4,293 matches
-
cu excluderea matematicei) asupra cunoștinței teoretice a tuturor lucrurilor, cea de a doua conține principiile cari hotărăsc și necesitează apriori purtarea practică. Moralitatea este singura legiuită ordine a acțiunilor care poate fi dedusă cu totul apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
purtarea practică. Moralitatea este singura legiuită ordine a acțiunilor care poate fi dedusă cu totul apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala curată aparține totuși trunchiului deosebit de cunoștință umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i păstrăm acel nume, deși în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala curată aparține totuși trunchiului deosebit de cunoștință umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i păstrăm acel nume, deși în acest moment o lăsăm deoparte, ca neaparținând scopului nostru de-acum. E de o estremă importanță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
partea ce o are un deosebit soi de cunoștințe la întrebuințarea vagă a inteligenței, valoarea acelei părți și influența ei. De aceea, de când a cugetat sau mai bine a meditat (nachdenken) rațiunea omenească, nu s-a putut lipsi nici de metafizică, deși n-a putut încă s-o reprezinte pîn-acuma lămurită în destul de toate părțile străine ei. Ideea unei asemenea științe este însă tot așa de veche ca și rațiunea speculativă a oamenilor, și care om nu speculează, fie-n mod
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cugetătorilor de meserie, din care cauză nu s-a putut stabili nici hotărnicia unui anumit soi de cunoștințe, nici ideea adevărată a unei științe care de-altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epocele lumei altfel decât împărțindu-le în primele secole și cele ce urmară după aceea? Am întreba atunci: "Secolii al 5-lea, al 10-lea ș. a. aparțin ei celor dintîi? " Tot astfel întreb și eu: Noțiunea extensiunei se ține de metafizică? " Ziceți: Da, bine, prin urmare și aceea a unui corp? " " Da". "Dar aceea a corpului fluid? " - Acuma vă cam sfiiți, căci dac-am merge tot așa înainte atunci toate celea se țin de metafizică. De aicea vedem că numai gradul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eu: Noțiunea extensiunei se ține de metafizică? " Ziceți: Da, bine, prin urmare și aceea a unui corp? " " Da". "Dar aceea a corpului fluid? " - Acuma vă cam sfiiți, căci dac-am merge tot așa înainte atunci toate celea se țin de metafizică. De aicea vedem că numai gradul de subordonare (a celor speciale sub cele generale) nu poate determina hotarăle unei științe, ci în cazul nostru diversitatea și eterogenitatea deplină a originei. Ceea ce pe de altă parte întunecă însă și mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că numai gradul de subordonare (a celor speciale sub cele generale) nu poate determina hotarăle unei științe, ci în cazul nostru diversitatea și eterogenitatea deplină a originei. Ceea ce pe de altă parte întunecă însă și mai mult ideea fundamentală a metafizicei este că, fiind o cunoștință apriori, are o asemănare oarecare cu matematica, asemănare care le-nrudește întru cât privește originea lor comună apriorică, totuși cât privește modul lor de-a judeca apriori cea dentăi din noțiuni, cea de-a doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretindea a fi făcut în drumul său, au adus în deconsiderație știința lor mai întîi în ochii altora, în urmă în ai lor chiar. Toată cunoștința apriorică curată constituie, prin deosebita facultate cognițională în care rezidă, o unitate deosebită; și metafizica este filozofia aceea care are a reprezenta acea cunoștință în unitatea sistematică. Partea speculativă a ei, care s-a aprop[r]iat cu deosebire acest nume, adică ceea ce noi numim metafizică a naturei și care cumpănește din noțiuni apriori toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
facultate cognițională în care rezidă, o unitate deosebită; și metafizica este filozofia aceea care are a reprezenta acea cunoștință în unitatea sistematică. Partea speculativă a ei, care s-a aprop[r]iat cu deosebire acest nume, adică ceea ce noi numim metafizică a naturei și care cumpănește din noțiuni apriori toate întru cât sânt (nu întru cât s-ar cădea să fie), se împarte numai în următorul mod. Cea în sens mai restrâns așa-numită metafizică constă din filozofia transcendentală și fiziologia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest nume, adică ceea ce noi numim metafizică a naturei și care cumpănește din noțiuni apriori toate întru cât sânt (nu întru cât s-ar cădea să fie), se împarte numai în următorul mod. Cea în sens mai restrâns așa-numită metafizică constă din filozofia transcendentală și fiziologia rațiunei pure. Cea dentăi consideră numai inteligența și rațiunea însăși într-un sistem al tuturor noțiunilor și principielor care se referă la obiecte în genere, fără a admite obiecte cari ar fi date (ontologia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate fi dată. Sânt însă numai două speții de obiecte ale ei: 1) cele ale simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2) Fiziologia rațională 3) Cosmologia rațională 4
