1,705 matches
-
obținut. Acum urmează "tratamentul" propriu-zis. Lili se așeză pe cuvertură cu fața în sus, își ridică fustița până sub bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție, îi aplică pe suprafața ombilicului compoziția numită "cataplasmă", care, ce-i drept, era cam mizerabilă: știr, pământ, nisip și apă care se scurgea prin țesătura destrămată a șorțului. Dar "pacienta" noastră răbda cu stoicism. Ce nu face omul pentru a-și salva viața?! Amândouă personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zi de zi sub teroarea acestei gorile pseudo-pedagogice. Vă puteți imagina cât de armonioasă și înfloritoare se dezvolta personalitatea unui copil sub privirea acestei caracatițe monstruoase??? Dumnezeule!!! S-a sunat. Monstrul a trecut pe lângă mine, sugându-și cu lăcomie resturile mizerabile din cariile putregăite și s-a îndreptat spre cancelarie, proiectându-și pe zidul alb al holului umbra dizgrațioasă de Quasimodo. Trebuie să vă fac o mărturisire care, venită din partea unui ortodox ratat, vă va șoca într-o anumită măsură. Iat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost transformat în agresor doar pentru a fi acuzat că este unul dintre responsabilii crimelor din Pitești și Gherla și pentru a muri în condiții mizerabile în închisoare, fără a-și reveni vreodată sufletește. Gheorghe Popescu Student la Facultatea de Chimie din Timișoara, Gheorghe Popescu s-a născut la Chișinău pe 13 august 1929 și a făcut parte din filiala timișoreană a organizației anticomuniste conduse de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dumneavoastră în Televiziune. Îmi pare rău să spun, am fost colegi, dar n-am putut să-i iert altceva, și anume că, având ambiția de a fi președinta Televiziunii, s-a aliat cu România Mare a lui Vadim, atacându-l mizerabil pe Neculai Constantin Munteanu. Acesta era în poziția meritată de a fi ales președinte al Televiziunii. Calomniat grosolan, inadmi‑ sibil, atunci Neceul s-a hotărât să se întoarcă definitiv în Germania. Mare pierdere, mare păcat față de un om cu un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lasă să faci nimic. Nici acum nu înțeleg de ce cineva vrea să intre în sistemul administrativ românesc. Toți mi-ar răspunde : „A, păi, pentru că fură !“. Cât câștigă un primar sau un ministru ? Cât câștigă BĂsescu ? V.A. : Sunt niște salarii mizerabile... A.M.P. : Traian BĂsescu câștigă mai puțin decât asistenții mei, studenți, de la Berlin, care lucrează numai 20 de ore pe săptămână. Și atunci te întrebi de ce se duc acolo. Unii au într-adevăr anumite avantaje, unii fură, dar, de ce uităm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o vîrstă înaintată, te-ai simțit deodată tînăr și ai început să te pui în slujba Partidului, să denunți șomajul din societatea capitalistă, să dai un exemplu de vitalitate și de combativitate. (...) Cititor al lui Goethe, n-ai devenit un mizerabil homunculus, ci un om titanic, un conducător de gloate". Numit, în octombrie 1948, director la Institutul de Istorie Literară și Folclor, institut care astăzi îi poartă numele, conform indicațiilor primite, va porni, în colectivul pe care îl conduce, la elaborarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceva ce i-ar fi înnebunit pe Henry de Montherlant, pe Ernst Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă nebunie și voința de a transcende cu orice preț mizerabila condiție umană; ceva ce evocă numele aristocratice alese drept cele mai exaltante de Barbey d'Aurevilly: Hermangarde de Polastron și Enguerrand de Coucy" (N.S.). Simone Weil spune: Datorită bucuriei, frumusețea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie a pseudomorfozelor) într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alor lui. În cartierele de evrei din Huși se auzea muzică la gramofon. Tangouri în special. Melodii despre dragoste și despre București. Asculta aproape fără suflare vers cu vers, sub cerul înstelat. Și atunci umilința, egoismul, sărăcia, boala și moartea mizerabilă care tăia din oameni ca și cum ar fi cosit un lan de viață se estompau. Când îl vedeau, cu lacrimi în ochi, stând lângă ferestrele lor ca să poată auzi mai bine, evreii îi deschideau ușa, îl invitau să bea un pahar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bătaie, dacă se putea, nu-l interesa dacă va sfârși cu gâtul rupt, plutind pe Dâmbovița. Importantă era dreptatea. Onoarea. Lucruri de genul ăsta îl făceau să se trezească în fiecare zi și mai puternic, într-o lume tot mai mizerabilă și mai vândută. Mai ții minte c-a scos și-o revistă ? La fel de plictisit să scrie în marile ziare, unde era mereu invitat alături de mari gân- ditori ai neamului. Să nu te superi că te’njur, dup-aia a lăsat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
