17,823 matches
-
unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă și rufoasă. I se făcu milă la gândul că incidentul Îi provocase tânărului atâta neliniște, iar solicitudinea ei se transferă În prietenia pe care și-o imagină În ochii lui. Fata Își coborî mâinile și-i atinse fața. E bolnav, se gândi ea și, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbat un intervievat condescendent. Eșecurile de aceeași dimensiune copleșitoare erau cu totul altceva, pentru că atunci ea era lumea cea răzbunătoare și pătrundea În celule de Închisoare, În holuri de hotel, În jegoase cabinete dosnice. Atunci, cu un bărbat aflat la mila ei, Între palmierii la ghiveci și pian, când era pus cu spatele la fotografia de nuntă și ceasul moarat, aproape că putea să-și iubească victima și-i punea mici Întrebări personale, abia ascultând răspunsurile. Deci așa, se gândi ea, Între domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acesta că nu aveți Încredere În el. Și pe urmă nu avea copii. Își dorea copii. Avea destule care să-l Îngrijoreze, domnule Myatt. Trebuie să fim miloși. Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un pat cu apă. Oricum, lăsând la o parte toate bârfele stupide, aveam disperată nevoie să stau de vorbă cu ea: era singura persoană căreia Îi spusesem de chitanța de la hotel, iar În ultimele zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care cumva să-i menționez lui Hunter ceva În legătură cu chitanța. Așa zăpăcită cum era, consideram totuși că Lauren avea o Înțelepciune instinctivă când era vorba de relații. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Săracul de el, cu siguranță ajunge să se simtă foarte singur. — E cu un coleg, am spus, gândindu-mă brusc la abilitățile lingvistice ale Sophiei. —Și nu cumva acel coleg este cineva pe nume Sophia? zise Marj, privindu-mă cu milă. Mă bucur că nu e colegul soțului meu! Ha, ha, ha! Toată lumea râse, dar n-aș putea spune că mie Îmi făcea plăcere panta pe care alunecase discuția. Simțind strâmtoarea În care mă aflam, Lauren i-o reteză lui Valerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri care seamănă a jaf la drumul mare). Când făceam asta, i-am povestit ultimul dezastru amoros al lui Lauren. Acum chiar mi-e milă de Lauren, am spus. Cred că ea, de fapt, Îl place cu adevărat pe tipul ăsta, Giles Monterey. Îmi dai și mie beteala aia argintie, te rog? Hunter Îmi Întinse podoaba strălucitoare, spunând: — Foarte interesant. Crezi că vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu Nina ducând În mână o pungă de cumpărături de la noi, era limpede că o fotografie cu Nina Îmbrăcată În rochia Grace putea să schimbe radical afacerea lui Thack. Designerii care se Învârtesc În jurul actrițelor sunt o priveliște demnă de milă. Thack, de obicei atât de blazat, a Început să aibă palpitații de fiecare dată când deschidea o revistă și vedea o fotografie cu Nina. Transpira de câte ori numele ei era menționat la televizor. Temperatura lui a atins cote maxime când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât cei ai lui Nicole Richie, dacă așa ceva este posibil. —De la magazinul Hermès din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi cu ei, că vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru o pereche de ochelari de soare. —Eu Îi merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede că tu habar nu ai, Sylvie, că nu bănuiești nimic, și a spus că Îi e milă de tine. Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu pot să cred, am murmurat eu. Ești sigură? Chipul sumbru al lui Marci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta nu explica totuși cele două coliere identice. De ce soțul meu Îi dăduse Sophiei aceeași bijuterie pe care mi-o dăruise apoi și mie? Era foarte ciudat, mai ales dacă Sophia avea o aventură cu Christopher. Îmi era așa de milă de Marci! Speram că Salome Îi ridica moralul. —Sophia D’Arlan este incredibilă. Dacă aș fi fost aici, ți-aș fi spus exact ce se Întâmpla, de fapt, zise Milton, care lâncezea Întins pe canapeaua din salon, Îmbrăcat cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu un sictir fin, așa de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap e cam botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și tragă răsuflarea, unul exclamă un "Pá-pa", urmat imediat de plînsul nervos al celuilalt. Mircea Emil se desprinde cu greu de bar, vrînd să se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de cel al vinovăției că ar putea face, totuși, ceva. Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de ceai. Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe Letiția cum spală, ca o fetiță pusă la muncă de părinți vitregi, i se face milă; dar la a doua trecere, rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși de puțin începătoare, trezesc în el dorința, împingîndu-l la o încercare de-a o lua de braț. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
A plecat în fugă, cutremurată, hotărîtă să ducă undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care i-a strigat că n-ar fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în palme, amintindu-și de privirea înfierbîntată a tînărului de acum trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde ce rost are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun zîmbet mamei. Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus, într-un gest de cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune înălțăm; că ori mi-o scoți în cale pe femeia aceea ah, toate femeile sînt sfinte, inclusiv Eva, cu mărul cunoașterii -, ori, Doamne atotștiutorule, fă-mă, pre mine, robul tău, să o uit, Doamne, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar de fapt, dă el din cap cu tristețe cînd m-am dezmeticit și am încercat să privesc detașat, am descoperit că-s între două femei mai degrabă demne de milă decît... Ba pe deasupra, în toiul discuției, fata îmi spune că are și un copil..., cu unul care a părăsit-o cînd taică-su a fost închis. Poftim cu cine voiam să mă însor! Le promisesem că le vizitez la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sărută peste mănușa din piele, apoi începe să fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în pantalonii de schior, mult prea largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că Doinița ar avea de suferit, m-aș repezi și te-aș lua în brațe, să te sărut lung, cu sete, apoi să ne rostogolim împreună prin zăpadă... Parcă te-am rugat ceva, Mihai îl măsoară Maria cu privirea. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la ce ar putea face pentru a-l ajuta pe Bull, cu atât mai multe imagini absolut neștiințifice ale acestuia îl năpădeau. Bull era atât de vulnerabil și de încrezător! Ceva din trăsturile sale neregulate trăda o drăgălășenie demnă de milă și sugera o sinceritate imensă, inexplicabilă. Și nici nu era neatrăgător... Multor femei le plac bărbații bine făcuți, mai ales cei care au constituția solidă a jucătorilor de rugby. Și mai era și vaginul. Ce orificiu! Prea rar se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece fără zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]