2,515 matches
-
atentă a operei sale, "se înțelege cât de mult este scriitorul mai argentinian și, deci, măi latino-american decât toți"50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y la tradición, comentează cât de uimiți erau prietenii lui când întâlneau referințe metaforice la Buenos Aires în povestiri că La muerte y la brújula. Carlos Fuentes semnalează mai târziu că orice zbor fantastic al lui Borges își are originea în solul citadin al Buenos Aires-ului, așa cum era acesta în copilăria scriitorului. Sábato amintește în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
oferă artiștilor sau artizanilor științei, fanteziei lor unele părți din trupul lui, mai ales picioarele (de leu, de cerb îndeosebi), care devin suporturi solide, pe cât de originale, pe atât de fiabile, pentru piese de mobilier, dulapuri, scrinuri sau fotolii. Esențiale, metaforice, labele animalelor devin o trambulină foarte sigură, eficace, pentru imaginația noastră. A vedea o parte a animalului (una dintre părțile lui detașate, fie și urma lui), este, într-adevăr, în anumite condiții, a-l vedea întreg, și chiar mai frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o afirmație șăgalnică ce are un anumit subînțeles, care speculează perspicacitatea sau atenția cititorului. Luăm un alt exemplu, din descrierea Cetății Neamțului, care, după spusele autorului, era „îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger și păzită de ceuce și vindereiDin înțelesul metaforic al umorului trebuie să deducem că vestita cetate nu era nici îngrădită, nici acoperită și nici păzită, ceea ce se pare că nu era chiar pe placul povestitorului. Aceeași oralitate mai impune predilecția lui Creangă pentru o reprezentare scenică. Iată o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
la tendințe din afară ăurmare a puținătății lecturilor cosmopolite), care să-i facă rău, să-i abată atenția "naturală" de la firea profundă, de la elementaritatea poporului român; în al doilea rând, imagistica săracă, fără lux de comparații, descrieri de natură, podoabe metaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural cel mai important: nu numai evoluția materiei, ci și cea a spiritului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism din Cu undița după fluturi. Alteori, pare a cocheta din umbră cu subtilele teorii princetoniene ale "pisicilor savante de pe acoperișul șubred al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o mitopoieză, limbaj mitic adiacent, sau măcar limbaj metaforic. Jean Starobinski e mult mai categoric, intuind un raport de complinire intre retorica psihanalitică și fenomenele cercetate, acestea din urmă fiind rezultatul modului specific în care metoda își construiește discursul propriu: "Prin aceasta, vedem stabilindu-se cea mai strânsă conivență
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
discursul propriu: "Prin aceasta, vedem stabilindu-se cea mai strânsă conivență intre retorica psihanalitică și fenomenele pe care le transformă în obiect al cercetării și interpretărilor sale. Nu se mai poate vorbi așadar de o descriere provizorie, de o soluție metaforică, în lipsă de altceva. Suntem siliți să ne întrebăm dacă fenomenele de care ne vorbește psihanaliza nu sunt cumva constituite de însuși felul în care ea își elaborează propriul ei discurs."7 (s. a.) Inhibantă, până intre anumite limite, ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e nevoie de o sistematizare riguroasă și nuanțarea unor idei convingătoare din care să rezulte clar că psihanaliza deschide posibilități de cercetare a operei unui scriitor total precum Camil Petrescu. Deocamdată, ne mulțumim să observăm că "oglinda este disponibilă", secvență metaforică prin care Starobinski valida oportunitatea metodei într-un anumit context ficțional. Iar Serge Doubrovsky este cel care stipulează avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
protagoniștilor duce, în ultimă instanță, la o disoluție a ființei. Exponentul tematismului francez susține că omul și scriitorul Flaubert nu sunt constituiți din compartimente, geniul romancierului unește și omogenizează, asemeni unei ape curgătoare, viața sa interioară, experiența concretă și expresia metaforică: "În mod spontan, Flaubert nu e un om făcut din compartimente; la el totul comunică, ba chiar unul dintre aspectele cele mai singulare ale geniului său, este extrema coerență, care în cazul lui unește totdeauna experiența interioară, experiența concretă și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mod spontan, Flaubert nu e un om făcut din compartimente; la el totul comunică, ba chiar unul dintre aspectele cele mai singulare ale geniului său, este extrema coerență, care în cazul lui unește totdeauna experiența interioară, experiența concretă și expresia metaforică. Un studiu statistic al imaginilor, așa cum a fost efectuat de M. Demorest, ajunge, într-adevăr, la constatarea că iubirea, îndeosebi în lucrările cele mai spontane și nu ciornele marilor sale romane, se traduce cel mai ades prin metafore de fluiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cărții."322 (s. a.) Descrierea propriu-zisă a eroinei conține elemente, aparent, comune: "Nu înaltă și înșelător slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei (...) și mai ales extrem de emotivă..."323. Defel întâmplător, atenția se concentrează asupra privirii, care, simbolic, metaforic și metonimic, sugerează capacitatea unui artist de "a da viață" Operei: "Avea orbitele puțin neregulate, ușor apropiate, pronunțate, cu ochii albaștri ca platina, lucind, fremătând de viață, care, când se fixau asupra unui obiect îl creau parcă."324 Această sintagmă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a învățământului cerea și o organizațiune unitară pentru pregătirea și formarea clerului său pentru a avea o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
170-173. 15 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 98-99. 16 Idem, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 253. 17 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 44. 18 Ibidem, p. 413-414. 68 toate cele ale sale ,,Luceafărul”. El care a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
a învățământului cerea și o organizațiune unitară pentru pregătirea și formarea clerului său pentru a avea o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
170-173. 15 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi..., p. 98-99. 16 Idem, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 253. 17 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 44. 18 Ibidem, p. 413-414. 68 toate cele ale sale ,,Luceafărul”. El care a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că ceva le este comun.“12a Wittgenstein nu ar fi contestat că există cuvinte ca mamă, tată, tutore care au o singură folosire ce nu este metaforică. Și că există contexte în care precizarea folosirii cuvintelor este extrem de utilă, de exemplu, contexte juridice. Ceea ce nu justifică deloc concluzia că, în general, o cuprindere cu privirea a tuturor folosirilor posibile ale expresiilor limbajului ar fi posibilă, iar încercarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia nu este o simplă înșiruire de desene după natură (fie ele și transfigurate în sensul înnobilării metaforice), ci o tentativă de a re-impregna realitatea cu simbolistica originară. De aici, utilizarea deocamdată nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare/ minciuni sfruntate/ Iluzii rătăcite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și discrepanță... convinge cu mult mai mult decât discursul nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
n-are voie să moară niciodată; cu atât mai mult, cronicarul care înțelege că, în lipsa unei minime implicări a celorlalți, responsabilitatea lui devine esențială. Seria de poeme socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
costat chiar propria viață). Pe bună dreptate, într-unul dintre textele de escortă ale cărții, Ioanid Romanescu apreciază tocmai "o insolență aparte (nu doar specifică vârstei) în abordarea temelor, un nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul poet este doar uneori eficientă. Dacă "îndrăzneala de lup celest" pe care și-o recunoaște, spre exemplu, în Florile sângelui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea de condensare a cuvântului până la anularea proprietăților lui combinatorii și rezonatorii. Într-adevăr, în versurile sicilianului vocabulele par concentrate în jurul propriului miez semantic și scindate de cele care li se alătură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]