2,151 matches
-
încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de băutură. Răpusă de spaimă, Luana nu îndrăzni să se miște. Era încolțită, lipsită de orice speranță. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Departamentul Haute-Loire, a fost trimis să primească un transport de armament. Camaradul mai vârstnic căruia i se încredințase un pistol și misiunea de a asigura securitatea transportului a ezitat să tragă atunci când au fost interceptați și arestați de un singur milițian. Noroc de tatăl lui Claude (și el membru al Rezistenței, după ce, în primul război mondial, se înrolase voluntar la 17 ani și supraviețuise unui atac cu iperită pe Somme): cum trecea întâmplător cu bicicleta pe acolo, și-a jucat rolul
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
după o săptămână, că am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia, ca și astăzi, într-un bloc de lângă Liceul „Șincai”, a venit, mi se pare, responsabilul cărții de imobil să-i spună: „doamnă vă caută niște milițieni”. Au venit doi milițieni, erau tineri, să-i spună că toți dușmanii poporului vor sfârși așa cum merită; că eu am intrat la Europa Liberă și să știe și dânsa la ce se poate aștepta. însă cât am fost eu la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia, ca și astăzi, într-un bloc de lângă Liceul „Șincai”, a venit, mi se pare, responsabilul cărții de imobil să-i spună: „doamnă vă caută niște milițieni”. Au venit doi milițieni, erau tineri, să-i spună că toți dușmanii poporului vor sfârși așa cum merită; că eu am intrat la Europa Liberă și să știe și dânsa la ce se poate aștepta. însă cât am fost eu la Europa Liberă nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuie să săvârșească orori, dar nu uită să-și trăiască, cu o intensitate sporită, propria existență. Viața boemă nu le era iertată securiștilor, aproape toți (cu unele excepții spre vârful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine îi raportează, fiind situații când „captura” unora trece în contul celorlalți (pp. 85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu unele excepții spre vârful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine îi raportează, fiind situații când „captura” unora trece în contul celorlalți (pp. 85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional, fiind practicat și între angajații aceleiași instituții. într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, îl înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
treacă granița și trimite ceva armament, Uniunea Sovietică și statele fasciste intervin masiv, prima trimițînd aici tehnicieni, consilieri militari, avioane și ajutînd la recrutarea "brigadelor internațiorale", celelalte îndreptînd către Spania oameni și material de război. Mussolini trimite 80.000 de milițieni și armament greu, în timp ce Reichul furnizează 10.000 de oameni din Legiunea "Kordor", tancuri și avioane. Spania devine astfel un adevărat teren de testări pentru trupele și armamentul celor trei dictaturi. În plus, aceasta le oferă ocazia să cîștige noi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mai mic, Corneliu Ostahie, de la o băută de la Bolțile Moldovei, după un examen, și am pornit-o pe la casele noastre. Stăteam atunci în gazdă pe strada Culturii, lângă Institutul Pedagogic. Cum mergeam noi pe strada Lăpușneanu, ne-au oprit niște milițieni. Ne-am rățoit unii la alții, dar "băieții" ne-au luat de umăr și ne-au dus la o secție de miliție, aflată atunci în laterala Cinematografului Republica. Ne-au băgat acolo într-o cameră și au început să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
să poarte plete, dar să fie îngrijiți, spălați. Dacă la examen vin neîngrijiți, să-i amânăm o zi, două, până se tund. Eu așa le-am făcut". Vorbim despre 1971, când începuse goana și prigoana, când ați fost tuns de milițieni. Erau profesori care dădeau afară pe motivul acesta sau nu primeau în examen? D. T.: Nu prea. Dar veneam chiar îngrijiți. Nu am văzut cazuri stridente. S. B.: Să vedem ce spuneau și studenții. În 1972, Bujor Prelipcean (președinte ASC