buze și pe bărbie. — Nu ? — Nu, domnule... — Întoarceți-vă puțin, domnule Vasile. Cristi execută ordinul și în sfârșit îi vede la față pe cei care îl loviseră tot drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău pe culoarele mizerabile ale penitenciarului. Aceiași doi ofițeri cu care se confruntase la restaurant cu câteva săptămâni în urmă, care atunci, într- adevăr, plecaseră cu capetele plecate, iar acum se distrau nemaipomenit de umilința la care era supus. Doi puști, nici bine trecuți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simțite. Nasul își revenise, dar avea încă sânge închegat în nări și respira greoi. Nu și le curăța, știind că are să-și provoace noi sângerări, și era speriat să nu se infecteze din te miri ce în acel spațiu îngust mizerabil. Întunericul l-a făcut să-și amintească imediat de vagonul fără lumină din marfarul copilăriei, de la Huși la Brăila, când orice se putea întâmpla. Doar mâna obosită a maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare, semn al limitei și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care budiștii, dar și creștinii au făcut doar un „loc de trecere”, un Îngust și mizerabil coridor spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și Încerc să o contemplu În lumina și În psihologia vechilor Greci, ca o stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încă hipercentralizată, cu particulari săraci și firme private mici și unde, mai ales, nu s-a instalat ca În țările de veche tradiție culturală și cu baze financiare solide, reflexul de subvenționare a sănătății, Învățământului și culturii, având o lege mizerabilă, de toți execrată, a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund „inițiatice” ale unui Ion Ioanid, episcopul unit Ion Ploscariu sau Steinhard, „Evreul renegat” și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia și alți câțiva au făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false „victorii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
monarhiști: au un „rege“, și mai au și un „Împărat“! În ultimul deceniu, s-a petrecut și printre ei o diferențiere importantă. Majoritatea trăiesc În sărăcie și, mai ales, În condiții primitive de cultură și igienă. În sate, casele lor mizerabile sar imediat În ochi. Mulți dintre copii nu merg la școală sau o părăsesc Înainte de vreme; copiii abandonați, „copiii străzii“ sunt cel mai adesea țigani. Dar s-a ridicat și o burghezie sau o aristocrație țigănească. De felul lor refractari
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simțit în ultima vreme. Am inspirat adânc, încercând să-mi îndulcesc vocea, dar n-am reușit. Pentru că și eu m-am simțit mizerabil în casa aia. Am inspirat din nou. I-am făcut pe toți de-acolo să se simtă mizerabil. Nu mai trebuie să te-ascunzi. I-am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
da. - Cum? Asta mă solicita mult mai profund decât aș fi așteptat vreodată: o încercare dincolo de tărie. - Ai fost văzut de trei martori în apropierea apartamentului ei în noaptea în care trupul ei dezmembrat fusese descoperit în acea cameră foarte mizerabilă de la Orsic Motel. Așadar, ce făceai acolo, Bret? - Am un alibi pentru... - De fapt n-ai nici un alibi. - Nu există nici o... - Te referi la noaptea în care ai dat târcoale casei „voastre“, trăgând unele concluzii despre trecut? Toată lumea dormea. Erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
data=”10.II.1975”> Mult stimate domnule Dimitriu, N-am putut să răspund până acum amabilei dumneavoastre scrisori, pentru că am avut un accident de troleibus. Am scăpat ca prin minune. Nici acum nu sunt complet restabilită, ca dovadă e caligrafia mizerabilă de care vă rog să mă scuzați. Am primit și pachetul cu restituiri, dar nu mi-a fost posibil să caut și altele, și din cauza frigului, și din cauza accidentului. Cred că le voi lăsa pentru luna iunie, când veți veni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa unor iuți rechini culturali care, ca și în economie și finanțe, vor să profite de starea de criză pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cazul unor fabrici de mașini, de propria rămânere în urmă tehnologică. (Ceaușescu vindea multe asemenea produse fabricate în țară, prin contracte mai ales politice, în Asia și Africa sau CAER-ului, pe prețuri de dumping, plătind muncitorul român la modul mizerabil. Azi, asemenea „înțelegeri” între „amici” ai lumii a treia, „anti-imperialiști”, sunt de domeniul visului și al trecutului. Da, dar exigențele firești a zeci și zeci de mii de muncitori calificați care lucrau în aceste „obiective” au rămas, pentru un salar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încărcat de sensuri și vocația esențială a Omului, mai presus de orice, Omul văzut ca posesor al Gândului (articulat și speculativ!Ă, cu care nu numai că explică și înfruntă materia - și Moartea! -, dar opune, el, o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]