1,626 matches
-
întoarcere el nu-i arată în nici un fel recunoștința. Între timp trăiește în secret o relație amoroasă cu Henric I duce de Guise care aparținea opoziției casei regale. Se spune că atunci când au prins-o asupra faptului, Caterina și frații Margaretei au avut o reacție foarte violentă (mai ales că erau în curs tratative pentru căsătoria Margaretei), au tras-o jos din pat rupându-i cămașa, dându-i pumni și smulgându-i părul. Acest episod ar putea fi la originea «urii
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
amoroasă cu Henric I duce de Guise care aparținea opoziției casei regale. Se spune că atunci când au prins-o asupra faptului, Caterina și frații Margaretei au avut o reacție foarte violentă (mai ales că erau în curs tratative pentru căsătoria Margaretei), au tras-o jos din pat rupându-i cămașa, dându-i pumni și smulgându-i părul. Acest episod ar putea fi la originea «urii fraterne durabile» cu fratele său Henric și a răcirii raportului cu mama sa. Ducele de Guise
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
poseda mari teritorii în sudvestul țării. Pe de altă parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în Caterina și cere convertirea Margaretei la protestantism. Într-un final cedează în fața încăpățânării Margaretei, care nu vrea să renunțe la religia catolică și împinsă de partidul protestant acceptă căsătoria. Ioana va muri puțin mai târziu, iar fiul său Henric, va urca pe tronul Navarrei. Margareta
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în Caterina și cere convertirea Margaretei la protestantism. Într-un final cedează în fața încăpățânării Margaretei, care nu vrea să renunțe la religia catolică și împinsă de partidul protestant acceptă căsătoria. Ioana va muri puțin mai târziu, iar fiul său Henric, va urca pe tronul Navarrei. Margareta inițial se opune, dar constrânsă de mama și fratele
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
mare cu ocazia nunții), dar și în interiorul Luvrului. Ca să-și salveze viața Henric al III-lea de Navarra se preface că se convertește la catolicism. Un gentilom hughenot grav rănit, Gabriel de Levis, viconte de Leran, se ascunde în camera Margaretei, iar aceasta îi salvează viața. Masacrul nu sfârșește în acea noapte, ce va rămâne în istorie cu numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu, ci continuă săptămâni întregi în toată țara. În 1574 Carol al IX-lea al Franței e pe moarte
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
a-l ajuta pe fratele mai mic, la curte atmosfera era încordată. Se multiplicau ciocnirile între mignon a lui Henric al III-lea și susținătorii ducelui d'Alençon, la conducerea cărora era Louis de Clermont d'Amboise presupus amant al Margaretei. Situația rămâne stabilă până în 1578 când Henric al III-lea află de implicarea ducelui d'Alençon într-un complot: îl arestează în plină noapte și îl închide în camera lui, unde Margareta vine să-l viziteze. Bussy în schimb este
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Margareta a avut de suferit deoarece nu putea practica religia catolică. Apoi se mută la Nérac, capitala ducatului d'Albret, care aparținea Franței și unde intoleranța religioasă care era la Pau, care făcea parte din Béarn, nu era aplicată. În jurul Margaretei se formează o adevărată academie literară: Théodore Agrippa d'Aubigne care era și tovarăș de arme a lui Henric de Navara, Guillaume de Sallustre Du Bartas, Michel de Montaigne. Agrippa d'Aubigne scria despre curtea de la Nérac: "Compusă din nobili
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
cu curtezanii soției, iar ea să fie amabilă cu amantele soțului". Curtea din Nérac a fost faimoasă mai ales pentru numeroasele aventuri amoroase care mai târziu l-au inspirat și pe Shakespeare, care găsește inspirație pentru Zadarnicele chinuri ale dragostei. Margaretei i se atribuie o relație cu unul dintre cei mai iluștri tovarăși ai soțului ei, vicontele de Turenne. În 1579 izbucnește al șaptelea război religios numit și războiul amanților, pentru că s-a crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
