1,624 matches
-
greacă. Astăzi, ea se găsește „în vistieria Patriarhiei Ierusalimului. A fost scrisă în anul 1616 de către Mitropolitul Luca al Țării Românești”<footnote Marcu Beza, Urme românești în orientul ortodox, București, 1935, p. 20 footnote>. Însemnarea de pe marginea de jos a miniaturii, ni-l prezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan dictând lui Prohor. Apoi, este menționat că a fost dăruită de Episcopul Gavriil al Filipopolei ,,prea luminatului și iubitului de virtute domn și stăpân, Domnul Domn, Io Duca Voievod a toată Moldovlahia, în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată la Veneția în anul 1737, dăruită Mănăstirii Cetățuia de către Constantin Mihail Racoviță la 20 august 1749. Coperțile sunt lucrate în ferecătură de argint, prima are icoana Sfinților Împărați Constantin
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
bună de ronțăit! Foamea, Thomas, omoară tot. Nu trebuie să te atașezi de nimic, pentru că vei suferi, o auzise Thomas, demult, spunînd pe Antonia. Rusoaica visase totdeauna să vadă Petersburgul, avea un glob de cristal În care puteau fi zărite miniatura statuii lui Petru cel Mare și un minuscul Palat de iarnă; rotind sfera de sticlă, susținea Antonia, se vedea tot orașul, cu Neva, crucișătorul Aurora trăgînd salvă după salvă, semn al unor viitoare revoluții, Nevski Prospekt, catedrala Kazan, Amiralitatea, chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și obosită. Nu-mi doream decât să mă bag în pat. Ν Vreau să știți că, în noaptea aceea, n-am ales să mă duc la Hotelul Mercer pentru cearșafurile brodate de culoarea fisticului, nici pentru delicioasele pizze margherita în miniatură pe care le poți comanda la room-service, nici pentru comisionarii sexy, nici pentru că toată lumea din hotelul ăla are privirea aceea. Nu m-a influențat nimic din toate astea: nu-mi doream lux, ci siguranță. Nu mă puteam duce la Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trezit brusc că nu sunt copii abandonați, ci adulți și că nu am de ce să mă simt vinovată, așa cum nici alții nu trebuiau să se simtă vinovați când am eu probleme. Pregătiri de Crăciun: am încercat să facem, chiar dacă sunt miniaturi ale celor de acasă. Avem o crenguță de brad cu globuri și panglici, am făcut piftie și salată de boeuf. Maria a făcut sarmale, vom avea și curcan. Pe la 6 îl așteptăm pe Dan să ne ducă la pădure unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
coadă de păun, margini de pagină neregulate, roase. Dar, când o deschide Khayyam, În acea noapte de vară de neuitat, nu vede decât două sute cincizeci și șase de pagini goale, Încă fără poeme, fără picturi, fără comentarii pe margini, fără miniaturi. Ca să-și ascundă emoția, Abu Taher adoptă un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărbatului celui mai Însemnat al celor două lumi, Omar Khayyam din Nishapur”. La Alamut, Mântuitorul porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a cerut scuze pentru dezordinea În care mă primea, și care, spunea el, nu era la Înălțimea rangului meu, Djamaledin mi-a arătat, În acea zi, câteva cărți de care era legat. Aceea a lui Khayyam, Îndeosebi, Împodobită cu miniaturi superbe. Mi-a explicat că acea lucrare era cunoscută sub numele de Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea aceea, povestea lui Khayyam, a lui Djahane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe. Un coșmar în miniatură era acum foarte vizibil în protuberanță. Stătea la fund încolăcit, compact, delicat, viu, făcut dintr-o carne fibroasă și elastică. Lui Kane i se părea că se solidifică văzând cu ochii și se forma, ca o idee de delirium tremens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la probă, dar nerăbdatoare, fremătând ca râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează rece și deschide ușa inefabilă. Celulele fotoelectrice acționează asupra intrării doar dacă iubești cu putere. Dragostea pentru mine, Mitică, te va ajuta să treci și tu în orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Îmbrăcat și a făcut cunoștință cu terasa imensă Încărcată cu flori și de pe care vedeai ca În palmă apele verzi-albastre ale Atlanticului și plaja care se golea Încet-Încet. Ștefan Își mută privirea către curtea interioară, unde un lac În miniatură scânteia În lumina apusului de soare. Era lac, pentru că piscină nu se putea numi, era foarte Întins, numai malurile din marmură și aleile cu mozaic aminteau de piscină. Ieși din cameră, răsfoi câteva reviste turistice de pe holul fastuos și plimbându
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O astfel de „miniatură” - poate impropriu, pe undeva, denumită, pentru că ea are o greutate atomică foarte mare, foarte densă, o morală, o consecință a unei acțiuni, o sintagmă cu profunzimi sclipitoare - a bântuit cândva și prin mintea mea, numai că tu le-ai denumit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
