1,809 matches
-
triumf sau o prăbușire, un avânt sau o ratare. În cea mai fulgerătoare alternanță să crească și să moară viața din mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să nu mai îngreuneze tensiunea nemărginită a vijeliei mele interne, a durerilor și amurgurilor mele. Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea bestială a patimilor comprimate, să înghit lumină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unui popor este cu atât mai amplă, cu cât misiunea lui e mai mare. De aceea, în toate culturile mari, dimensiunile viziunii mesianice se conturează în proporții grandioase. Dimpotrivă, popoarele timide cu ele și cu lumea concep meniri imediate, aproape meschine în accesibilul lor. Față de Rusia, al cărei mesianism a fost totdeauna o soteriologie universală, profetismul național al culturilor mici nu depășește semnificația unui moment istoric. Ce posibilități de mesianism există în România, când nu ne-am proiectat niciodată un destin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vărsat așa de puțin sânge pentru libertate. Sîntem o țară de răzmerițe. Un popor cu instinctul libertății trebuie să prefere sinuciderea sclaviei. Pentru ca un neam să-și deschidă drum în lume, toate mijloacele sânt justificate. Teroare, crimă, bestialitate, perfidie sânt meschine și imorale numai în decadență, când se apără prin ele un vid de conținuturi; dacă ajută însă ascensiunea, ele sânt virtuți. Tote triumfurile sânt morale. Salvarea României - sânt virtualitățile și posibilităile ei ascunse. Ceea ce am fost nu este decât un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorică, aș declara sfințenia un atentat la edificiul nostru istoric. Tot ce pune România în mișcare este bun, tot ce o ține pe loc e rău. Singura ieșire este un dionisism al devenirii românești. Dacă ascensiunea României ar pretinde idealuri meschine și compromițătoare, limitate și antiumane, ele ar trebui declarate absolute și perfecte. Ascensiunea unei țări este singura ei morală. "Adevărurile organice" ale unei națiuni sânt erorile necesare creșterii ei. Cum tote fenomenele de creștere au la bază un elan orb
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la sistemul de repartiție, la inegalitățile prin sistem ale universului. Dacă justiția socială ar fi singura mea obsesie, aș fi pierdut. Nu înțeleg cum de există socialiști care sânt numai profeți și nu nebuni. Pasiunea de absolut, în viața asta meschină, este drumul prăbușirii. Orice revoltă deschide un abis în care este mai bine să ne aruncăm, decât să ne îndulcim sufletul cu blândele dobitoace ale lui Dumnezeu. Toți înțelepții Pământului ar trebui să stea în genunchi în fața unei singure explozii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
democrația aparține acestui gen de egoiști minori, care aspiră la celebritate pentru ca apoi anonimatul să-i înghită și mai amarnic. Regimul democratic, cu al său sistem parlamentar, dând posibilitatea fiecărui cetățean să participe activ la viața publică, a dezvoltat latura meschin politică din fiecare individ, o megalomanie a omului. Rezultatul a fost că democrația a scos la iveală o serie de talente și, în întreaga lume, doar două-trei genii politice. Un mare geniu politic trebuie să fie prin excelență un dominator
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum se datorește acceselor colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca substrat al tuturor acțiunilor hotărâtoare. Popoarele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În vedere caracterul lor diferențiat față de altele, reprimate de conceptul comunist de „mase adânc populare” În interiorul cărora persoană umană dispărea. În partea mea distinctă de aport la mersul favorabil al interesului național, nerecunoscut prin omitere de autoritățile „majore”, din practici meschine sunt vizibil suveran. Motivat de evidente explicite, pretind gratitudine: România Îmi este datoare. Demersul expus corespunde aspectului de finalitate al democrației reale. - Sunt component al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști; structura esențială În istoria contemporană, menținută
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
face decât să le agraveze. Face câțiva pași și se oprește. Înalță din umeri. — Aș da impresia că pe unii îi ucid din lăcomie pentru ave rile lor, pe alții de teamă față de curajul lor, pe cei mai mulți dintr-un sentiment meschin de gelozie față de un merit oarecare. Își împreunează mâinile la spate și începe să măsoare încă perea în lung și-n lat. — Dintre cei care greșesc, fie cu voie, fie fără, datorită tinereții, lipsei de experiență, neștiinței sau indiferent cărei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit de numele Senatului și al poporului roman pentru a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și de conducătorii marilor colegii preoțești. Frumusețea locului îl tulbură. A admirat în Grecia destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
maluri se rărește, ajungând la întinderi de tufișuri joase de acacia. De-a lungul malurilor, așezările sunt tot mai rare. Pontoanele europene pentru comerțul cu băștinașii sunt tot mai distanțate între ele și satele nativilor tot mai mici și mai meschine. Singurul lucru pozitiv al vieții care se duce la bordul unui vas este mersul în linie dreaptă, într-o mișcare sedată de la început spre sfârșitul care este garantat. Încetul cu încetul, se estompează și acesta, linia apei descoperind altă dimenisune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin și impertinent, îngaimă el. Marchant face un gest obscen (pe care Jonathan l-a mai văzut, dar care îi este necunoscut profesorului) și din acel moment, expediția se împarte irevocabil în două, Greg și Marchant mutându-și corturile de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