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
participare a studenților la acțiunile cultural-educative din oraș: "Se poate ca chiar la un spectacol dat de studenți să nu participe marea majoritate a studenților? Și știți de ce? Pentru că nici cadre didactice nu erau!"46. În aceeași manieră continuă tovarășul milițian Nedelcu Ioan: "Anul trecut, când au apărut documentele partidului cu educația, am observat în rândul studenților că se întronase disciplina în ținută și comportament. Observăm anul acesta, probabil că a slăbit exigența, zeci de studenți care umblă pletoși, mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Centrul Universitar. S.B.: Vom discuta pe larg despre ea. În aceeași ședință, studentul Mînea 2 de la IMF arată că nu se face destul în vederea autogospodăririi din cămine, că unele fete au vrut să plătească o femeie de serviciu, că unii milițieni nu-și fac datoria (dând numele a doi milițieni care au avut discuții neprincipiale cu studentele), că este necesar un control permanent al căminelor din partea cadrelor. Cât ați fost dumneavoastră lider erau femei de serviciu în cămine? D.T.: Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
În aceeași ședință, studentul Mînea 2 de la IMF arată că nu se face destul în vederea autogospodăririi din cămine, că unele fete au vrut să plătească o femeie de serviciu, că unii milițieni nu-și fac datoria (dând numele a doi milițieni care au avut discuții neprincipiale cu studentele), că este necesar un control permanent al căminelor din partea cadrelor. Cât ați fost dumneavoastră lider erau femei de serviciu în cămine? D.T.: Cred că din rațiuni financiare se renunțase la ele. S.B.: Și
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pentru ca studenții să nu mai poată ieși, să se alăture puhoiului uriaș care vine din Copou. Intrăm în coloană... Suntem peste 10 000. E un sentiment teribil să faci parte din mulțimea care pare că începe să știe ce vrea. Milițienii umblă bezmetici, încercând să pună capăt la ceea ce se putea numi deja o manifestație. Undeva, pe podul Bahluiului, lumea devine turbulentă... Urmează o tăcere de câteva secunde, iar apoi explodează uralele... O mașină a Miliției tocmai a plonjat în apă
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a renunțat. S.B.: Pentru că avuseseră loc, cu o seară înainte, niște proteste la "Nicolina",dar a intrat imediat Miliția în dispozitiv. Dar, după cum povestește Angela Bîrsan, în "Tudor", studenții ce stăteau la etajul I dădeau să sară peste geam, iar milițienii îi împingeau de fund înapoi ca să-i împiedice. S-au spart geamuri și o mașină a Miliției a fost aruncată în Bahlui. D.T.: Să vă spun o fază comică: studenții din Copou strigau "Veniți cu noi!" și "Lașilor, lașilor!", iar
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ucraineni. Rodolfo de la discotecă... Europa nu înțelege spiritul slav, America, nici atît. În 1996, la cinci ani după implozia URSS-ului, în vremea lui Elțîn, mă găseam la Moscova și urmăream pe chipurile oamenilor, dar mai ales ale soldaților și milițienilor, un soi de deznădejde și de derută. Nu înțelegeau nici ei cum au ajuns aici, după ce o viață învățaseră că sunt cei mai mari și cei mai tari. Acum își vindeau căciulile și șepcile, cu însemnele Uniunii Sovietice, cu 10
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
iar oamenii mor după cum o dictează raporturile de forță dintre cei mari, sau interesele lor. Parcă am fi înaintea semnării pactului Ribbentrop-Molotov. În timp ce emisarii speciali ai Uniunii Europene negociau nopți întregi cu Ianukovici și cu reprezentanții opoziției, în timp ce protestatarii și milițienii se băteau în piață, Merkel și Putin discutau pe firul scurt prețul la gaze. Doamna de fier a Europei e singura din păcate care poate rezolva problema ucraineană, împreună cu Putin. Angela merge mai departe... Obama face play-back. Dar, după Soci
