2,165 matches
-
în „plângerea șiscrâșnirea dinților” (Matei 8, 12), adică în mustrările necurmate aleconștiinței, păcatele nepocăite. Singura alinare, care le poate ușurași răcori suferința, o constituie mila lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile celor rămași în viață, dacă acestea vor exista, la mijlocirile părintelui duhovnic, ale îngerului păzitor și ale sfinților. Actul tainic și unic al morții fizice toate aceste realități duhovnicești le inaugurează. Viața însăși, potrivit Sfântului Grigorie Palama,este o succesiune de nenumărate și diferite morți, care o instaleazăpe cea ultimă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
față de evidența lor,tocmai pentru ca sufletul să fie împăcat de această hotărâre, fără ase putea îndoi de justețea ei. Împotriva acestei hotărâri nu se poateface nici un fel de recurs, fiindcă singura nădejde a sufletului estecea în rugăciunile urmașilor și în mijlocirea Bisericii. Sfârșitul lumii Având un început, lumea va avea, în mod logic, și un sfârșit.Ca și în privința sfârșitului omului, momentul în care va avea locsfârșitul lumii, precum și modul petrecerii acestuia constituie pen-tru mintea și cunoașterea omenească o taină, doar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
opere de artă (Molinié: 1992, 121). "Ekphrasis trimite la una din problemele fundamentale și tulburătoare ale discursului, și anume reprezentarea sau mimesis" (ibidem)20. Descrierea deține o funcție esențială în narațiune se precizează în dicționarul de retorică iar una din mijlocirile posibile ale acestei funcții consistă dintr-un model codat de discurs care descrie o reprezentare (în general, o pictură, un motiv arhitectural, o sculptură, o orfevrărie, o tapiserie). Această reprezentare este în același timp referent, temă de tratat și tratament
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să-și abandoneze visul (visul de prosperitate financiară, de considerație, de promovare socială prin copil)”, un vis care, în ultimă instanță, este ucigaș. A. Freud citează exemplul lui Cyrano de Bergerac, modelul bărbatului care dă glas aspirațiilor sale amoroase prin mijlocirea unui rival mai chipeș: el își ajută chiar rivalul să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un alt exemplu dat de A. Freud este ceva mai discutabil: ea atribuie altruismului obișnuința, foarte frecvent semnalată, a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale fiecărui individ în parte). Zestrea ereditară constituie o premisă necesară pentru dezvoltarea psihică. Ea nu produce direct aptitudinile și atitudinile, capacitățile și interesele, caracterul și concepția despre lume a individului. În aceste faze ale dezvoltării se ajunge numai prin mijlocirea mediului și a educației. În fazele de început ale dezvoltării, acțiunea factorilor ereditari este mai pregnantă și efectele ei mai ușor vizibile. La vârste mai târzii, influența lor devine mai puțin evidentă, ea contopindu-se cu experiența deja achiziționată. Mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
prezența papei de a se numi un episcop catolic pentru românii din zona Carpaților nordici: „Eminentul domn cardinal Obaldine” - se spune în document - „a fost referentul decretului Congregației de Propaganda Fide privitor la promisiunea dată valahilor de pe muntele Felittici (?) prin mijlocirea înaintării presbiteriului rutean Nichifor la demnitatea episcopală și prin delegarea lui drept coajutor al episcopului Simion, bătrân și apăsat de infirmitate. Sacra Congregație a poruncit să i se scrie nunțiului din Germania pentru a trata despre acestea cu împăratul, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adunarea la un loc a feluritelor neamuri” să contribuie din plin la înflorirea țării Transilvaniei. Cuvintele lui Bethlen sunt cât se poate de lipsite de echivoc, demonstrând cultura sa, apartenența la o ideologie umanistă postrenascentistă de anvergură europeană: ...ânfățișându-se deosebita mijlocire a distinsului Abraham Sarsa, medic evreu din Constantinopol, am crezut de bine ca să binevoim a hotărî cu milostivire scutirile de față, trecute în rândurile de mai jos, tuturora din neamul evreesc, care cu îndurata noastră încuviințare voiesc să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
clasele mijlocii din întreaga Europă danubiană”, dar „poziția francezei, ce nu avea termen de comparație până la sfârșitul secolului, continuă să impună modelul francez de monarhie administrativă. Una dintre sursele de inspirație ale despotismului luminat este monarhia administrativă franceză, văzută prin mijlocirea unui mit al secolului lui Ludovic al XIV-lea. Acesta se afla la originile unei vaste literaturi; cuvântul, problematica, interesul aparțin istoriografiei germane din secolul al XIX-lea...”. Prin urmare, este vorba de un context istoric în care statul de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vor desfășura În surdină, fără Întreruperi traumatizante. Firește, vor mai fi „scurtcircuitări” ale operațiunii - de exemplu, oprirea emigrării În 1967, În perioada războiului de șase zile -, dar În mare procesul se va desfășura după parametrii stabiliți de ambele state, cu mijlocirea importantă a organizației Joint. Realitatea cifrelor este poate cea mai elocventă. Conform statisticilor, circa 230.000 de evrei din România au făcut aliya până În 19682. Ieșirea lor din realitatea românească este un fenomen istoric cu multiple fațete, cu consecințe importante
