2,843 matches
-
sale la universitate, și unui post de asistent de laborator. Totuși, după vacanța lui Gamill, terapeutul său, el nu reia legătura cu acesta, justificându-și decizia de a întrerupe relația prin teama de a retrăi momentele dureroase ale episodului său melancolic. Jack își termină studiile de medicină și obține un post de chirurg în același centru medical universitar unde fusese spitalizat. În scurtă vreme, el prezintă manifestări depresive intense, mai ales când trebuie să prescrie medicamente. După o nouă cădere, el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva celuilalt” (Freud, 1917b/1968). Aici acționează un mecanism particular: identificarea narcisică. Melancolicul se identifică anume cu persoana iubită pe care a pierdut-o. În loc să-și deplaseze libidoul dinspre această persoană spre alta, el se substituie pe sine fostului obiect iubit (de aceea se vorbește de identificare narcisică). Ura sa vizează obiectul-substitut (deci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
plantează chiparoși, iar brazii care fac parte din materialul testului, din cauza formei lor deosebite, nu sunt niciodată confundați cu aceștia. Raționalizarea se întemeiază așadar aici pe o percepție inexactă a elementelor testului. Într-un registru mai puțin sumbru, dar foarte melancolic, Pierre (60 de ani), funcționar guvernamental ce se apropie cu angoasă de pensionare, face dintr-o placă a materialului un monument dedicat morților. Explicația pe care o dă nu face nici o asociere între această construcție și tristețea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani și opt luni, își inventase o veritabilă menajerie imaginară. La masă erau locuri rezervate pentru iepuri, câini și urși care invadau (în mod invizibil) casa. Personajul cel mai original era Tigrul-care-râde, pe care Fraiberg și-l imagina năpârlit și melancolic. Fetița îl crease ascultător și foarte civilizat și datorită lui s-a vindecat de teama de animale. A reuși să domini, chiar și numai imaginar, un animal feroce nu-i oare cel mai bun leac pentru a elimina angoasa? Tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Mă doare ora ce se-arată / Și timpul ce aleargă-n mine, / Mă doare-a trupului / erată / Când cerul se rotește / Pe galbenele-i șine”. O tonalitate nouă își face loc aici; versul limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul sobru, justițiar se întrețese cu ironia amară. Poetul tratează în răspăr teme consacrate ale
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
1988, 13; Ioan Holban, Ipostaze lirice, CRC, 1989, 18; Calistrat Costin, „Călător o singură dată prin cosmos”, ATN, 1988, 6; Laurențiu Ulici, O alternativă lirică, RL, 1989, 3; Adrian Dinu Rachieru, Celestul și teluricul, „Meridianul Timișoara”, 1990, 17; Eugen Simion, Melancolicul april, RL, 1990, 44; Ioan Holban, Viața la sfârșit de veac, la sfârșit de mileniu, CRC, 1991, 5; Vasile Spiridon, Trupul singurătății, ATN, 1991, 2; Ion Cristofor, Viața ca un vers, TR, 1991, 10; Ulici, Lit. rom., I, 179-180; Felicia
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
310, 311, 328, 371, 386; Bucur, Poeți optzeciști, 37-39; Dicț. esențial, 116-117; Grigurcu, Poezie, I, 145-150; Manolescu, Lista, I, 181-188; Paul Dugneanu, Al doilea val, București, 2001, 57-70; Cristea-Enache, Concert, 81-87; Popa, Lista, I, 550-551; Ovidiu Morar, Emil Brumaru - un melancolic incurabil, CL, 2002, 1; Doris Mironescu, Poezia ca spațiu de locuit, CL, 2002, 7; Dan C. Mihăilescu, Emil Brumaru, „Poeme alese. 1959-1998”, LAI, 2003, 31; Marius Chivu, „Poetul ca mătasea”, RL, 2003, 34; Gheorghe Grigurcu, Poezia lui Emil Brumaru, RL
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și crește din ierburi, frunze și copaci, are o origine silvestră. Poetul proiectează asupra unei realități degradate, pentru el, imaginea infantilă, tradițională, a spațiului stăpânit de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Beniuc, cu atât mai impresionantă înainte de 23 august 1944. Limitele sale în această fază sunt sentimentul de a se crede singur, acela de a vorbi în pustiu, fiindcă poetul nu vede clar drumul viitor al revelației. De aici o estompare melancolică, cu umbrele incertitudinii și ale nelămuritului. Poetul întorcând spatele artei pure, proclamă poemul sălbatic: Nu cu penița Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele sălbatice Cuvintele-mi zboară de foc și de plumb Ca gloanțele de flintă. Profesiile de credință combatante
