și palidă a călugărului; o văzuse el ades răsărind - o floare în fereastă - și în nopți cu lună el își lepăda rasa și-și punea mantie de cavaler, în care veghea sub sticlitoarele-i fereste... până ce se deschideau, până ce se ivea fețișoara ei palidă de veghere și de amor, până ce razele ochilor ei alunecau adânc în ochii lui cei negri. Câteva {EminescuOpVII 104} vorbe, o strângere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă. El puse jos dulcea lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine,... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... drăguțul meu! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El înbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nu! Fugi, Ieronim, poate că vo întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine, poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc... Nu, nu! nu crede, nu te iubesc într-atît încît să mi te scap... Adio! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră încet pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic în felul lui rău și nepăsător, desprinse barca de țărm și merse în josul râului până ce, ajungând pe pla ***, {EminescuOpVII 149
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi trase brațul lui de- puse împrejurul gâtului ei... și râdea, râdea fără sfârșit... Se credea nebună... credea că nu poate fi nimic adevărat în această fericire ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acest vis. El aruncă mantia sa neagră pe umerii ei frumoși... și astfel trecură, unul de gâtul altuia, în întunericul vioriu al dumbravei... "Tu ești... chiar tu? "... întrebă ea cu glasul înecat și amar *... căci toată cugetarea ei se-mprospătase amar *... toate visele ei revenise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe patul ei de flori înfoiete, numai din când în când o rază mai învia, asemenea unui fulger repede, casa-ntreagă cu rîzîndele ei chipuri și cu scenele-i de amor de asupra lor, cari, vinovați și ascunși sub o mantie neagră, pierduse memorie, strălucire, inocență, în acea elementară și întunecoasă plăcere care, asemenea nașterei și morții, sunt întunecoase și tâmpite momente de uitare, de neconștiință, de o viață vegetativă și fără înțeles. {EminescuOpVII 153} [X: MOARTEA CEZAREI] 2284 În sara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai vedea o dată? Poate că vreo întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco i dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul mării, aruncă cârmă și lopeți în apă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine,... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... drăguțul meu! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
palid, frumos, o, prea frumos, nalt, în haina lui neagră, cu coroana scumpă pe frunte, să te vadă pe tine în leagăn - Împărat al lumei întregi. Surâzi, surâzi cu gura ta cea mică... îngerii vorbesc cu tine? îngerii îți arată mantia, tronul, sceptrul tău... Visezi! visezi ce ai să fii... dulcele meu Domn! Deodată ea se ridică. Umbra ei se - aruncă pe părete. Ea-și întinse mâna slabă și fină spre umbră, cu cealaltă își răsfoi părul de pe frunte și zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea. ["Noaptea era întunecoasă"] 2258 Noaptea era întunecoasă de tot și câmpia se-ngîna doar a alb în tăcerea întunericului și cavalerul își mai da zor calul [ului ] pe câmpia ce trăsnea ca gheața, pieptarul de oțel îi părea greu și mantia neagră era aruncată cu ușurință și volnicie peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atlas vișinii, cu pălării de catifea neagră cu pene albe... Ele i s-aninară de gât... El se desfăcu [cu] dulceață din îmbrățișările [lor], se-mbrăcă însuși în cabină, în tricouri negri și cu pourpoin de catifea neagră, luă o mantie frumoasă și strălucită a cărei poale le aruncă romantic peste umeri... El juca pe un cavaler tânăr în care-i-namorată o regină... Viața lui în acea dramă este încunjurată de mâni de fee, pretutindenea vede că e-mprejmuit de intrigi de iubire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pe tablourile maestrilor străini, altele originale. Așa, capul lui Crist în cunună de spini de Guido Reni, Belizar, generalul lui Justinian, ducând în brațe pe călăuzul său mușcat de șerpe, Arhangelul Gabriel și, în dreptunghi, ambasadorii Constantinopolei aducând coroana și mantia regale lui Alesandru cel Bun, Dochia și Traian, într-un colț portretul litografic al Domnului țării, Mihail Grigore Sturza, și într-un colț, într-un cadru aurit, lucrat în olei, bustul în mărime naturală a Mitropolitului Moldovei și a Sucevei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]