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
care este figurată în tradiția metafizică de modelul oglinzii (care "plasticizează una dintre funcțiile fundamentale ale conștiinței: funcția... reflectoriu-cognitivă"53). Cu alte cuvinte, fără identitatea structurală instituită de conștiință nu este posibilă prelucrarea ideală pe care o operează reflexivitatea, fără mijlocirea unui creator de corespondențe mimetice nu este de conceput însuși procesul de configurare noetică a materiei subiective. Iar, în intuiție imediată, apare ca necesară o minimă relație de natură perceptivă a instanței decidente cu realitatea asupra căreia urmează să se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
un factor catalizator de creștere și de modelare autointegrare dinamică a personalității morale; pe de altă parte, este un factor reglator de optimă integrare... în sfera unui etos colectiv pe care îl alimentează, și la optimizarea căruia contribuie"56. Prin mijlocirea unui proces adaptativ care presupune o lectură interpretativă a unei ecuații obiective, ea urmează acest dublu sens de evoluție și alternează cele două ramuri în funcție de o prescripție programatică sau de un barometru pragmatic. Ele indică gradul optim de evoluție care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
face cu limitele cogniției, iar libertatea individuală ține mai curând de modalitatea de raportare față de această limită aptitudinală și de știința subtilă a adecvării la caracteristica personală. Suntem în fond definiți și de propriile limite în măsura în care negativul spiritual capătă prin mijlocirea înțelepciunii o dimensiune regulativă și o importanță de prim rang. Departe de a deveni supremă achiziție a unei ascuțimi îndelung exersate, o asemenea raportare trebuie să coboare în cotidianul reflectărilor individuale și să capete statutul unei comune îndeletniciri. Aerul unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
progresiv la "complicități" funcționale care amendează orice tentativă tranșant discriminatorie. Imperativul armoniei și al apropierii coezive mântuie disparitatea inconfortabilă a "brațelor" răzvrătite ale subiectivității prin intermediul aplecării reflexive. Stăpânirea de sine ca ideal etic și educațional trece în chip esențial prin mijlocirea raționalității, subordonând orice demers cu tentă "ascetică" unei vizări inteligente suplinitoare și acoperitoare în același timp. Conștiința de sine construiește personalitatea pentru a sfârși prin a se nutri din latura activă cognitiv a acesteia. Iar acest fenomen nu ilustrează nici un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
între noi"6, "Apa inertă ca un ochi ce nu mai așteaptă"7. Apoi, dezvăluirea neașteptată, limpezirea, lumina în care totul devine transparent, arătându-și noua înfățișare: "tăcerea e acum albastră,/ a schimbat cineva lumina la față"8. Intermediul creat - mijlocirea asigurată de această paradoxală relație - este cel dintre ceea ce luminează, oferindu-și totodată un posibil semnificabil și o formă aparițională, și ceea ce e luminat, adică înțelegerea albă în care lumina se manifestă. În ultimă instanță e intervalul imperceptibil între raza
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca tot ce duce umbră, trece într-o nouă venire, în prevenirea începutului. Doar apa nu e lucru stătător, nu se odihnește într-un singur orizont. Apa e rostirea însăși, trecerea neodihnită a posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între același și altul, punând între o distanță de nestrăbătut ("Macaralele zilei strivesc orice gând/ neputința nu bate cuie în șira spinării,/ ne îndepărtează unul de altul definitiv"), - în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern dragostea mea/ ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul". Nici...nici pune tocmai imposibilitatea disjuncției, nu a lipsei de perspectivă. Perspectiva se deschide între, dar de data
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