venit spre mine cu felicitarea gigantică pe care toată lumea s-a semnat. — Mă gândesc că-i suficient, spunea ea cu răceală În voce. — Bineînțeles... n-am vrut să zic asta, protestez eu convingător, făcând-o să pară un pic cam meschină pentru că ar fi sugerat așa ceva. Dă-mi voie să semnez felicitarea aia... e un șoc... doar că s-a transferat unde visa la Circulație... nu pot să Înțeleg... Bineînțeles că e... Îmi pare rău, spune Drummond, n-am sugerat... — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
picioare și că rămâne plutind în neant, agățîndu-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se întorceau în urmă, scrutând momentele trăite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile și dorințele lui îi apăreau meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, în spital și după aceea, vorbele și întîmplările care nu se potriveau cu așteptările lui! Cum a împărțit lumea întreagă în două felii, una de iubire și alta de ură!... Acuma își dă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a privit. Parcă îmi înfigea cuie în piele privirea aceea, apoi a ridicat din umeri și s-a întors la priveliștea ei, lăsându-mă să mă prăbușesc într-o altă lume. O lume mult prea urâtă pentru ea. Sau prea meschină, prea sufocantă. O lume pe care zeii și prințesele o ignoră străbătând-o câteodată în vârful picioarelor. Lumea oamenilor. După duminica aceea, am făcut tot ce mi-a stat în puteri să o evit când o zăream de departe. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei - si Lăură era perfect conștientă de acest fapt. Parisul o fascinase, vizitase Turnul Eiffel, Grădinile Tuilleries, Catedrală Nȏtre-Dame, Arcul de Triumf, Place de Concorde, dar și Moulin Rouge. La întoarcerea în țară, adoptase un puternic snobism intelectual, criticând rivalitățile meschine, discuțiile fără sens, monomania unora care preferă să discute numai de profesia lor, poate și pentru faptul că ea nu- și permitea să scape vreo vorba măcar despre profesia ei. După aceea, trecuse alternativ de la stări în care nu-i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dintre ei. Nu avea argumente căƒ Lăură îl înșelase. Putea elimina cu ușurință bănuielile unor legături amoroase ,,de ocazie" ale Laurei, dar nu putea să nu recunoască-celălalt adevăr vizibil, că fata aceasta îl iubea mai presus de orice, de interese meschine, de circumstanțe și că era o persoană a cărei amintire va rămâne în sufletul lui altfel decât a celorlalte femei pe care le cunoscuse. Ea era față misterioasă pentru care își asumase multe riscuri, ea îl determinase să anuleze timpul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
politică. Un alt motiv a fost acela că, într-o Românie în care circul e atât de colorat și în care nu doar clovneriile politice atrag spectatorii, era păcat, am considerat atunci, să mă limitez la un subiect atât de meschin. Și, totodată, la un spectacol de cele mai multe ori jalnic. Numărul 150 apărea în plin scandal al caltaboșului și țuiculicii, iar eu, în calitatea mea de speculator pe teme politice, mi-am permis să fiu încă o dată extrem de subiectiv și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
toată viața“. Dar așa credea un om care nu cunoscuse dezamăgirile. După aceea însă, al său suflet avea să sufere o „transformare fundamentală“. „Femeia este dușmanul; ea este puterea distrugătoare, minătoare a bărbatului; ea este pricepută numai în lucruri mici, meschine, este mlădioasă, elastică, vicleană, cu gândul josnic și pururi mincinos.“ Mai mult - continuă jurnalistul să-l descrie -, Strindberg se temea că femeia îl va subjuga pe bărbat, „dacă n-o să-și dee samă din vreme“. Adică așa, ca el. Strindberg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
e fiica geografiei, Îmi spun că o mare, o zdravănă, o falnică dobitocie are nevoie de... spațiu-vital, de sute de mii, de milioane de kilometri pătrați, ca să se exprime, să se manifeste, or Românul, neam-prost, rămâne și În prostie mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, neghiob În bătătura lui personală, nătâng În satul lui. - Te ascult, te ascult - deci, prostia-la-Români... - Bun! Ne oprim aici cu teoriile, că cine știe ce mai zic - ziceam doar atât: atunci când s-au hotărât să se informeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama că nu-i făcea plăcere, dar... O femeie pe care nu o puteam păstra În minte... al cărei chip dispărea odată cu faldurile draperiei: Oare pentru că nu avea pic de personalitate? Și totuși, puteam să descriu amănunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar avea dreptul la relaxare, poate că ar fi un alt tablou general, dar acest drept, fără să-l răpească Marian Malciu cineva, a cam dispărut. Timpul insuficient ori prea multele interese, adeseori meschine, un anumit gen de preocupări sau trebuințele zilnice nu le mai permit să se bucure de micile plăceri de odinioară, de după vârsta copilăriei. Nu era vara de vină și nici zilele ei pline de lumină și căldură. Nu se căutau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu știi unde; în natura României care nu a fost încă poluată de această rasă de cuceritori antiecologici care, ipocrit, își clamează dragostea pentru natură, dar practic nici nu o bagă în seamă, considerând-o ca aservită complet intereselor ei meschine, transformând-o într-o imensă ladă cu gunoi; în marele proiect european, oricât de ridicol și demagogic ar putea suna, mai ales din cauza tonelor de zgură care au fost împrăștiate deasupra acelei frumoase idei gândite de părinții Europei și vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
El își construiește Odiseea sa, Suflete moarte, din tot soiul de indivizi care numai eroi nu pot fi. Ei sunt mai degrabă un soi de antieroi. Gogol este marele specialist care face o capodoperă din oameni mărunți (melkie) și situații meschine. Suflete moarte este cea mai importantă enciclopedie (citită de mine) a oamenilor mărunți, a faptelor meschine, a falsității, a ipocriziei și a ceea ce va rămâne cu numele de poșlust. Încă de la începutul „poemului“, autorul se confruntă cu o mare problemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]