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
atunci doar caietul plin de poeme din adolescență. Un caiet care dispăru, foaie după foaie, devenind foiță pentru țigări. Văzu în acest lucru mai întâi o aspră lecție a vieții, care transforma în scrum paginile pline de sonete laborioase și melancolice. Dar, foarte curând, gustul tutunului de calitate proastă, care alunga mirosul de sânge și de carne în putrefacție, dădu acestui caiet un sens nou — cel al tăcerii soldaților care, după o luptă, își răsuceau o țigară dintr-un crâmpei de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca, din 1996, cu teza Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale). În singura carte de poezie publicată, Carte de vise, B. este un meditativ melancolic, pendulând între prețiozitatea livrescă a reveriei și ceremonia tandră a notației introspective. Dicțiunea elegantă a poemelor miniaturale, compoziția contrapunctică, atent ritmată, a poemelor ample atestă un simț artistic sigur. În critica literară, debutează cu o culegere de cronici literare, Metamorfozele
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el. A. E. Baconsky
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către trecut”. Este tipul nostalgic care cultivă valorile tradiționale, dar și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate restitui omenirii arhaica ei libertate și egalitate. Dar unele idei nu au cum fi, totuși, ale lui Bălcescu. Cultul romantic al personalității cu menire providențială, unele respirări idealizante, sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
debutează ca poetă sub influența lui Blaga, cu versuri fără rimă și ritm (urmărind, în curgerea lor, doar o anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un sentiment de resemnare melancolică în fața trecerii timpului. Există, de asemenea, o tendință vizibilă către concentrarea poeziei și condensarea lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă,/ Pădurile
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
fapte de spirit sau moralizatoare. Inspirate din Esop, cele șase fabule pe care le-a compus se remarcă prin forma clasică și prin conținutul moralizator adaptat realităților rusești. Cele unsprezece scrisori literare și filosofice dezvăluie un poet reflexiv, sceptic, decepționat, melancolic și contradictoriu. Cunoscător al mișcării iluministe, C. a propagat în Rusia ideile europene despre progres, cultură și civilizație, natură și societate, recomandând sistemul raționalist, cartezian. Opera sa este tipărită postum. Prima ediție a Satirelor este scoasă la Londra (1749), realizată
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când în când, din adunare, câte unul se întorcea cu spatele și, aplecându-se, își
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
te cunosc de loc, deși de zece ani suntem prieten și vecini buni. Tu mă aștepți fidel în fiecare seară și latri când de bucurie, când de invidie sau gelozie. Dacă nu mă întorc seara, fiind dus cu cortul, devii melancolică. Dar te entuziasmezi din nou când mă vezi. Dar ție ce-ți trebuie de fapt? Pe mine în fiecare zi mă provoci și când te invit la mine, nu te bucuri de loc. Iar dacă eu deschid robinetul... atunci multe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a doua Întâlnire, născocindu-și trecutul. ― Și, Întreba Lefty, frați ai? ― Am avut un frate, răspundea Desdemona melancolic. A fugit cu o turcoaică. Tata l-a dezmoștenit. ― Câtă strictețe! După părerea mea, dragostea trece peste toate tabuurile. Tu ce crezi? Când erau singuri, Își spuneau: ― Cred că merge. Nu s-a prins nimeni. De câte ori o Întâlnea pe Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se pierd în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
minute însă, imaginea Despinei dispărea, lăsând loc altora sau unui colț din camera Bătrânului, obligându-l de fiecare dată să reia experimentul de la început. Despina era o femeie încă tânără, de vreo 35 de ani, cu trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]