1,841 matches
-
le fac să fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își aranjă poalele de mătase sub ea, înțolindu-se, tuși cu vocea ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un călcâi ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, după ce se dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitat" Întinzând piciorul stâng și ridicându-l puțin în sus, Julia a închis ochii lăsând valurile de relaxare s-o inunde, în vreme ce maseorul își făcea numărul magic. Julia cerea întotdeauna să fie masată de bărbați. Nu suporta efectul de lăptucă al mâinilor de femeie. Ea voia să SIMTĂ presiunea aplicată asupra pielii, presiunea aceea care-o descotorosea, prin masaj, de micile probleme ale vieții. Nimeni nu putea spune însă care erau micile probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului său fierbinte, persista încă pe pielea ei rece. Îi lipsea atât de mult acea îmbrățișare, singura care putea să dezghețe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toate astea. Când o să am nevoie de sfaturile tale, o să ți le cer, i-a zis Bunce. Nu a rezistat nici să nu jubileze În fața mea a doua zi dimineață În timp ce ne adunam În sala de conferințe, cu o mână masându-și bărbația de parc-ar fi fost lampa lui Aladin. Am găsit un produs nou genial, Kate: un scutec. O să ne aducă căcălău de bani - te-ai prins? Căcălău! Exact genul tău de afacere, mămico, păcat că am ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu care lucrau - masau de zor bucățile de argilă pentru a le transforma În ceva asemănător torsului și coapselor sale. Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană.##) la forja lui, cu părul strîns În coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pe brațe și genunchi. Fardul de gene Îi curgea În șiroaie de lacrimi negre pe obraji, iar rujul mozolit Îi sucea gura Într-o parte. Și totuși reuși să zîmbească spre cameră - starleta hotărîtă care Înfruntă mulțimea de obiective foto masate pe Fleet Street(##notă Fleet Street: stradă din centrul Londrei, considerată cartierul general și simbolul presei britanice.##), ori copilul curajos care Înghite pentru binele său o doctorie rea la gust. Stînd cu rochia ruptă În brațe, Își Întoarse fața de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mîngîindu-i clitorisul pînă s-a hotărît să-și desfacă picioarele și să-mi călăuzească degetele Înăuntrul ei. — E bine... nu uita de anus. Vrei s-o facem pe la spate? Se Întoarse pe o parte, Își scuipă pe degete și se masă Între fese. Îi priveam de sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie de contur trasată pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
excitabil, s-a lăsat dus de val. — L-am văzut la cursurile de tenis. De cît timp făcea filme? — Abia Înființase clubul. Urma să facem o serie de documentare despre viața În Estrella de Mar. M-am apucat să-i masez Încheieturile Învinețite. — Nimeni nu-și dădea seama la ce soi de documentare se gîndea el de fapt. Ne-a precizat că aici sexul e una dintre principalele activități de timp liber și că trebuie să-l filmăm În desfășurare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putea. Presupun că da. Dacă Îl vedeți pe Crawford, dacă vă sună, rugați-l s-o aducă Înapoi. I-am promis tatălui ei c-o s-o ajut. E important să-și ia medicamentele pe care i le-am prescris. Își masă obrajii cu o mînă, Încercînd să-și readucă sîngele În capilare.) Crawford are multe concepții personale. Pentru el, o femeie tînără ar trebui să fie... — ...liberă să-și trăiască nefericirea? — Exact. Dar pentru Laurie Fox nefericirea nu e o opțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
erau nicăieri -, ci pentru că personalul din reședință și câteva rude ale lui Nasser depuseseră mărturie că ea și legenda vie a stadioanelor își făceau ochi dulci: — Stătea ore întregi singură în cameră cu Aga Khani, îi schimba pansamentele și îi masa umerii, noi toți am văzut. — Nu o dată Laleh Khanum ar fi aruncat-o pe scări! Își punea halatul de la spital, dar era parfumată și avea grijă întotdeauna ca russari-ul să îi alunece și să îi vedem coafura! La rândul ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse până în ziua când suveranul pățise o inflamație la boașe care cerea musai luări de sânge, iar bărbierul se apucase să bată toba prin oraș cu amănunte din belșug, atrăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei neobișnuite urne de rugăciune, localizată în cetatea biblică Ninive. Își plimbă ochii peste text, căutând... nici ea nu știa ce. Nu înțelegea nimic din toată vorbăria aia despre „ornamentații“, „incrustații“ și scrieri cuneiforme. Poate că era o fundătură. Își masă fruntea, apăsă butonul de oprire al calculatorului și vru să închidă capacul. Dar mașinăria refuză să se oprească. Întrebă în schimb dacă dorește să fie închise toate ferestrele, toate paginile la care se uitase. Cursorul mouse-ului era fixat pe „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zilei de azi, ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este primul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua apă? MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu de-acuma după apă... PARASCHIV (Naiv.): Te duci tu? MACABEUS: Mă duc eu... Eu... De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și privește cerul; se leagănă ușor cu fața în sus; pare că e pe cale să adoarmă; de undeva, din spate, apare IOANA; e îmbrăcată în alb, în cea mai bună rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mă duc niciodată în camera de sus! M-ați omorât cu camera de sus! ȘEFUL GĂRII (Fără să-l ia în seamă.): Apă, apă... Ah... IOANA (Îl șterge de praf pe ȘEFUL GĂRII, îi șterge sudoarea de pe frunte, îl masează, îl hrănește, îi pune comprese.): Tată, nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după gât? Te doare aici? Te doare la genunchi? ȘEFUL GĂRII: Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țării, trăind în marginea vieții politice, acceptând reformele ca și contrareformele cu aceeași indiferență și pasivitate - se putea transforma în cea mai autentică armată revoluționară. Ea trebuia, însă, ajutată să-și spună cuvântul. Căci, de la cea dintâi Constituție liberală Portugaliei masa aceasta se păstrase în marginea istoriei. Istoria modernă a Portugaliei au făcut-o anumite grupări politice și anumiți intelectuali, nutriți de idealuri străine, obsedați de transformări himerice. De când o mână de doctrinari și revoluționarii portughezi hotărâseră omogenizarea Portugaliei, marea majoritate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din ușa crâșmei privesc forfota din „Gambrinus“, ezitând dacă să scriu că am intrat în sală, îndreptându-mă spre masa mea cu cei doi orbi, sau încă să mă las așteptând acolo, știu că nu poți crea fără să ai masa asigurată din belșug, patul cu lenjerie curată, una sau mai multe femei în el și toate celelalte. Știu că omul este o ființă de scris, și nu de trăit. Omul se trăiește în inșii anonimi, anodini, în gloata scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum m-ai înnebunit cu ideile! ― Exagerați, domnule Matei. Sculptorul o măsură gâfâind. Mâna în care ținea țigara îi tremura. ― În regulă! Eu n-am ucis, dumneata n-ai ucis! Atunci cine dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie să strigați. ― Mai există cineva în casă? Ăla auzea pași, eu îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]