i se atribuie o relație cu unul dintre cei mai iluștri tovarăși ai soțului ei, vicontele de Turenne. În 1579 izbucnește al șaptelea război religios numit și războiul amanților, pentru că s-a crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza Margaretei. În realitate confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent al regelui Franței, în Guyenna, care era sub jurisdicția regelui Henric de Navara. Durează puțin, datorită Margaretei, care sugerează să se apeleze la ducele d
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza Margaretei. În realitate confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent al regelui Franței, în Guyenna, care era sub jurisdicția regelui Henric de Navara. Durează puțin, datorită Margaretei, care sugerează să se apeleze la ducele d'Alençon pentru tratative, care au durat puțin și fu semnată pacea de la Fleix în 1580. Atunci, Margareta se îndrăgostește de un mare scutier al fratelui său Jacques de Harlay, de Champvallon. În
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
ea se vede o concepție a dragostei influențată de neoplatonism, în care era privilegiată unirea minților, pentru a ajunge la o fuziune a sufletelor, ceea ce nu înseamnă că Margareta ar fi refuzat amorul fizic. După plecarea ducelui d'Alençon, situația Margaretei începe să se deterioreze. Responsabilă de acest lucru este o domnișoară de onoare a Margaretei, Françoise de Montmorency-Fosseux, de care Navara se îndrăgostește când aceasta avea 14 ani. Fiind însărcinată, aceasta începe să-l pună împotriva soției pe Navara, poate
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
minților, pentru a ajunge la o fuziune a sufletelor, ceea ce nu înseamnă că Margareta ar fi refuzat amorul fizic. După plecarea ducelui d'Alençon, situația Margaretei începe să se deterioreze. Responsabilă de acest lucru este o domnișoară de onoare a Margaretei, Françoise de Montmorency-Fosseux, de care Navara se îndrăgostește când aceasta avea 14 ani. Fiind însărcinată, aceasta începe să-l pună împotriva soției pe Navara, poate cu speranța că înlăturată Margareta, acesta o va lua de soție. Mai târziu va scrie
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
ales din cauza modului în care pleacă Margareta, acoperită de multe umiliri. Regele traversează alaiul surorii sale ignorând-o. După aceea oprește caleașca ei și arestează câțiva servitori, pe care mai târziu îi interoghează el însuși cu privire la un presupus avort al Margaretei. O întoarcere în Navara pare imposibilă, regele Navarei nu o vrea înapoi datorită numeroaselor bârfe care circulau pe seama ei. Soțul Margaretei cere explicații lui Henric al III-lea și mai apoi recompense datorită situației create. În tot acest timp Margareta
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
caleașca ei și arestează câțiva servitori, pe care mai târziu îi interoghează el însuși cu privire la un presupus avort al Margaretei. O întoarcere în Navara pare imposibilă, regele Navarei nu o vrea înapoi datorită numeroaselor bârfe care circulau pe seama ei. Soțul Margaretei cere explicații lui Henric al III-lea și mai apoi recompense datorită situației create. În tot acest timp Margareta rămâne într-o situație incertă ateptând sfârșitul negocierilor dintre cei doi. Cu acest pretext Henric de Navarra ia în posesie Mont-de-Marsan
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
acestei situații. După opt luni Margareta se reunește cu soțul său care o primește cu răceală datorită relației ce o avea cu amanta sa de atunci, Diane de'Andouins, numită și frumoasa Corisande. În 1584 moare fratele mai mic al Margaretei, ducele d'Alençon. În martie 1585, renegată de soț și de familia sa Margareta intră în Liga catolică care reunește catolicii intransigenți și toate persoanele ostile politicii lui Henric al III-lea ca și lui Henric de Navara. Ia în
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Margareta acceptă divorțul în schimbul unor recompense consistente, dar în noaptea de 9-10 aprilie Gabrielle moare. Papa Clement al VIII-lea anulează căsătoria în 24 octombrie 1599 pentru următoarele motive:consangvinitatea celor doi soți (fiind amândoi descendenții lui Carol Valois-Angoulême), sterilitatea Margaretei care nu reușise să dea naștere unui urmaș. Obține Agenois, Condomois, Rouergue și ducatul de Valois.Henric îi plătește toate datoriile și îi acordă o pensie. Își păstrează titlul de regină a Franței și obține cel de ducesă de Valois