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i pună afirmația la îndoială. Dar dl Iorgulescu a preferat să nu se pună rău cu compozitorii pe care i-a păstorit și a dat-o pe intelectuali, în general, ca milițianul care a tras mortul pe Strada Academiei, fiindcă nu știa cum se scrie Edgar Quinet. Colaborarea "la greu" a intelectualilor mulți cu regimul comunist nu e însă un secret pe care l-a descoperit dl Adrian Iorgulescu. Aceste colaborări aveau
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
Constantin Țoiu 2 iunie 1958. Orbul pe stradă, Ilie, milițianului pe care mai mult îl simțise, după glasul cu care își îndemna cetățenii să circule. - Ești în patrulare pe-aicea?... - Da,.. da,... sunt Ilie,... merg alături de matale. Suntem pe bulevard. Știi care... - Știu,... știu, vai de mine și de mine
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
lăsă singur-singurel... Ilie râse, apoi întrebă: - Vrei să te trec io strada?... - Păi, dacă vrei... Văd că Sile nu mai vine... - Las-că-i spun eu că te-am trecut, - pă Sile îl știu... - Bine, atunci să trecem... Și orbul ridică bastonul. Milițianul interveni, - las-că nu merge așa... te conduc io... și înălță brațele încrucișate. La ora aceia nu prea circulau mașini. Ilie se apropie de orb și-i spuse să meargă liniștit și să nu mai ridice bastonul, că mai mult încurcă
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
orb și-i spuse să meargă liniștit și să nu mai ridice bastonul, că mai mult încurcă. îl luă de braț, nu înainte de a face un semn către automobiliștii care treceau la ceasul acela pe bulevard. Șoferii se opriră, și milițianul, ținându-l de braț pe orbul care mergea în felul lui, dezordonat, păși înainte prin fața mașinilor ce staționau. Rar, cu toată grija, milițianul îl conduse pe zebră liniștindu-i pe conducători. Unul mai tânăr scoate capul pe geam și îl
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
a face un semn către automobiliștii care treceau la ceasul acela pe bulevard. Șoferii se opriră, și milițianul, ținându-l de braț pe orbul care mergea în felul lui, dezordonat, păși înainte prin fața mașinilor ce staționau. Rar, cu toată grija, milițianul îl conduse pe zebră liniștindu-i pe conducători. Unul mai tânăr scoate capul pe geam și îl întrebă pe milițian cu un respect prefăcut - ce-are, tovarășe, nu vede deloc sau... milițianul făcu semn că nu vede omul dăloc, dăloc
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
de braț pe orbul care mergea în felul lui, dezordonat, păși înainte prin fața mașinilor ce staționau. Rar, cu toată grija, milițianul îl conduse pe zebră liniștindu-i pe conducători. Unul mai tânăr scoate capul pe geam și îl întrebă pe milițian cu un respect prefăcut - ce-are, tovarășe, nu vede deloc sau... milițianul făcu semn că nu vede omul dăloc, dăloc, îl știe, - a, dacă-l știți, se schimbă situația, - întrebam și eu, așa... nu zic nimica! în fine, încet-încet, trecură
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
prin fața mașinilor ce staționau. Rar, cu toată grija, milițianul îl conduse pe zebră liniștindu-i pe conducători. Unul mai tânăr scoate capul pe geam și îl întrebă pe milițian cu un respect prefăcut - ce-are, tovarășe, nu vede deloc sau... milițianul făcu semn că nu vede omul dăloc, dăloc, îl știe, - a, dacă-l știți, se schimbă situația, - întrebam și eu, așa... nu zic nimica! în fine, încet-încet, trecură pe partea ailaltă a bulevardului, în dreptul în care se face strada ce
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
Orbul asculta cu mâinile la piept... Și când colo... ca să vezi... trece garda călare, că au ei și gardă așa cu coifuri,... cu zale,... cu fel de fel, cu comandantul călare în frunte. Și vede el rățușca trecând strada - și milițianul nostru o imită făcând încoace și-ncolo, ca rațele, cum umblă ele, înțelegi? - și orbul clătină din cap, - și atunci, reia Ilie, - comandantul strigă îndărăt, la soldații care veneau după el... ST|I!... drepți, adică, să înlemnească acolo, să lase
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]