KorAP: Find »[drukola/base=miră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...89 >

2,203 matches

Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403

Renée nu modificase în bine relația, nu! Trăiau alături, dar erau departe. Fiecare își vedea de carieră, copilul creștea, aveau, aparent de toate, dar... zidul dintre ei se lățea tot mai mult... Și, pentru că în neam nu se divorțase, nici Mira nu divorțase la timp. Și cât de greu îi fusese! N-avusese în bărbatul de lângă ea pe cel cu care să împartă bune ori rele. Ca un făcut, în paralel cu degradarea menajului se întâmplaseră tot felul de necazuri, toate

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
felul de necazuri, toate culminând cu îmbolnăvirea mamă-sii! Nimeni, în afara fetei, nu se întreba cum îi este, cum se descurcă în hățișul ăsta derutant?! Prietenii dispăruseră. Rudele, la fel! Bărbatul era, și el, rar pe-acasă, copleșit de muncă... Mira știa că, în primul rând, deteriorarea asta a căsniciei se datora înțelegerii greșite a așa-zisei libertăți! Dintotdeauna știuse că oamenii aveau percepții diferite ale conceptului: unii vedeau în libertate starea la-ndemână oricui eliberat de constrângerile de orice fel

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
Nu, Doamne ferește! Ce putea ea să înțeleagă despre munca lui de la catedră?! Sau despre nenumăratele sarcini ale unui director de gimnaziu?! Și de ce să știe și ea de vreun eveniment mai fericit prin care trecea el?! Nu, nu se impunea! Mira se obișnuise cu toate eschivele astea. E tare adevărat că, în sine, suferea. Uneori, dar atât de rar, se surprindea uitându-se în oglindă, mustrându-se cu graiul, că nu s-a străduit mai mult să-l vindece de însingurare

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
Nu uitase și nici că-l mai îmbiase la vreo ieșire... Dacă era ceva de luat pentru casă, o însoțea la cumpărături, bineînțeles, dacă-l ruga. De fapt, i-ar fi plăcut să se ducă singur, mai degrabă. Dar... Și Mira își mustră cugetul că-și amintește așa de cel dus... Totuși plusă, retrăind felul cum găsise de cuviință să se despartă de ea. Cu un an și ceva înaintea divorțului, ea deschisese vorba despre asta, întrucât el lărgise sfera neajunsurilor

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
ea deschisese vorba despre asta, întrucât el lărgise sfera neajunsurilor făcute cu manifestarea unor vicii înfrânate cât de cât înainte de Revoluție, când și vârsta putea să-l ajute. Nu o luase în serios. Își dusese viața ca și înainte de discuție. Mira crezuse, la început, că el se gândește la modificări în comportament. Și îi lăsase timp de meditație... Se înșelase. Avea să înțeleagă, în sfârșit, că menajul nu se mai putea menține, nici măcar în parametrii ultimului deceniu. De asta o convinsese

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
niciodată și pentru nimic, realizase atunci Mira. Altfel, cum să ia faptul că nu putuseră avea o discuție împreună, că fugise așa, fără o vorbă?! Durase ceva până separarea se concretizase prin divorț. Nu numai că fusese de acord, dar Mira înțelesese că acest act va oficializa ceea ce doar ei știau că trăiesc de aproape o viață. Și suferise din multe puncte de vedere; ca femeie, cel mai mult. O contrariase și faptul că se înșelase ca psiholog! Câte profiluri făcuse

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
o durea nu doar că îi fusese trădată încrederea, ci și că nu fusese iubită măcar pe jumătate din cât i se declarase cândva! Numai ea știa ce sete de iubire avusese! Dar n-a fost să fie și basta! Mira se scutură, până la urmă, de așa-zisul motiv ce ar fi îndreptățit-o să nu-și ia rămas-bun de la fostul soț. Nu făcuse decât ce-i dictase inima, nu rațiunea! E clar! Obiectiv, nu avea nici o scuză. Nu de multe

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
ca Renée să fi înțeles. Avea să discute cu ea când va fi mai destinsă, mititica... Răsăritul soarelui o surprinsese privind în gol. Din starea asta o scosese motanul. Își cerea drepturile lui: pieptănatul de dimineață și mâncarea. Parcă impulsionată, Mira își încheie confruntările cu ego-ul, inspiră adânc, începându-și ziua, într-adevăr zorind să li se alăture celorlalți inserați în șuvoiul stradal, să zăgăzuiască derularea la infinit a regretelor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 10 / Angela Dina : Confluențe

CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531

Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului A doua zi, nici nu ieșise bine pe ușă Mira-Mică - făcând să răsune holul blocului de zornăitul cheilor în multiplele locașuri de siguranță - și telefonul sună. Mira se îndreptă spre holul de la intrare, de unde insista chemarea sâcâitoare. Ridică receptorul și nu apucă să rostească nimic, fiindcă vocea de la capătul celălalt se prezentă. Era doctorul care o tratase pe Marieta. Se interesa de starea pacientei. După ce întrebă cu

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
doctorul care o tratase pe Marieta. Se interesa de starea pacientei. După ce întrebă cu cine vorbește și află răspuns, suplimentă chestionarul, dorind să știe dacă relația cu fiica și cu ginerele era ameliorată. Și, ca și când ar fi fost în temă, Mira se eschivă cu tact, încât medicul ar fi putut să-și dea singur răspuns. Revenind în cameră, îi disipă Marietei curiozitatea afișată în priviri, înțelegând că intuiția nu o înșelase, că ceva se voia descoperit, că, poate, doar ea avea

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
disipă Marietei curiozitatea afișată în priviri, înțelegând că intuiția nu o înșelase, că ceva se voia descoperit, că, poate, doar ea avea s-o ajute pe Marieta să-și revină cu demnitate... Și, ca și când n-ar fi existat nici o întrerupere, Mira se pomeni că evocă un alt moment din viața mătușii, despre care era încredințată că fusese unul fericit. Aminti, ca și când tocmai de asta vorbiseră până în clipa aia, bucuria tuturor când Artemie își adusese familia în București. Marieta era ochi și

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
înalt. Amândouă mai știau, deși nu-și mărturiseau, că lui Artemie îi plăcea așa de mult să stea departe de familie, să fie, mai de grabă, musafir decât implicat zi de zi, ceas de ceas în traiul alor săi. Și Mira retrăi cum îl absolvise de orice vină pe unchiu-său și surâse gândindu-se că mamă-sa, Aura, cu siguranță că înțelesese motivul pentru care popa se complăcea departe de ai săi. Văzuse cu ochii ei cât de tensionate fuseseră relațiile

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
Văzuse cu ochii ei cât de tensionate fuseseră relațiile dintre Artemie și tată-său. Fire tiranică, deprins să i se dea ascultare, Vidu nu agrea spontaneitatea fiului, confundând-o cu nerespectarea regulilor, volubilitatea-i asimilând-o adesea cu neseriozitatea. Și Mira revăzu cu ochii minții o scenă: bunicul, abia reîntors de la Craiova, unde fusese cu treburi, de cum intrase în ogradă, îl chemase pe băiat la ordine, numai că nu-l bătuse pentru oarece vină. Aveau să afle cu toții, la cină, ce

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
fiu-său, nici înainte de hirotonisire, nici după. Totuși, se știa de-ai casei, orice făcea Artemie era trecut printr-un culoar invizibil unde era testat de opinia bunicului. Ce viață trăise și Artemie! Mereu sub cenzura părintească! își zâmbi amar Mira, căci și cu ea se întâmplase cam la fel... Foiala Marietei o trezi din gânduri. Își scutură părul ca să-și aducă aminte ce începuse a povesti. Da, da! Mutarea se făcuse repede. Preotul primise o parohie, culmea, în același cartier

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
în același cartier cu soră-sa, cartier în care se tot ridicau blocuri noi, vandabile cu banii jos - cum se zicea pe-atunci - ori printr-un împrumut la C.E.C., cu o dobândă extrem de convenabilă. Acolo cumpărase un apartament. Costin, tatăl Mirei, se ocupase de achiziționarea casei, de mobilarea ei. Artemie n-avea timp, nu-l interesa! El, însă, dădea banii. Plătise casa pe loc. Și, cum se făcuse mutarea alor săi, cum plecase din nou în provincie! Avea acum buletin de

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
Doar îi transformase detașarea în București într-un transfer pe un post de învățătoare ținut neocupat de directorul școlii respective, pesemne pentru asemenea situații, căci părintele Artemie era un comunist adevărat, un cadru de nădejde... Sau ce?! Și, iar, mintea Mirei zbură la bunicu-său Vidu, care nici cu spatele nu știa că feciorul lui devenise membru. Nu-i spunea niciodată băiatului că se mândrea cu el. Nu, Doamne ferește! Și, nici când erau față-n față, nu l-ai fi auzit adresându

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
pentru toți, Marieta gătea pentru a doua zi, apoi își scria planurile pentru ce materii avea să predea, iar bunicul îi supraveghea pe nepoți la făcutul temelor. Asta se petrecuse cât fuseseră în școala primară. Și Marieta zâmbi ghiduș când Mira accentuă faptul că acasă nu fusese niciodată învățătoare pentru copiii ei... Fusese bine așa pentru toți: bunicul - om deștept- imprimase o rigoare, un respect pentru ceea ce aveau copiii de asimilat, pe de-o parte, iar pe de alta, își atenua

