2,450 matches
-
alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot asurzitor, Întunecare a luminii soarelui și țăndări azvârlite În toate părțile. Foiște se ghemuia și aștepta să fie Îngropat de pământul ce cădea cu vuiet din cer. Se ridica apoi, mirat că scăpase, deschidea ochii și cuprindea liniștea ce domnea Împrejur. Acolo unde privirea se mințea că vede cerul și pământul dimpreună, rămăsese trântită o bucată din pălăria ciupercii. De acolo, dinspre Miazănoapte, i se arăta lui Foiște spre sfârșitul visului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că fiecare dădea o lădiță sau două ca să-i facă norma și lui Daie Gulu nemuritorul. Când Îi ceru socoteală lui Gululu pentru cruciulițele lipsă, acesta Îl privi mirat, ridică din umeri și Întrebă cu o voce pe care Ectoraș n-avea s-o uite toată viața: „Și cu Daie Gulu ce facem, domnule?!”. Pe ulița cea mare a Satului cu Sfinți trecu Într-o noapte o alcătuire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câți alții. Chiar la ora actuală să știi că ginecologia și chirurghia din București și Iași e condusă tot de bârlădeni. ‐ Ce zici? ‐ făcu poeta copiilor uitându‐ se mândră către mine. Ce să mai zic! coană Otilica, fac și eu mirat, văd că sunteți la curent cu toate. ‐ Păi și credeai? Noi poeții nu suntem cu capul în nori, ci cu ochii, cu sufletul, cu mintea la tot ce e în jur. Dar ți‐am spus astea toate ca să regreți că
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ei, ca sub un scut de zale. Văzuși minunea? Ți se pare simplă Când doarme‐n fața ta întins în perne; El a‐ nvățat fluida vremii limbă Numai pe ceasul inimii materne. Acum ochii lui, ca într‐o carte, Citesc mirați, iar fruntea lui învață Obrazul tău, pământuri, pomi; desparte Ziua de nopți și soarele de ceață. 264 Cincinat Pavelescu Cincinat Pavelescu (n. 2 noiembrie 1872, București - m. 30 noiembrie 1934), poet, epigramist dar mai ales autor de romanțe: „Îți mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
era cel ce ședea la poarta "Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră. 11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. 12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului: "Bărbați Israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem, îl avertiză el cu vocea celui care știe că intervine într-un moment inoportun. - Ce fel de probleme pot să ne pună? Nu e doar un control de rutină? îl chestionă mirat Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau întrebările lui Angir. În locul răspunsului așteptat, întrebări. - Ai mai făcut vreodată o astfel de călătorie? nu-și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
te-ai dezbrăcat de rochiță aseară? Dar eu am tăcut vinovată. Cu toată asprimea ei, femeia asta mă îndrăgea cum nu îndrăgise prea multe eleve. Chiar și ea îmi spunea ,,fata drăguță din a IX D”, și mă mă uitam mirată în dreapta, mă uitam în stânga, să văd și eu fata drăguță. Ea arăta foarte bine, ca o desăvârșire a naturii. Știu că nu puteam să învăț în meditator și i-am spus plângând asta. Ea mi-a zis că pot rămâne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care a surprins vinovatul de mult pândit. Și la ce anume ziceați că priviți?, reluă santinela. Trecu mult timp până să răspundă. Privesc sala. Aici a fost cândva un bar. Barul Levcenco. În timpul războiului și înainte de război. Funcționarul nu părea mirat de ceea ce auzise. Și-a tras un scaun, era dispus să discute subiectul. A holbat ochii doar când locatarul s-a ridicat, pur și simplu, și a ieșit afară, fără să-l privească. Năuceală, amintiri... fantomele legendei Vancea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a aplecat, zile de-a rândul, spre urechiușa de jad a paparudei. Gina venea dintr-o comunitate veche, cu o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș putea să vă pun o întrebare? — O întrebare? mi-a întors-o ea puțin surprinsă, sau poate doar mirată că în fața ei, pe locul unde cu o clipă înainte se afla un autobuz, acum stătea un bărbat. — Abia m-am mutat în cartier, am continuat, și caut un magazin mai bun cu materiale pentru pictură. V-am văzut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura persoană care mi le poate da. — Nu e unul din bancurile tale tâmpite, nu-i așa? Aș vrea eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies din gură. În cele din urmă, reluăm subiectul mașinii mele verzi, sabotate, și mi se spune că se pregătește să spele motorul și conductele. Va trebui să cumpăr bujii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și începea să nu mai fie atât de suspicios în prezența mea, m-am gândit că venise momentul să schimbăm subiectul. — Mă mir că nu m-ai întrebat nimic despre Lucy, i-am spus. — Lucy? a repetat el, aparent sincer mirat, O cunoști? — Sigur că o cunosc. Stă cu fratele Aurorei și cu proaspăta lui soție. O văd aproape zilnic. Credeam că ai rupt legăturile cu familia. Aurora mi-a spus că locuiești undeva în suburbii și că nu te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întâlnit la bâlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la examen. Mă mănâncă piciorul, dar nu Îndrăznesc să mă scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decât cinci minute. — E foarte liniște aici la voi, spune Jack Harper, mirat. Așa e de obicei ? — Ăă... Ne privim cu toții ușor stresați. Vă rog, nu mă băgați În seamă. Vorbiți sau faceți ce ați face dacă n-aș fi aici. Nu se poate să nu discutați Între voi. Ne zâmbește prietenos. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca un balon. Îmi arunc veselă pantofii din picioare, Îmi iau sticla de Evian - și mă opresc brusc. Pe tastatură e o bucată de hârtie Împăturită, pe care scrie „Emma“, cu un scris pe care nu Îl recunosc. Mă uit mirată În jur. Nu văd pe nimeni care să mă privească, așteptând să găsesc hârtia. De fapt, nimeni nu pare s-o fi observat. Toată lumea e prea ocupată să vorbească despre Jack Harper. Deschid biletul și citesc mesajul dinăuntru. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună, Jean-Paul, spun cu un zâmbet prietenesc. Îmi pare bine să te cunosc, Emma, spune Jean-Paul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune, așezându-se pe jos și luând o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici nu știu de unde să Încep. Ziua mea, spun În cele din urmă. Ziua mea a fost cam un coșmar. Pe bune ? spune Lissy, ridicând ochii mirată. — Nu, retractez. A fost chiar un coșmar În toată regula. — Ce s-a Întâmplat ? I-am captat Întreaga atenție. Spune-mi ! — OK. Trag aer În piept adânc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebându-mă de unde naiba să Încep. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă mai decrispez un pic. — Bună, zice. — Bună, răspund, după care se lasă un scurt moment de tăcere. — Deci, Îhm, uite dosarul Leopold, spun și-i dau mapa de carton. — Dosarul Leopold. Râde. Foarte frumos. Apoi deschide dosarul și privește mirat foaia de hârtie dinăuntru. Ce-i asta ? — E o... scrisoare de la domnul Leopold, de la Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a dreptul uluit și, brusc, mă simt cea mai tâmpită persoană din lume. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
El e cel care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decât la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întârziat cumva ? — Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vârstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. Sunt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]