1,698 matches
-
se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă răsturnată. În partea superioară, în dreapta, în câmp roșu, se află trei fructe de corn, toate de aur. În partea superioară, în stânga, în câmp de argint, se află un mesteacăn verde dezrădăcinat. În vârful scutului, în câmp albastru, se află două brâuri undate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corni se
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
ziua morților, nu se fac nunți. La Sânjeorj (Sf. Gheorghe) se lasă vitele să iasă din grajd peste un lanț de fier, ca să fie sănătoase. Tot în această zi, seara, se face „sărcinător” pentru vite, se taie un pui de mesteacăn și se pune în grajd, aproape de intrare, zicându-se: ,Așe și ptiarî relili di la grajd, cum ptieri mustu dân mesteacăn“. Se dau apoi oile în „cotare”, constituindu-se turmele care vor fi păzite de păstori până la lăsatul secului de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
fier, ca să fie sănătoase. Tot în această zi, seara, se face „sărcinător” pentru vite, se taie un pui de mesteacăn și se pune în grajd, aproape de intrare, zicându-se: ,Așe și ptiarî relili di la grajd, cum ptieri mustu dân mesteacăn“. Se dau apoi oile în „cotare”, constituindu-se turmele care vor fi păzite de păstori până la lăsatul secului de toamnă. Bătrânii spun că înainte Sânjeorjul era cunoscut ca sărbătoarea slugilor, deoarece acum se angajau copiii ca slugi pe simbrie, pentru
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
este mărginită de o pădure deluroasă liniară (cota 327 m), care separă comuna de comunele județului vecin Galați (odinioară, până în 1950, județul Tecuci). Pădurea este alcătuită din tei, plop, salcâm, pin, molid, stejar și fag, precum și alte esențe lemnoase (ulmi, mesteceni, cireși, iova etc.). Spre vest, la distanțe variate (800-2000 m.), datorită cursului său neregulat, comuna este limitată de râul Siret, într-o zonă în cursul este meandrat, separând așezarea de orașul Adjud, din preajmă, spre care se face traversarea prin
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
care ne înconjoară și a căror sobrietate te impresionează. Pădurile de fag (fagus silvatica), cu un farmec deosebit, formează un brâu la limita dintre sate și comunele învecinate. Fagul, în aceste păduri este însoțit de numeroși arbori și plante lemnoase: mesteacănul (Betula verrucosa), carpenul (Carpinus betulus), plopul (Plopulus tresnula) și în zona exterioară a pădurilor întâlnim măceșul (Rosa tomentosa). În zonele cultivate și în cele de pășune sunt grupări de măr pădureț (Malus silvestris), porumbarul (Prunus spinosa), sîngerul (Cornus sanguinea), alunul
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
turismul. Turismul în comuna Moldova-Sulița este în dezvoltare. Un punct turistic foarte important este Herghelia Lucina, unde se află și pensiunea cu același nume. La această se adaugă și trei rezervații naturale: Rezervatia Rachitisu Mare cu strugurele ursului, Rezervatia naturală mesteacănul pitic, Rezervatia geologică Cheile Lucavei, prin care se ajunge la Herghelia Lucina de cai huțuli. Ca avantaje turistice sunt de menționat tradițiile locale de Paști, de Crăciun, de Rusalii ș.a.m.d., tradiții bucovinene străvechi, la care se adaugă pitorescul
Comuna Moldova-Sulița, Suceava () [Corola-website/Science/301974_a_303303]
-
compune din două nivele. Suprafața satului se înscrie în subetajul forestier al stejarului.Pădurile naturale sunt alcătuite din carpeni în amestec cu o serie de arbuști cum ar fi păducelul, alunul, etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
cursuri de apă, mai mici, precum Valea Mărtinești, Valea Comșești, Valea Cheița și alte mici văi. Cel mai important lac este cel de la Tureni (61 ha). Flora este una specifică de silvostepă, fiind format în principal din specii precum gorunul, mesteacănul, fagul, carpenul, plopul, salcâmul, alunul, răchita, pinul negre (plantat în urmă cu 20-30 de ani, în special în zona satului Micești), laleaua sălbatică, scorușul. Tăierile de păduri din anii 1950-60, și de după 1989 au distrus în mare parte pădurile care
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
1332. Cercetările arheologice desfășurate pe teritoriul acestui sat au descoperit urme ale locuirii încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în Munții Bodocului, în apropiere de "Cetatea Comorii", s-a găsit o secure din perioada eneolitică iar în locul numit "Pădurea Mestecenilor", s-au constatat resturile unei așezări aparținând culturii "Ariușd". Fragmente de ceramică aparținând aceleași culturi s-au găsit și pe locul vechiului cimitir romano-catolic. Pe malul stâng al Oltului, sub muntele Bodoc, în partea dreaptă a satului, pe platoul numit