organismului unui corp. Supuse îndoielii, nici una dintre ele nu rezistă. Perseverarea în îndoială, atât de greu de suportat, va răsplăti în final cu o certitudine fertilă și inatacabilă. Îndoiala pulverizează toate noțiunile despre exterior pe care omul le construiește prin mijlocirea senzațiilor corporale. Îndoiala însăși se pulverizează însă, atunci cînd se întoarce împotriva ei însăși, căci în ea se ascunde un fapt esențial și indestructibil, acela de a exista, cu tot ceea ce el înglobează: gîndirea, inteligența, memoria, voința, judecata și cunoașterea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sufletul o are cu corpul nostru, părțile acestor alimente devin părți integrante ale corpului nostru, și în această integrare ele nu se mai pot distinge ca particule de pâine și de vin. Ca tot ceea ce se încorporează în noi prin mijlocirea corpului, alimentele devin părți non divizibile (neidentificabile ca părți) ale corpului nostru, adică ale nouă înșine. Ele nu mai sunt recognoscibile, nu din cauza extremei lor micimi, ci pentru că și-au schimbat natura. Prin intermediul corpului nostru, ele devin într-un anume
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
întrucâtva în vederea publicării, fuseseră concepute după principiile mai vechii metode pozitiviste, atestând elaborări anterioare, cele mai multe intervenții reprezintă încercări de apropiere de opera investigată cu ajutorul unor criterii și procedee aparținând criticii moderne. Autoarea își propune să reactualizeze propunerile clasice, rejudecându-le prin mijlocirea sensibilității contemporane, a habitudinilor de gândire proprii secolului al XX-lea, să le afirme, așadar, ca prefigurări ale unei literaturi care nu se recunoaște întotdeauna în înaintași, oricât de iluștri ar fi ei. Paradoxală numai în aparență, formularea, ingenios răsturnată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere superioară a naturii, a divinului și a vieții spre deosebire de înțelegerea comună afectată de imperfecțiune și obscuritate. Noi sesizăm prin mijlocirea operei lui ceea ce el vede direct. Astfel, potrivit unei expresii folosite de Schopenhauer, el ne îm‑ prumută ochii lui pentru a privi lumea. Dacă încercăm o evaluare a dezastrului provocat de cel de‑al doilea război mondial observăm că el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
7-8, p. 420. footnote>. Deși prezența luminii este exprimată de Sfântul Simeon printr-o serie de imagini sau reprezentări cum ar fi soarele, luna, steaua, stâlpul de foc, funia luminoasă, conținutul acestei lumini este Hristos care se face prezent prin mijlocirea harului Duhului Sfânt. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane - Izvorul acestei lumini dumnezeiești necreate<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, „Experierea luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
lumânare luminii inaccesibile<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 238. footnote>. Lumina cea dumnezeiască se poate sălășlui în cei drepți. Aceștia simt și văd lumina Lui. Ea este un dar al lui Dumnezeu prin care El locuiește în cei credincioși, prin mijlocirea rugăciunii, a nevoințelor și a Sfintelor Taine. Însă, acest har nu vine la fiecare la fel. Viața în har este un progres neîncetat al conștiinței, o trăire crescândă a luminii dumnezeiești. La cei mai mulți, din păcate, nu li se arată măcar
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
simțire învrăjbitoare” . Revista „s-a făcut vrednică de râs”, pentru că a publicat în paginile sale „filele cele mai mârșave ale istoriei”b8. Se interzicea tipărirea „oricărei scriere fără avizul senzurii” și se recomanda „ca să contenească publicarea Daciei, fără mai multă mijlocire”. Aceeași soartă au avut-o „Arhiva românească” (84) și „Albumul științific literar” (842). După un timp, a apărut „Propășirea” (844), care avea preocupări și mai profunde pentru istorie. Prin conținutul său, își propunea „a deștepta un interes mai viu pentru
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
într-un argument împotriva credinței în Dumnezeu. Iar cartea conchide că suferința nu este neapărat semnul păcatului, ceea ce reprezintă o ruptură majoră în gândirea religioasăk. Comentatorii creștini susțin că soluția la problemele ridicate în Cartea lui Iov se găsește în mijlocirea lui Iisus între Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite pe fiul său, Iisus, pentru a lua parte la suferințele lumii, prin el răscumpără păcatele creaturilor sale și se revelează acestora. Finalul Cărții lui Iov s-ar prelungi astfel în Noul Testament
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în instanță mediatoare între comunitate și Dumnezeu, întărind astfel sentimentul de apartenență la comunitate. Valoarea simbolică a gestului pacifică actul și împiedică frenezia martirologică ce ar fi putut decurge din religiozitatea individualizată în care martirul comunică cu Împăratul ceresc ocolind mijlocirile clasice. Discursul despre suferință este motorul acestei simbolizări. El pune în scenă suferința și ajută la depășirea ei. Sfârșește prin a nu mai fi doar expresia suferinței, ci și adjuvantul ei. Consolează mai mult decât provoacă suferință 21. Și se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]