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
încoronare. La botezul fiului său Gastone de Orléans, în 15 iunie 1610 o numește nașă pe Margareta. Deja din 1606 Margareta îl numește moștenitor universal pe fiul Mariei, viitorul Ludovic al XIII-lea al Franței. Ca regentă, Maria îi încredințează Margaretei și roluri diplomatice cum ar fi primirea ambasadorilor străini la curte, sau negocierea cu reprezentanții clerului. , ultima descendentă a acestei vechi familii regale, moare în 27 martie 1615 la Paris, dar înmormântarea oficială are loc doar în 20 iunie 1616
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum "Să îmbrăcăm pe cei goi", "Maestrul și Margareta", "Niște țărani", "Cerul înstelat deasupra noastră", "Doamna cu camelii". La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu
Valeria Seciu () [Corola-website/Science/309227_a_310556]
-
stat pentru rolul Suzanei din Nunta lui Figaro, de Mozart. Între timp, însă, a primit aprobarea pentru a emigra în Israel. La Opera israeliană la Tel Aviv a cântat în rolul Michaelei din Carmen de Bizet, apoi în cel al Margaretei din Faust de Gounod. În scurt timp, ea a reușit să devină favorita publicului. Aparițiile sale la Radio Kol Israel, acompaniată de pian sau de orchestră au fost foarte apreciate. Posesoare a unui glas sopran liric, versat pe toate registrele
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
unul din personajele cele mai realizate pe acela al nimfei Eromeni, creat de Elisabeta Neculce-Carțiș. Fără să creăm vreo ierarhizare și neuitând că artista a marcat creții excelente și în rolul titular din"Madama Butterfly" de Puccini, în acela al Margaretei din "Faust" de Gounod sau în acela din "Albert Herring" de Britten, în care a realizat un rol de compoziție, depășind cu naturalețe dificultățile unor contururi melodice complicate, putem totuși afirma că ea s-a evidențiat înainte de toate prin relevarea
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
Congresul al XIII.-lea al PCR din 22-23 noembrie 1984, când Ceaușescu a fost reales unanim ca secretar general al PCR. Hauser a fost deasemenea deputată în Marea Adunare Națională după cum urmează: În textele citate apare cu numele complet Hedwig Margarete Hauser, facând parte din nomenclatura comunistă din epoca ceaușistă. În afară de cărți pentru copii în limba germană, prin care a devenit cunoscută în România, Hauser a scris din când în când și texte dedicate partidului respectiv lui Ceaușescu, ca de exemplu
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
teatru și film. Tatăl, Alexandru Pogonat, (fiul lui Petru Pogonat), a fost jurist și ofițer, mort în război în prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei, însă a recunoscut-o drept copilul său. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959. Desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara
Margareta Pogonat () [Corola-website/Science/309450_a_310779]
-
fiică, Irina, născută în 2001. În iunie 2009, Antonescu a anunțat că se va căsători cu colega lui de partid, Adina Vălean. Cei doi s-au căsătorit la 25 septembrie 2009. Cartea preferată a lui Crin Antonescu este "Maestrul și Margareta" de Mihail Bulgakov, iar filmul preferat, "Parfumul unei femei", cu Al Pacino în rolul principal.
Crin Antonescu () [Corola-website/Science/304937_a_306266]
-
ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâienă ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"), pătlagina ("Plantago major"), sulfina ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânat ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Plantele cu flori sunt reprezentate în principal de specii endemice: breabănul (Cardamine glanduligera), brusturul negru (Symphytum cordatum), clopoțelul [Campanula rotundifolia - Campanula carpatica], crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), Garofița de munte (Dianthus tenuifolius), gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]