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2) Fiziologia rațională 3) Cosmologia rațională 4) Teologia rațională. A doua parte, adică învățul naturei rațiunei pure, conține două despărțiri: physica rationalis și phychologia rationalis. Ideea primordială a unei filozofii a rațiunei pure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțului esterior, parte a celui interior. Cea dentăi e numai noțiunea materiei (extensiune impenetrabilă, fără viață), cea de a doua e noțiunea unei ființe cugetătoare, în reprezentarea internă empirică: "eu cuget". De rest am trebui să ne abținem în toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică, care ab antiquo își menținea locul ei în metafizică și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică, care ab antiquo își menținea locul ei în metafizică și de la care în vremile noastre s-au așteptat atât de mult, după ce căzuse speranța de a mai ajunge ceva pe cale apriorică? Răspund eu că ea rămâne acolo unde stă toată știința naturală proprie (empirică), adică în partea filozofiei aplicate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proprie (empirică), adică în partea filozofiei aplicate pentru care filozofia cea curată nu conține decât principiile apriorice, și că aceste două pot fi combinate, dar nu confundate și amestecate. De aceea psihologia empirică trebuie să fie proscrisă cu totul din metafizică, exclusă fiind deja prin ideea acesteia. Totuși, pentru uzul școlar, i se poate acorda un locșor (deși numai ca episod) și numai din motive economice, nefiind încă atât de bogată ca să poată forma un studiu aparte și totuși prea importantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
motive economice, nefiind încă atât de bogată ca să poată forma un studiu aparte și totuși prea importantă pentru a o elimina cu totul sau a o anina într-alt loc, unde ar găsi poate și mai puțină înrudire decât în metafizică. Este așadar o venetică primită de câtva timp, pînă-și va găsi căpătâiul într-o antropologie detaliată (acest pendant al științei naturale empirice). Aceasta este așadar ideea generală a metafizicei, de la care exigîndu-se în început mult mai mult decum i se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
loc, unde ar găsi poate și mai puțină înrudire decât în metafizică. Este așadar o venetică primită de câtva timp, pînă-și va găsi căpătâiul într-o antropologie detaliată (acest pendant al științei naturale empirice). Aceasta este așadar ideea generală a metafizicei, de la care exigîndu-se în început mult mai mult decum i se putea cere cu dreptul și desfătîndu-se multă vreme în așteptări plăcute, a căzut în urmă în disprețul general, fiindcă ne-am găsi înșelați în speranțele noastre. Din întreg decursul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se putea cere cu dreptul și desfătîndu-se multă vreme în așteptări plăcute, a căzut în urmă în disprețul general, fiindcă ne-am găsi înșelați în speranțele noastre. Din întreg decursul criticei noastre se va fi convins orișicine îndestul că, dacă metafizica nu poate fi temelia tare a religiunei, totuși poate rămâne în orice vreme ca un zid de apărare al ei, și că rațiunea Să nu se creadă că pricep sub aceasta ceea ce se numește în genere physica generalis și care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice vreme ca un zid de apărare al ei, și că rațiunea Să nu se creadă că pricep sub aceasta ceea ce se numește în genere physica generalis și care este mai mult o matematică decât o filozofie a naturei. Căci metafizica se deosebește cu totul de matematică și nici poate să ni deie atâtea lămuriri și priviri lărgitoare ca aceasta; este însă totuși însemnată în privirea criticei cunoștințelor intelectuale aplicînde asupra naturei, în lipsa acestei critice însuși matematicii, urmând unor noțiuni numite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la [o] iubită cu care s-au dezbinat de mult, pentru că rațiunea, atingîndu-se aici de scopurile ei esențiale, e silită fără răgaz să lucreze sau la căpătarea unei priviri și cunoștințe solide, sau la dărâmarea cunoștințelor bune existente. Așadar atât metafizica naturei cât și cea a moravurilor, cu deosebire însă critica unei rațiuni ce se încrede aripelor proprie, critica care precede în mod preexercitatoriu (propedeutic) pe celelalte două, constituiesc ceea ce am putea numi în sens adevărat filozofia. Aceasta referă totul la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mijloace la scopuri în mare parte întîmplătoare, dar în urmă totuși necesare și esențiale ale omenirei; dară atunci numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea, numeasc-o cum or vrea, nu este alta nimic decât metafizică. De aceea metafizica este și complectarea a toată cultura rațiunei omenești, care e nedispensabilă, deși în privirea unor scopuri anumite înrîurirea ei ca știință se înlăturează. Căci ea cercetează rațiunea după elementele ei și supremele-i maxime, cari constituiesc poate putința chiar a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
perechilor de contrarii, „în potență” sau „în act”, Aristotel conchidea : „E peste putință ca aceste două contrarii înseși să existe în act în același timp și în același lucru. Prin urmare, e exclus ca două acte contrarii să existe simultan” (Metafizica, IX, 9, 1051a ; cf. 82). Somnul lui Dumnezeu (sau al Sfântului Petru - o ipostază a vigilenței cosmice a lui Dumnezeu) determină veghea și vigoarea demonului (și reciproc) și, ca atare, determină regresiunea Cosmo- sului în Haos. Dumnezeu (sau o altă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
studiile juridice în Belgia și a fost numit, după un concurs susținut cu mult talent, profesor de dreptul civil la Facultatea din Iași. Ca profesor avea fraza limpede și elocuentă, dicțiunea simpatică. Din tinerețe însă l-au fost atras problemele metafizicei și, în timpul liber pe cari i-l lăsa catedra de drept, se ocupa cu citirea scrierilor de filozofie pozitivistă apărute în Anglia, Franța și America. Mulți ani membru al societății literare Junimea, el publică în "Convorbiri" Teoria fatalismului, pe care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]