pastila, concentratul de gândire și de sensuri” poate primi și numele producătorului cu „isme” în coadă așa cum s-a întâmplat cu toate denumirile localităților din România care au primit numele foștilor proprietari, cu mici excepții ce țineau de configurații geografice. Miniatura literară este un diamant cu multe carate și ea ar pute fi intitulată și „caratismă” Tu însă mergi mai departe și îi adaugi o metaforă: „pentru buzunarul din stânga” care - întâmplător - se află în dreptul inimii... Deja faci eseistică chiar din titlu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
față, mai ales că ele sunt un relevație care aproape că nu ne aparține... Produsele materiei cenușii au încă o cotă ridicată la bursa valorilor și mai e loc pentru oricine. Acum să las teoria și să mă refer la „miniaturi” - Elefantul se teme de șoareci pentru că unul din ei poate fi numit Destin. Nu știu dacă am pus punctul pe i dar e o variantă personală. - Lumânarea aprinsă la ambele capete e mai greu de stăpânit - dar tocmai asta ni
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
din ei poate fi numit Destin. Nu știu dacă am pus punctul pe i dar e o variantă personală. - Lumânarea aprinsă la ambele capete e mai greu de stăpânit - dar tocmai asta ni se cere. Deci, se omologhează! - A treia miniatură mă trimite la prudență și la „lungul nasului”. - A patra miniatură Da, tăcerea a fost întotdeauna de aur. Și dacă nu ți se aud cuvintele, nu înseamnă că nu le și gândești în sinea ta. Dacă nu sunt înțelepte, în fața
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
punctul pe i dar e o variantă personală. - Lumânarea aprinsă la ambele capete e mai greu de stăpânit - dar tocmai asta ni se cere. Deci, se omologhează! - A treia miniatură mă trimite la prudență și la „lungul nasului”. - A patra miniatură Da, tăcerea a fost întotdeauna de aur. Și dacă nu ți se aud cuvintele, nu înseamnă că nu le și gândești în sinea ta. Dacă nu sunt înțelepte, în fața convivilor de ospăț rămâi totuși un înțelept... Dacă sunt adevărate și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
și gândești în sinea ta. Dacă nu sunt înțelepte, în fața convivilor de ospăț rămâi totuși un înțelept... Dacă sunt adevărate și nu le-ai rostit poți să le scrii mai târziu și în speță să fii un modest... A cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că nu trebuie să te grăbești... Și în sfârșit ultima: Sigur că da, lumea este un exponat mirabil. Iată, deci, prietene, că miniaturile tale pot „dospi” nenumărate interpretări și rumeni o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
în speță să fii un modest... A cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că nu trebuie să te grăbești... Și în sfârșit ultima: Sigur că da, lumea este un exponat mirabil. Iată, deci, prietene, că miniaturile tale pot „dospi” nenumărate interpretări și rumeni o pâine albă. Ele ne vin rar în minte dar când le prindem - să le adunăm. Una lângă alta pot constitui o cărticică sau material (cărămizi) pentru susținerea unor dialoguri de tip shackesperian
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
privind la trenurile ce intrau și ieșeau din mintea sa, mai toate fără vagon restaurant, trenuri de clasa a III-a, trenuri de navetiști pe Terra, s-a apropiat de pomul înțelepciunii, așa cum îl vedeți pe coperta IV, a lucrării „Miniaturi pentru buzunarul din stânga” și a început să-și umple coșul. Pentru că la „Porțile Timpului așteaptă uitarea”. Și ar fi păcat ca sensul vieții să rămână necăutat, să se neantizeze, ca zilele omului, sau să mergi pe scara trenului ca un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
Restul e... tăcere, și La marginea nopții, carte ce se lansează astăzi în această distinsă participare a intelectualității bârlădene. De pe ultima treaptă însă urcată de autor, ajuns spre creștetul pomului vieții, el mai culege pe 178 de pagini așa zise miniaturi, care, de fapt sunt niște chintesențe cu greutate atomică ridicată. Că lucrurile stau astfel urmăriți-le cu răbdare și veți constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
clar, Locul pe care îl descriu se află în mine.) Aici îmi încep povestirea despre Biblia lui Gustave Doré. O voi rosti într-un dictafon marca Sony MZN 710. Când va deveni carte, ea va fi împodobită cu ornamente și miniaturi minunate. Sper că această carte va fi gata la timp pentru marea sărbătorire a lui Doré, spre eliberarea mea și spre cinstirea lui Gustave Doré, precum și a Tatălui. Ceea ce încerc să descriu este de fapt viața mea împreună cu Biblia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile, dar fiecare a preparat o prăjitură prin forțe proprii... M-am făcut mică de rușine. Nu-mi venea să cred ce gânduri îmi treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]