Bodoc, Covasna () [Corola-website/Science/300372_a_301701]
-
se află biserica reformată, s-a constatat o stațiune cu strat conținând ceramică pictată de caracter "Ariușd-Cucuteni", ceramică decorată cu sfoară aparținând culturii "Coțofeni" și un strat de cultură dacică din a doua epocă a fierului. Pe dealul " Vârful cu mesteceni" s-au descoperit două topoare de piatră din neolitic, o secure de bronz și fragmente ceramice din epoca bronzului. Pe teritoriul satului s-au mai gasit un fragment dintr-un vas lustruit și o cană ce ar putea aparține epocii
Cernat, Covasna () [Corola-website/Science/300374_a_301703]
-
a fost identificată o așezare dacică din epoca "La Tène", iar lângă cimitirul reformat, s-au descoperit mai mulți denari romani republicani (gințile Caecilia, Hargilia, Cornelia, Fonteia) și imperiali din secolul I (Vespasian și Titus). Pe promotoriul numit "Vârful cu mesteceni", dintre Valea Mare și Valea Csudor, s-au găsit urmele zidurilor unei cetăți din evul mediu. Cetatea a fost datată în epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu. La 300 m la vest de drumul național Sfântu Gheorghe-Miercurea Ciuc, se
Valea Crișului, Covasna () [Corola-website/Science/300384_a_301713]
-
fragmente de ceramică dacică. Din locuri neprecizate mai provin vestigii ale culturilor "Criș" și "Ariușd-Cucuteni", un topor de piatră atribuit culturii "Coțofeni", un topor de bronz cu margine ridicată din epoca bronzului și un tezaur de monede barbare. În "Dealul Mesteacănului" se află o așezare rurală de unde provin o statuetă de bronz a lui Hercule, o cataramă și o fibulă din epoca romană. Lângă biserica romano-catolică s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului și monede dacice de argint. Ciucsângeorgiu a
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
sunt pădurile de conifere: molid (Picea abies), brad (Abies albă), larice (Larix decidua), pin (Pinus sylvestris), ienupăr (Juniperus communis). Dintre speciile rare se mai întâlnesc cu totul excepțional exemplare de tisa (Taxus baccata). Alte specii rare din categoria foioaselor sunt mesteacănul pitic (Betula nana) și sălcia pitica (Salyx repens) - relicte glaciare. Dintre formațiunile ierboase ocrotite sunt de menționat: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), bulbucii de munte (Trollius europaeus), limba siberiana (Lingularia sibirica), trifoiul lutrei (Manyanthes trifoliata). Nu este lipsită de interes nici
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezenta omului aici încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul pârâului "Mesteacăn", s-a descoperit fragmentul unui topor de piatră ce datează de la începutul epocii bronzului. Pe vârful "Sf. Ladislau" și pe culmea "Trei dealuri", s-au găsit câte un topor, în fiecare loc, în formă de inimă aparținând "culturii Coțofeni". Între
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
elaphus carpaticus), ursul brun (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), jderul (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisica sălbatică (Felis silvestris), veverița (Sciurus vulgaris), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), Căprioara (Capreolus capreolus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), buha (Bubo bubo), huhurezul (strix aluco aluco), pițigoiul de munte (Parus montanus), etc. Din fauna apelor curgătoare de munte pot fi amintite speciile: păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymalus thymalus), lostrița (Hucho hucho), porcușorul de munte (Gobio gobio). În
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Cumpărarea sau vânzarea de monedă străină la piața neagră era o infracțiune serioasă. Persoanele care primeau plăți în valută din străinătate, (autori ale căror cărți fuseseră publicate peste graniță, de exemplu), trebuiau să-și cheltuiască banii doar în shopurile "Берёзка" ("Mesteacănul") deținute de stat. În momentul în care s-a autorizat cumpărarea liberă de valută, cursurile oficiale au explodat. Sistemul bancar era centralizat și controlat total de o bancă proprietate integrală de stat, Gosbank, responsabilă pentru îndeplinirea planurilor economice în domeniul
