2,722 matches
-
cuprind./ câteodată iubesc lucruri care nu răspund". Semnele, simbolurile, metaforele instituie uneori rezonanțe de profunzime, alteori ele, cuvintele, rămân în cețuri prelungind osânda de a nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în felul unui personaj biblic, își trimite porumbii (mesageri ai speranței și armoniei) "să-ncerce pajiștea cerului", dar calea spre infinit, "subt semnul înalt al curcubeului magic", e închisă. Câtă vreme posibilitatea de transgresare a limitei întârzie, s-ar părea că rămânerea lângă glii și ape în tangibil deci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea în neființă. Nimeni nu scapă de Agentul neantului; nedoritul mesager al morții "poate fi zilnic văzut între orele nouă și paișpe"; respins, dezavuat, temut, negurosul "agent" insistă "vizibil jenat, dar desigur timpul e prețios, / mai cu seamă în situația ta, da, da, poate că da mai târziu". Pătruns de experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îți voi așeza botul la pieptul meu Și te voi dezmierda în tăcere o vreme Și doar apoi voi adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste zona interzisă (1979), tărâm-limită și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite pe fiul său, Iisus, pentru a lua parte la suferințele lumii, prin el răscumpără păcatele creaturilor sale și se revelează acestora. Finalul Cărții lui Iov s-ar prelungi astfel în Noul Testament. Pentru islam, numeroși mesageri și-au asumat un rol de intermediar comparabil cu cel al lui Iisus, și asta pe diferite căi. Și au existat, cu siguranță, profeți evrei care s-au aflat într-o poziție similară, cea a lui Moise apropiindu-se cel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
această cronică: "Astfel sultanul Baiazid, regele Turciei, a auzit despre toate relele cu care suveranul spaniol îi lovise pe evrei și că aceștia căutau refugiu și adăpost. I s-a făcut milă de ei, a scris scrisori și a trimis mesageri ca să se știe în tot regatul lui că niciun guvernator nu va putea îndrăzni să refuze intrarea evreilor sau să-i expulzeze. Dimpotrivă, aceștia trebuiau să fie primiți cu mărinimie..."52. Fără îndoială, otomanii i-au primit pe sefarzi datorită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acest sacrificiu. Să suferi pentru iubirea de Dumnezeu, acesta este sensul alegerii. Cât despre Schneerson, el a mers și mai departe, sugerând că genocidul fusese opera unui Dumnezeu drept, cauzată de păcatele evreilor, și că el se folosise de Hitler, mesagerul lui10. Dacă promisiunea nemuririi, un simț acut al păcatului și o anumită concepție despre statutul de popor ales le deschideau unora, celor mai credincioși, o cale spre reconcilierea între credința într-un Dumnezeu drept și iubitor și oroarea lagărelor de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de tăișul vârfurilor. Moartea mesagerului însemna că Zalmoxis primise rugămințile dacilor. Și nimic nu putea fi mai onorabil decât acest sacrificiu de sine. Căci rămânerea în viață însemna acoperirea cu rușinea ocărilor de a nu fi fost demn de sarcina încredințată. g. Risipirea moștenirii genetice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate ale lui Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes, călăuza umbrelor celor morți spre meleagurile Infernului, mesager al celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes, călăuza umbrelor celor morți spre meleagurile Infernului, mesager al celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi Perșii) subpământeni, morții protectori, păzitori ai sângelui părintesc, sânge care cere răzbunare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anunță că se va face dreptate și că vor sosi eriniile. Fantoma apărută în vis dobândește valoare de oracol. Vedeniile nopții se vor adeveri în realitatea faptelor, se vor împlini prin moarte, prin violența criminală și justițiară a lui Oreste, mesagerul morților din adâncuri. Cadavrul tragic naște fantometc "Cadavrul tragic naște fantome" Dar și cei morți de curând refuză să moară cu totul. Desigur, în finalul Electrei lui Sofocle, cadavrul Clitemnestrei, prezent pe scenă, nu este decât unealta cu ajutorul căreia - teribilă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de eidolon, în sensul de fantomă-simulacru. Abia atunci va înțelege el de ce a început războiul Troiei: din pricina unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și-ar dori drept călăuze pe Hermes și pe zeița morților. El ține ca nimeni să nu cunoască drumul său tainic spre cei aflați deja în lumea tenebrelor și de care îl apropie propriile tenebre. Când îi va evoca moartea, mesagerul va descrie împrejurările „uimitoare” și „miraculoase” în care aceasta se produsese. Oedip se oprise în fața unei stânci „cu temelii de aramă înfipte în pământ”, în apropierea unui crater spre care duceau câteva cărări. În calea lui se ivise, așadar, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura unui Dionysos - simbol al unei amețitoare alterități: incarnare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques asociază pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din întâmplare, ar trece pe aici un om preschimbat în măgar...” (ca un ecou ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se cere să vorbească în șoaptă, căci ceea ce relatează solul l-ar putea face pe rege ca, la auzul pierderii atâtor orașe, „să sfărâme plumbul coșciugului și să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de