5,691 matches
-
nu mă Întorsesem, pentru că nu reușise să mă salveze, pentru că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca să mă aducă Înapoi și tot nu venisem. Mașina se prăvăli cu botul În jos și râul apăru din nou. Milton Stephanides, vechiul marinar, se pregăti să-l Întâlnească. La urmă de tot deja nu se mai gândea la mine. Trebuie să fiu sincer și să redau gândurile lui Milton așa cum Îi veneau. La sfârșit de tot nu se mai gândea la mine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sulina, Babadag, Isaccea și Măcin. Referindu-se la spitalul din orașul Sulina, prefectul I. C. Atanasiu preciza că acesta a fost înființat de către Comisia Europeană a Dunării în anul 1856. În anul 1908 spitalul "are 39 de paturi și primește numai marinari, lucrători și funcționari ai Comisiei"2938. Spitalul din Babadag, înființat în anul 1895, "are 30 de paturi pentru afecțiuni acute și un pavilion pentru boli molipsitoare"2939. Totodată, prefectul județului Tulcea arăta că "sub conducerea actuală a domnului doctor V.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și chin, Speranța durerea i-alină. {EminescuOpI 12} Căci vede surîsu-i de grație plin Și uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Și fața-i umbrește cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de talazuri, furtune, Izbiți de orcanul ghețos și urlând, Speranța îi face de uită de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Manila căruia misionarul îi slujise drept tălmaci la castelul Edo fusese prins într-o furtună pe drumul de întoarcere și naufragiase în Kishū. Cum reparația nu mai era nicidecum cu putință, vasul fusese reținut în portul Uraga. Și solul și marinarii așteptau răbdători la Edo venirea unui alt vas care să-i ducă înapoi. Probabil că japonezii aveau de gând să se folosească de acei marinari pentru a-și construi propriul lor galion. Măria Voastră a hotărât deja acest lucru? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu mai era nicidecum cu putință, vasul fusese reținut în portul Uraga. Și solul și marinarii așteptau răbdători la Edo venirea unui alt vas care să-i ducă înapoi. Probabil că japonezii aveau de gând să se folosească de acei marinari pentru a-și construi propriul lor galion. Măria Voastră a hotărât deja acest lucru? Nu, nu. Doar că e și asta o părere. Sfetnicul pentru negoț își îndreptă privirea spre grădină. Misionarul știa că acest gest era totodată și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España erau de fiecare dată refuzate pe ocolite de către guvernatorul Manilei fiindcă spaniolii voiau ca ei să fie singurii stăpâni asupra comerțului de pe întreg cuprinsul Pacificului. Dar dacă japonezii ar fi să-i folosească la construcția unei corăbii pe acei marinari spanioli reținuți în țara lor, atunci aveau neapărată nevoie de el ca tălmaci pentru a se înțelege cu aceștia. Încet-încet, misionarul începea să se lămurească de ce Gotō dispusese eliberarea lui. Atunci Gotō sugerase că eliberarea sa se datora intervenției unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să-l construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi în țara lor pe marinarii străini naufragiați cu un an în urmă în Kishū. Străinii de adineauri erau marinarii naufragiați, iar vasul purtând pecetea shōgunului avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi în țara lor pe marinarii străini naufragiați cu un an în urmă în Kishū. Străinii de adineauri erau marinarii naufragiați, iar vasul purtând pecetea shōgunului avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și ziua următoare se întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