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
marea sa atracție... Marieta zâmbise nostalgic când se pomenise de lectura-i predilectă. Pe chip îi apăruse o purpură ca o confirmare a unei trăiri intense. Roșeața se pierduse într-un surâs din economie. Ba, chiar oftase, i se păru Mirei. Faptul îi întărea convingerea că mătușa sancționa pe cineva cu presupusa-i neputință de a vorbi... Despre câte nu a mai povestit în după-amiaza aceea! Tocmai când depășise epoca deplinei bucureștenizări, observă că Marieta ațipise. Respira ușor, despovărată, parcă, de

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
o găsesc atât de obosită, încât se culcă odată cu găinile și doarme, doarme de parcă ar fi tras în jug toată ziua... Oare îi dai vreun tranchilizant ca să te poți tu ocupa de cine-știe-ce ?..., fură vorbele, în loc de binețe, ale verișoarei. Dar Mira nu o mai ascultă. Îi trecu doar ca o săgeată prin minte un singur cuvânt: in-gra-ti-tu-di-ne! Se ridică ușor și, luându-și poșeta, ieși din casă murmurând ca pentru sine Pe mâine! Coborî alert scările și, odată ajunsă pe alee

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
ieșise din copila aceea ticăită de odinioară, care se ascundea după fusta mamă-sii când veniseră în București! Cine s-ar fi gândit că din copilul gracil și temător de atunci să iasă femeia rea și prepuielnică de acum?! Și Mira își aminti cât de fragilă și caraghioasă îi păruse biata gâgâlice, căci bunicul îi sluțise pe nepoți chiar în vara mutării în Capitală, tunzându-i la zero, fără să o fi consultat în prealabil și pe mama lor. Când Marieta

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-l aproba în față, nu-l aprecia. Asemenea tratament, adăugat la umbrele unei copilării în care n-avusese voie să râdă ori să se joace ca alți copii, îl distanțaseră din ce în ce mai mult pe fiu de tată. În fond, își zise Mira, erau amândoi niște nefericiți în felul lor, mai ales bunicul, fire de perfecționist. Era nefericit, dar nu că fusese plugar, nu! Regreta că nu era mai școlit. Venise războiul - primul - și abia terminase șase clase când tatăl său căzuse prizonier

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
Olteniei! Tot ce cumpărase erau fâșii alăturate țarinilor moștenite de la părinți. Bunicul înțelesese că era bine ca loturile să fie întinse pentru ca să poată folosi lesne și utilaje modernizate. Și, ca un adevărat fermier, le achiziționa, pe măsură ce afla de ele. Și Mira își aminti că, deși viața la sat se modernizase cât de cât pe la jumătatea secolului trecut, apărând magazine sătești, totuși gospodăria bunicilor păstra preocupările vechi. Amatori ai calității, bunicii realizau necesarul de consum ca-ntr-o gospodărie feudală avansată. Văzuse

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
bălaie la față și cu ochii de azur, n-avea timp nici să se supere, era mereu senină și împăciuitoare, molcoamă la vorbă și iute-iute la treabă! Pesemne că nu doar în mâncare și somn găsea ea putere! își zise Mira, gândindu-se la cum îi vorbea femeii sale bunicul, cât de dragă îi era. Cine nu o iubea?! Moșise sumedenie de copii în sat, nu doar ai rudelor, ci și ai străinilor, căci i se dusese vorba cât de pricepută

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
copii în sat, nu doar ai rudelor, ci și ai străinilor, căci i se dusese vorba cât de pricepută era și ce bine le mergea copiilor ajutați de ea să se nască. Acum, bunicii erau duși... Ajunsă la momentul ăsta, Mira își simți lacrimi șiroind pe obraji. * În seara aceea, Mira nu se dusese direct acasă ca de obicei. Simțea c-avea întreaga ființă îngreunată. Era copleșită de ce făcuse peste zi, de amintiri. Luase metroul și coborâse la Podul Izvor. Pașii

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
străinilor, căci i se dusese vorba cât de pricepută era și ce bine le mergea copiilor ajutați de ea să se nască. Acum, bunicii erau duși... Ajunsă la momentul ăsta, Mira își simți lacrimi șiroind pe obraji. * În seara aceea, Mira nu se dusese direct acasă ca de obicei. Simțea c-avea întreaga ființă îngreunată. Era copleșită de ce făcuse peste zi, de amintiri. Luase metroul și coborâse la Podul Izvor. Pașii o îndreptaseră spre Cișmigiu. Odată intrată în parc, i se

CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]