lauri, Necunoscutul se întreabă iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este cea care preia sarcina exprimării indeciziei fundamentale: avem de-a face cu o ființă vie sau cu o fantomă? Spațiul teatrului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul magicianului Cotrone. Un domeniu pe întinsul căruia, cu ajutorul artificiilor, dar și dincolo de ele, se lasă văzut invizibilul, mesagerul unui adevăr tainic. Vila lui Cotrone ni se înfățișează astfel ca un veritabil loc al aparițiilor, unde - ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării, urmându-și destinul, precum actorii sosiți aici împreună cu Contesa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vrea, așadar, să regăsească în teatru, ceea ce vrea să reintroducă în experiența spectatorului este această surprindere, această uimire originară - uimire în înțelesul cel mai puternic și cel mai „metafizic” al termenului - provocată, ca și în tragedia greacă, de apariția unui mesager al morții. În acest sens vorbește el, în notele de regie la Clasa moartă 1, despre căutarea elementului straniu, a „stranietății”, „a unei stranietăți atât de accentuate, încât publicul să o poată resimți ca pe un șoc dureros”. Iar printre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau activitate” și care poate activa genele care codează proteinele responsabile de neurogeneză în modalități care optimizează performanța, sănătatea și starea de bine. De interes central în genomica psihosocială este o clasă specială de gene timpurii imediate (sau „al treilea mesager”Ă care sunt activate în câteva secunde sau într-un minut sau două ca răspuns la semnale importante. Ele au un rol special în medierea excitației psihologice și în performața optimă, ca și în răspunsul la stres (Morimoto, 2001Ă. Unele
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
colab., 1990, 1993; Malarkey, Glaser, Kiecolt-Glaser și Marucha, 2001Ă. Cercetările care evaluază intervențiile hipnotice pentru îmbunătățirea funcționării genomice celulare sunt încurajatoare, deși nu sunt încă concludente (Castes și colab., 1999Ă. Este important acum să descoperim mai multe în legătură cu „al treilea mesager” și asocierea sa cu stresul, durerea și răspunsul de vindecare (Samad și colab., 2001Ă. O ipoteză este aceea că evenimentele de viață traumatice și stresul cronic pot duce la desincronizarea dinamicii circadiene și ultradiene a ciclului de bază activitate-odihnă de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
social sau standardul de viață. Această diviziune ierarhică intervine în politica oricărei supravegheri, căci niciodată utilizatorul informațiilor nu va fi și cel ce le procură. Pentru a colecta informații sunt recrutați, de obicei, oameni sărmani sau indicatori josnici, spioni experți, mesageri sacrificați. Prețul nu va fi însă întotdeauna plătit; cel mai adesea, mediocrii intermediari vor rămâne debitori, căci regii comanditari, în special la Shakespeare, vor prefera să se descotorosească de ei: s-ar putea ca servitorul care a aflat multe și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi asimilat la fel de bine lui Dumnezeu sau Big Brother-ului orwellian. El exercită echivalentul unei supravegheri verticale și, în numele acestei substituții, finalul, adevărat deus ex machina, intervine ca expresie a supravegherii totale. Regele e justițiarul gata oricând să pedepsească. Înainte ca mesagerul să anunțe iertarea acordată de instanța supremă, în toate spectacolele recente se insistă asupra practicilor de intimidare la care se dedau oamenii aflați în slujba regelui. Îmbrăcați în costume de epocă sau în uniformele agenților Stasi, purtând mantale sau haine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
71. Însă această făptură, Înzestrată cu tot ce i-au putut dărui Puterile și cei 360 de Îngeri, rămîne inertă și nu se poate ridica În picioare decît atunci cînd, la intervenția Sophiei pe lîngă Tatăl Suprem, acesta trimite un mesager să-i comunice lui Ialdabaot Înșelătoarea taină a animării Golemului: Arhontele trebuie să-i sufle În față o parte din Spiritul (pneuma) moștenit de la Mama sa. O dată lucru acesta Îndeplinit, Adam se ridică În picioare. Datorită acestui aport de Spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În robia” circumciziei, de care Îl eliberase Isus Cristos 38. În alte ocazii, atitudinea fraților din comunitatea Ierusalimului fusese cel puțin ambiguă. Vizitîndu-l pe Pavel În Antiohia, Chefa mînca la Început alături de gentili, Însă i-a părăsit de Îndată ce au sosit mesagerii lui Iacob, care ar fi putut avea obiecții. Nu mai puțin echivoc a fost comportamentul lui Barnaba 39. Reacția lui Pavel nu s-a lăsat așteptată: el i-a explicat lui Chefa, și lumii Întregi totodată, cum credința În Isus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei cinci Arhonți masculini și oștirile lor au ejaculat-o sub febra dorinței și chiar În lipsa unei partenere. Urmează viața animală: ea este rezultatul unui exercițiu aberant al sexualității din partea Arhonților-femele, Încătușate de roata Zodiacului. Ele sînt fecundate la vederea Mesagerului luminos din mijlocul cerului și rămîn Însărcinate, purtînd feți monstruoși, lipsiți de tată. Amețind din pricina mișcării roții zodiacale de care sînt legate, Arhonții-femele avortează și progeniturile lor cad pe pămînt, mănîncă din fructele celor Cinci Arbori, copulează și dau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]