3,007 matches
-
vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întîmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că iubeam măcar minciuna și trăiam sub
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a bolnavilor, ci o ierarhie a ispitelor. Dar nu eram sigur. Am stat de aceea cu emoție în spatele oglinzilor și ți-am studiat reacțiile. Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să-i cerceteze imperfecțiunile, în vremuri obișnuite, știam cu toții, conștient sau nu, că nu există dragoste care să nu se poată întrece pe sine, și acceptam totuși cu mai mult sau mai puțin calm, ca a noastră să rămână mediocră. Dar amintirea este mai exigentă. Și, în chip foarte logic, această nenorocire care ne venea din afară și care lovea un oraș întreg, nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer dens, la încrucișările străzilor fără viață, brute insensibile care întruchipau destul de bine domnia nemișcării în care intrasem, sau cel puțin ordinea ei ultimă, aceea a unui mare cimitir în care ciuma, piatra și întunericul, făcuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fusese a lor, nici cum putuse trăi lângă ei o ființă pe care în orice clipă o puteau atinge cu mâna. Din acest punct de vedere, ei intraseră în însăși ordinea ciumei, cu atât mai eficace cu cât era mai mediocră. Nimeni, la noi, nu mai avea sentimente mari. Dar toată lumea trecea prin sentimente monotone. "E timpul ca asta să se sfârșească", spuneau concetățenii noștri, pentru că într-o perioadă de epidemie este normal să dorești sfârșitul suferințelor colective și pentru că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiecare parte a ei avea forma potrivită: avea Înălțimea și greutatea potrivite, părul negru cârlionțat potrivit, bărbia potrivită... dar când erau puse laolaltă, era ceva defectuos În toată combinația. Nu era nici urâtă, chiar deloc. Avea mai degrabă o frumusețe mediocră, una la care Îți face plăcere să te uiți dar care nu rămâne În mintea nimănui. Chipul ei era atât de comun, Încât mulți dintre cei care o vedeau pentru prima oară aveau impresia că o mai văzuseră Înainte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o cameră cu nr. 38. Pentru oamenii din hotel, devenisem „38“: 38 a ieșit, trebuia luată tava de la 38. Eu Însumi, cînd telefonam În exterior ca să aflu dacă aveam vreun mesaj, spuneam: „Alo, aici 38“. Nu era chiar un pseudonim mediocru, 38 ăsta. Prietenii au Început În cele din urmă să se Întrebe, ca și mama, de altfel, dacă romanul va apărea Într-o bună zi. Țineam să fie o carte groasă, o carte mai lungă decît cele ale tatei (declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatălui meu, În valoarea lor literară ca și În valorile creștine incluse În ele. — „Incluse În ele“! Dragul meu, primești prea multe scrisori de la portărei. Adoptă mai degrabă fermitatea decît stilul lor. — Ca să nu consider că tata era un scriitor mediocru - un gînd insuportabil - trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie al tatălui meu pe firmamentul literelor. — N-o lua așa repede! Nici cartea dumitale nu stîrnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
excepții. Eu, de exemplu, nu mi-aș dori să fiu și n-aș reuși să fiu altceva decît excepție... deși cîteodată nu e ușor, mai ales cînd ești unul împotriva majorității dar tot n-aș schimba acest rol pentru unul mediocru, lipsit de sens și de înțeles pentru mine. * Ia uite numai oleacă la el... cu blugii și tricoul lui lejer, cu libertatea din priviri și nestinsa dorință de a fi mereu astfel, liber, cu seninătatea arătată față de destin, cu originalitatea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să te simți și să fii mereu copilăros, adolescent, nebun de legat... adică viu cu adevărat. În loc să ți se pară totul insipid, lipsit de culoare sau scop sau sens, tern și monoton ca o apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vreau să-i Împărtășesc pasiunile. Parcă ar fi un copil Într-un magazin de bomboane! E Îndrăgostit de orice e chinezesc. Trebuie să stau cu el, du-te tu. Kitty se furișă afară din sala de caligrafie, ca un elev mediocru fericit să scape de o materie plictisitoare, și ieși În soarele cald al Californiei, eliberată de Desert Rose și de Charlie, În sfârșit singură, În mijlocul unei peluze verzi, perfect tunse, pe care erau așezate douăzeci de sculpturi de Rodin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
treabă. Cu chef de Întâlniri după divorțul recent, intenționa să recupereze timpul pierdut cu fosta soție ștearsă din Park Avenue. Curând după ce se așezară, el Închise discret ochii și adormi. Kitty era trează, dar găsea mult promovata premieră de la MET mediocră, aproape provincială. Pe scenă, un Romeo corpolent, bărbos, care ar fi fost mai potrivit În rolul tatălui, arăta ca un bufon În costumul lui de catifea roșie, prin care se profila abdomenul generos și prin care Îi ieșea părul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dedice unor lecturi frecvente și susținute, în orice caz, când vine la olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru, nu vor lipsi niciodată motive de discuție și disensiuni. Enciclopedia pe care tatăl și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru, nu vor lipsi niciodată motive de discuție și disensiuni. Enciclopedia pe care tatăl și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună în epoca publicării ei, în timp ce azi poate folosi doar la cercetarea cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: „Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine”. Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine”. Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi alesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care mi le spunea, fără să-i văd gura. „Domnule sculptor, te-am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis. Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... „Dacă trebuie să fim mediocri, atunci să fim niște mediocri desăvârșiți”, asta era gluma mea preferată în timpul studiilor de la Belle Arte. Și cam tot pe atunci îmi alesesem această deviză, invocând autoritatea lui Talleyrand pentru ea: „Surtout pas de zèle”. Nu ținusem să depun zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]