10,397 matches
-
produsului. Aici se vede cât de abil este comerciantul să facă un site care să se potrivească din ce în ce mai bine cu nevoile clientului. Mai sunt probleme în zona de mobile. În România, o treime din traficul unui comerciant online vine din mobile. Nu întotdeauna conținutul este afișat la fel de bine ca pe un laptop sau desktop, pentru că acel site nu este pregătit să arate cum trebuie. Cât de sigură este transmiterea datelor bancare pe site-ul unui magazin? Cum ne dăm seama dacă
Cum poti „vinde” o poveste pentru a salva o viata [Corola-blog/BlogPost/92805_a_94097]
-
an aproximativ jumătate de milion de turiști. Cei care vor vizita fortăreața vor descoperi un frumos edificiu, chiar dacă are sau nu legătură cu vampiri, mai spune Daily Mail. Publicația britanică mai afirmă că multe dintre camerele castelului sunt amenajate cu mobilă și corpuri de iluminat cumpărate de regina Maria, o iubitoare și o colecționară de artă, ultima regină consortă a României, la începutul secolului al XX-lea. Castelul Bran, a cărui primă atestare documentară datează din noiembrie 1377, este unul dintre
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
Avenir - Telecom, unul dintre cei mai mari retaileri GSM din lume, care operează și pe piața românească, si importatorul mărcii Yezz în Europa, a prezentat în cadrul Mobile World Congress 2015 noul telefon modular ARA. Ce este un telefon modular? Este un device pe care îl poți configura așa cum îți dorești. Un puzzle ale cărui piese le poți schimba în funcție de progresul tehnic. Dacă vrei un telefon cu o
Cum arată telefonul modular ARA, dezvoltat de Yezz şi Google. Poți să îl configurezi așa cum vrei [Corola-blog/BlogPost/93494_a_94786]
-
de ce unii zboară așa, iar ceilalți altfel, sau cum se plimbă gușați pe creasta casei, făcând plecăciuni perechilor agile. Și-a făcut apariția în fața porții casei lui Ernsti Binder ștraful cu cei doi cai pintenogi de povară ai lui Mihalcic-baci, mobila a fost încărcată, au luat cu ei doar atât cât să le încapă în cele două minuscule camere de bloc, restul au lăsat pe la vecini, apoi familia a urmat ștraful bocind ca după dric. Bietul meu prieten era negru de
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
profesor consultant, de aceea dădea mai rar pe la Universitate. Locuia într-un cartier rezidențial din apropierea acesteia, mi-a deschis ușa unui apartament dintr-un bloc’șor cochet, scuzându-se că e mult deranj înăuntru. Într-adevăr, toate caloriferele erau scoase, mobila fusese mutată alandala în funcție de capriciul instalatorilor, din fericire absenți în momentul vizitei mele, doar masa din mijlocul sufrageriei se afla la locul său, pe ea tronând o mașină de scris ancestrală, marca Remington. O privisem intimidat, la această antichitate, demnă
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
urmă. Există Trupa de călăreți pe lupi albi „Ariel” și Barul „Liliput”, Cafeneaua „Gnomilor” și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prag, fără să scoată nici el o vorbă. Apoi se grăbi să Închidă ușa prăvăliei, după ce se asigurase că Dante se făcuse nevăzut. Un ușor foșnet În spatele lui Îl determină să se Întoarcă brusc. Unul dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu farmecul lor sub pliurile delicate ale rochiei, aidoma unei statui a Venerei Întemnițată În veșmântu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la rândul său peste piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii de la Porțile Orientului. Suntem în camera Cosettei, în cămin arde liniștit focul, afară soarele a apus la timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta cu obrajii îmbujorați, cu inima în pieptu-i bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se schimbă obiectele cînd se scurtează privirea, cum li se lungesc umbrele și le mănîncă trupul cu totul. Umbli prin odăi, printre umbre și ți se pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna pentru a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
remușcare, nu, o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chipul și asemănarea cuiva atît de diferit de mine pînă și propria mea limbă vorbită de el Îmi devine străină și eu trebuie să mă Îmbrac În fiecare dimineață și să exclam În oglindă: rochiile mele! să mă lovesc de mobila Popular și să șoptesc emoționată: casa mea! să cutreier străzile unui București desfigurat și să urlu: orașul meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăla? Păi așa, că trăiam cu Engelhard și cu Baár Andor. Trupul mi se dezvolta în ritmul firesc, la fel ca toate cele cu trup. Mă întorc acasă de la Baár Andor, Engelhard e prăbușit peste masa din antreu. E alb, mobila tremură de la corpul lui. Cana de apă o ia către marginea mesei. Nu mă bag. Am s-o strâng cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fusese la început. Avea atâtea camere încât am închis multe dintre ele cu cheia și nu le-am mai folosit niciodată, și tot locul ăla îmi aducea aminte de hotelul din oraș, numai că nu era chiar atât de mare. Mobila din cealaltă casă a fost inclusă în prețul chiriei, așa că nu prea mai aveam nimic al nostru demn de menționat, doar lucruri precum colacul de la WC pe care l-a cumpărat tanti Mae când a zis că o ciupea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sau ca whiskey-ul. Uneori îmi făcea rău, la fel cum băutura îi face rău unui om beat, dar pe mine mă rănea sufletește, asta era diferența. Aveam noroc când găseam câte o slujbă prin vreo sală de petreceri micuță din Mobile sau Biloxi sau Baton Rouge. Și cum mă plăteau? Suficient cât să locuiesc într-un hotel ieftin și să-mi mai cumpăr câte-un costum din când în când. Au fost zile, David, când nu știam ce-o să pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
preajmă. Am presupus că e în spate, dar n-am avut timp să mergem s-o căutăm. Autobuzul venea în treizeci de minute. Am ridicat valiza lui tanti Mae și m-am uitat prin abțibildurile din New Orleans, Biloxi și Mobile până și-a trecut ea acul de pălărie prin păr. Vântul se făcuse destul de rece când am ajuns pe verandă, așa că am închis ușa după mine. În timp ce coboram pe cărare, tanti Mae îmi spunea ce să fac cu mâncarea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mereu de calitate spre deosebire de dansatorii de la studioul Pineapple, care primesc notă minimă. Totul era în nuanțe pastelate de albastru și portocaliu și mesele, din fericire nu și scaunele, erau din fier masiv. Anul viitor pereții vor fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
părut destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât de nou de parcă l-ar fi ținut de bun și ea de fapt lucra altundeva. Nici urmă de marmură roz la etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să o sun acasă. Mulțumesc foarte mult. Am pus telefonul jos și m-am uitat în gol. La întâlnirea noastră, Laura Archer a ținut să-mi spună că are o secretară care lucrează alături. Mi-am adus aminte biroul, doar mobila de bază și nimic altceva, la fel și în biroul secretarei inexistente. Era clar că a vrut să ascundă legătura ei cu Clifford Hammond, pretinzând că lucrează în altă parte. Dar de ce ar acoperi-o cei de la McCott Shaw, preluându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate rânduri gândindu-mă la nimic. Incredibil. Zac ca o vită. Șemineul de malachit pur și simplu mă doare, atât de mult mă enervează prezența și culoarea lui. Mobila lui Pinocchio, adusă de însuși Zappa, mă scoate din minți. Cred că am să dezlipesc încăperea, ca pe un colant indezirabil, și am s-o arunc pe geam, cu mine înăuntrul ei, făcând în felul acesta două lucruri demne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină (pe drum mi se spusese că Hirghe nu se droghează, că el doar vinde cocaină). În spatele ușii se afla o veche pianină, care nu putea fi deschisă decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]