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
Islanda aparține provinciei Arctice a din cadrul . Circa trei sferturi din insulă sunt zone sterpe, fără vegetație; cea mai mare parte a plantelor o constituie iarba pășunilor consumată regulat de erbivorele domestice. Cel mai des întâlnit copac autohton din Islanda este mesteacănul nordic ('), care în trecut forma păduri ce acopereau mare parte din țară, alături de plopi tremurători, sorbi ('), ienuperi și alți copaci mai mici, mai ales sălcii. La începutul colonizării umane, insula era extensiv împădurită. La sfârșitul secolului al XII-lea, , Ari
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
au fost abandonate. Trei sferturi din suta de mii de kilometri pătrați ai Islandei sunt afectați de eroziunea solului, dintre care optsprezece mii de kilometri pătrați atât de grav încât nu mai pot fi folosiți. Doar câteva mici crânguri de mesteceni mai există acum în rezervații izolate. Plantarea de noi păduri a crescut numărul de arbori, dar încă nu se compară cu pădurile de la început. Între pădurile plantate se numără și specii alogene. Cel mai înalt arbore din Islanda este un
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
și tâmplăritul fiind bine reprezentate în zonă în limba latină se cheamă «stola» termen împrumutat vocabularului vestimentar laic din ce în ce mai mult cavaleria a investigat informațiile furnizate de băștinași aici predomină pădurea de conifere alcătuită din molid brad pin zâmbru lariță și mesteacănul păianjenii zodariidae se hrănesc cu furnicile din mușuroiul în care trăiesc el este clonat pentru a fi creați calibanii alchilarea aminelor primare duce la apariția aminelor secundare prima generație de trupe goth nu a fost deloc asociată cu subcultura goth
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
special la mascul. Multe specii au pe cap și pe gât sau bărbie porțiuni golașe sau formațiuni tegumentare (negi, rozete, creastă, bărbie) colorate în roșu. Dimorfismul sexual la unele specii (potârniche, prepeliță) nu este evident; la altele (păun, cocoș de mesteacăn) în schimb este permanent și foarte pronunțat. Esofagul formează o gușă voluminoasă, iar rânza bine dezvoltată are musculatură puternică. le sunt păsări terestre, mai rar arboricole. Sunt slabe zburătoare Glasul este caracteristic: al unora, de exemplu, al prepelițelor este plăcut
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
drumul de coastă aduce turiștii într-o oază verde, cuibărită la adăpostul muntelui. Această zonă, Skaftafell, a scăpat de forța distructivă a exploziilor glaciare. Fostul teren agricol cu vegetație luxuriantă este astăzi parc național, cu dealuri înverzite și păduri de mesteceni, scoruși de munte și sălcii. Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 de metrii, se revarsă peste două rânduri de stâlpi bazaltici, dispuși verticali, precum tuburile unei orgi. O ravenă duce până în vârf, de unde priveliștea este splendidă. Vara, turiștii pot vedea
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
molid ("Picea Abies") și foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
Vipera ammodytes"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"). Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei de câmp ("Crex crex"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
bazinul Șomuzul Mic și bazinul Sucevei se desfasoara începând de pe culmea dealului Tătăraș, trece prin S-V satului Ipotești, urmărește culmea dealului Rediu, intersectează partea sud-vestică a satului Bosanci, apoi se continuă de-a lungul culmilor Hârtop, traversează dealurile Cornul Mesteacănului, Vulturești, Runc și Bucșa și se încheie la confluenta cu Șiretul. Spre vest și sud unde intra în contact cu bazinul Șomuzul Mare, cumpănă de ape urmărește culmea dealului Bursuci, apoi se continuă pe culmile Căldărușii, Crucii, Humăria, Corbului și
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
este un oraș în Suedia, situat în provincia Västerbottens län, partea a regiunii istorice Västerbotten. se află la vărsarea râului Ume älv în Golful Botnic și este orașul de reședință al provinciei. Umeå este cunoscut și ca "orașul mestecenilor". Este al doilea cel mai nordic oraș universitar al Suediei (după Luleå) și un important nod rutier. Umeå primește în 1588 drepturile orășenești, dar fondarea sa ca oraș aflat în apropierea bisericii Umeå și a târgului aferent eșuează. În 1622
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]