constructorului. Acesta își exprimă adânca recunoștință față de bunătatea seniorului. Nu e nevoie să-mi mulțumești. După cum am mai spus, acum că ne construim o corabie a noastră, avem și noi câte ceva să vă cerem! zâmbi seniorul Shiraishi zeflemitor. Voiau ca marinarii spanioli să smulgă guvernatorului Nuevei España promisiunea că-și vor trimite vasele pe domeniul Stăpânului multă vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând să obțină permisiunea naifului și să construiască un port comercial care să rivalizeze cu Nagasaki din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vasele pe domeniul Stăpânului multă vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând să obțină permisiunea naifului și să construiască un port comercial care să rivalizeze cu Nagasaki din Kyushu. Era doar o simplă cerință prin care îi rugau pe marinarii ce aveau să se reîntoarcă acasă să îi transmită guvernatorului Nuevei España dorințele Stăpânului. Constructorul răspunse că vor mijloci chestiunea bucuroși. Mai mult, îi măguli pe japonezi spunând că Nueva España va fi încântată de mărfurile japoneze, mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asculta ca și cum glasul seniorului Ishida vorbind despre galion și despre Nueva España ar fi venit dintr-o altă lume. Îi rămase în minte doar faptul că la bordul acelei corăbii se vor urca, în afară de cei mai bine de treizeci de marinari străini, patru trimiși japonezi și însoțitorii lor, vreo zece nostromi japonezi și mai bine de o sută de neguțători. Cu acest vas mare, mai mare și decât joncă de o mie de koku, urmau să călătorească până în Nueva España două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă, corabia nu se vedea, fiindcă era ascunsă în spatele munților. Una după alta, bărcile încărcate cu desagi înaintau spre muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alta. Dintr-o dată dealurile din vale, satele, apoi casa lui, grajdul cailor, chipul lui Riku îi trecură unul câte unul prin fața ochilor. Se întrebă cu dor ce făceau copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făceau copiii lui chiar atunci. De pe puntea de sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cauză că n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să intre în legătură cu solii sau cu ceilalți japonezi mai mult decât e neapărată nevoie și nu le place ca marinarii spanioli să stea de vorbă cu mateloții japonezi. Eu i-am propus de două ori căpitanului să-i invităm la masa noastră pe soli, dar n-a vrut. Cât am fost reținut în Japonia, n-am putut suferi iuțeala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta. După asta, l-am trimis înapoi în cabina lui. Mi-e teamă că voi petrece această călătorie ce va ține două luni de acum înainte fără vreun folos duhovnicesc. În fiecare zi țin slujbă în sala de mese pentru marinarii spanioli, dar japonezii nu vin nici măcar să arunce o privire. Pentru ei fericirea înseamnă doar câștigul dobândit pe lumea asta. Am chiar momente când mi se pare că japonezii s-ar da în vât după o credință ce ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot nu veți putea face negoț în Spania. După cum v-am mai spus, acolo n-o să vă meargă nimic cum trebuie dacă nu cunoașteți și câte ceva despre credința creștină. Uitați-vă, de pildă, în jurul vostru! Chiar și pe acest vas, marinarii spanioli fac din orice mișcare a lor câte un cântec de rugăciune. Glasurile lor care se aud în fiecare zi de pe punte sunt cântece de slavă a lui Dumnezeu. Știați că aceste cântece sunt un semnal de muncă? Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câte un cântec de rugăciune. Glasurile lor care se aud în fiecare zi de pe punte sunt cântece de slavă a lui Dumnezeu. Știați că aceste cântece sunt un semnal de muncă? Așa era. În clipa când au pornit pe mare, marinarii străini și-au strigat unii altora ordinele prin cânturi cu acorduri ciudate și semnalele acelea continuaseră să aibă loc pe punte în fiecare zi. — Eu nu spun să studiați învățătura creștină, dar am aici o carte care povestește viața Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ecuatorului, dar furtunile dau adesea târcoale. Căpitanul Montaño zice că suntem din cale-afară de norocoși că avem parte de o asemenea călătorie liniștită pe mare. Că veni vorba, îmi aduc aminte că atunci când am traversat prima dată oceanul către Japonia, marinarii nu-i suportau deloc pe cei care fluierau pe timp de acalmie. Aveau o superstiție care zicea că fluieratul face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fluieratul face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și fac capelajul, pe când marinarii spanioli stau de cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zburători care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]