3,149 matches
-
plasarea lui pe o poziție adversă față de fostul domn și convingerea că, prin venirea lui Carol de Hohenzollern în fruntea României, țara urma să cunoască "o reînviere a libertății". După astfel de declarații, conflictele ce apar în anii 1870-1871 între monarh și anumite grupări politice, la care au participat și liberalii, erau greu de prevăzut. Concluzie Dacă ar fi să vorbim de anii ce reprezintă puncte de reper în istoria modernă a României, 1866 poate fi considerat unul extrem de important din
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
în egală măsură o problemă internațională de a cărei soluționare depindea stabilitatea și echilibrul întregii Europe. Șansa, dacă putem spune așa, Principatelor Române a fost existența unui stat francez cu o viziune amplă asupra dinamicii politice europene și a unui monarh precum Napolean al III-lea care a înțeles necesitatea chiar pentru Franța de a contribui la apariția la nordul Dunării a unui stat care să poată opune rezistență ascensiunii pe care începuse să o cunoască în această perioadă Rusia. Toate
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
direcția modernizării statului român au fost considerabile și cu toate acestea neînțelegerile dintre cel ales șef al statului român la 24 ianuarie 1859 și o mare parte a elitei politice, dar și existența unei bariere comunicaționale între el și restul monarhilor europeni contribuiau din plin la scurtarea mandatului său. Existența unei raportări negative la adresa "domnului unirii" la 1865 și 1866 fusese generată și de o puternică criză economică, fapt care făcea ca, în momentul abdicării, să nu existe practic o acțiune
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
timp de peste trei ani o aliată fidelă a Germaniei naziste, România și-a conjugat, împreună cu tabăra aliată, efortul în vederea capotării dominației celui de al Treilea Reich asupra Europei și a stopării conflagrației mondiale. Inițiativa acestui gest i-a aparținut tânărului monarh Mihai I care, cu ajutorul câtorva membri devotați din personalul Palatului și beneficiind de suportul Partidului Național Țărănesc (PNȚ), al Partidului Național Liberal (PNL), al Partidului Social-Democrat (PSD) și al Partidului Comunist din România (PCdR), a reușit să-l aresteze pe
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în niciun caz în marile capitale occidentale, "cum greșit s-a procedat până acum, ci numai la Moscova" (Mocanu: 1995, 81). În primăvara anului 1945 Vîșinski îi adresează un ultimatum regelui Mihai pentru numirea unui guvern integral controlabil de către sovietici. Monarhul, încurajat de recenta conferință de la Yalta, unde se adoptase principiul consultărilor colective a celor trei "mari" în privința problemelor politice din țările ocupate (Stokes: 1991, 15, 18) speră să poată tergiversa din nou lucrurile, anunțându-l pe reprezentantul sovietic de demararea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru a risipi orice urmă de echivoc, următorul mesaj: Dacă guvernul nu este schimbat imediat noi (sovieticii, n.m.) nu mai putem răspunde de existența liberă a poporului român" (Giurescu: 1996, 305-306; Ionescu: 1994, 136). Confruntat cu o astfel de alegere, monarhul este nevoit să accepte propunerea sovietică pentru postul de premier: Petru Groza, conducătorul organizației "frontiste" care existase, cu intermitențe, și în perioada interbelică Frontului Plugarilor. Iată ce informare transmitea Vîșinski superiorului său Molotov în data de 4 martie, cu o
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la rege și a pus problema caracterului intolerabil al oricăror tergiversări în formarea guvernului". Regele Mihai s-a menținut pe poziții principiale, încercând totuși să își impună punctul de vedere. Recunoscând, în acele împrejurări "guvernul Groza drept unicul posibil", tânărul monarh a afirmat cu fermitate că "nu poate să ocolească partidele istorice". Situația era însă deja tranșată. "Groza", încheie Vîșinski telegrama trimisă lui Molotov, "va rămâne pe pozițiile inițiale" (Ciuceanu: 1997, 140). Calificat de Archibald Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, drept
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să speculeze ponderea politică, chiar minimală, pe care reprezentanții puterilor occidentale o aveau la București. Nemulțumit de componența cabinetului Groza, care includea comuniști în fruntea ministerelor cheie, "frontiști" în celelalte și pe liberalul disident Gheorghe Tătărăscu la conducerea afacerilor externe monarhul demarează o acțiune de protest ingenioasă și relativ eficientă, care va rămâne cunoscută sub numele de "greva regală". Gestul monarhului se traducea prin refuzul de a semna orice tip de act emis de guvern, sincopând astfel, deși pentru doar câteva
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care includea comuniști în fruntea ministerelor cheie, "frontiști" în celelalte și pe liberalul disident Gheorghe Tătărăscu la conducerea afacerilor externe monarhul demarează o acțiune de protest ingenioasă și relativ eficientă, care va rămâne cunoscută sub numele de "greva regală". Gestul monarhului se traducea prin refuzul de a semna orice tip de act emis de guvern, sincopând astfel, deși pentru doar câteva luni, amplificarea puterii regimului democrat-popular. Un stimulent în această direcție l-a constituit refuzul guvernului american și a celui britanic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
refuzul guvernului american și a celui britanic de a recunoaște guvernul Groza, considerat, pe bună dreptate, drept "nereprezentativ" deoarece nu includea membri ai "partidelor istorice" (Cioroianu: 2005a, 61). Se pare că Stalin ar fi apreciat, la modul ironic, "originalitatea" tânărului monarh român, o trăsătură rar întâlnită, după părerea sa, la membrii caselor regale (Ciachir: 1996, 341), dar despre care generalul Susaikov își făcuse o părere diferită, considerând că "nu strălucește prin calități intelectuale deosebite", neavând nici "păreri ferme și convingeri personale
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
claselor, nu se amesteca în cearta dintre partide sau clase, ci împărțea dreptatea acelora care o aveau, indiferent din ce categorie socială făceau parte" (Moraru C. et. al.: 2002, 7). Independent de faptul că, deși stipulată la nivel constituțional, neutralitatea monarhului în general era de cele mai multe ori absentă, deceniile de propagandă comunistă nu au elucidat adevărul istoric referitor la afinitățile politice ale regilor români, ci au căutat, fără a și reuși, să creeze o simplă contra-legendă prin care rolul atât al
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
maghiare, PMUP insista asupra caracterului comun al revendicărilor formulate de către polonezi, respectiv maghiari. "De secole națiunile noastre au fost legate printr-o dragoste de libertate comună". Datorită faptului că acestea au "luptat" umăr la umăr de-a lungul istoriei împotriva "monarhilor agresivi", a "fascismului hitlerist", a "moșierilor autohtoni și proprietarilor de fabrici" și, recent, "pentru democratizarea socialistă" a propriilor țări, "pentru egalitate și suveranitate în relațiile dintre statele socialiste" PMUP se simțea îndreptățit să lanseze acest "ardent apel" către PMM și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceeași măsură în care gândirea sa era formată după tiparul leninist. În ceea ce privește politicul, romanticii îl gândesc în termeni pur organici, ca un raport "personal", nu "instituțional", între ""suveranul mistic" și cetățeni. "Iubirea" și "credința" sunt pietrele unghiulare ale interrelaționării dintre monarh și supușii săi; prin viața sa de familie, prin virtutea, moralitatea și curajul său, primul trebuie să devină un exemplu pentru toți pe cei care îi conduce: ""o cununie regală într-o eternă legătură de iubire"", iată cum percepe Novalis
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a integra PCR și ideologia subsidiară partidului în cadrul societății, amintind, așa cum am observat când am discutat structura ideologică a leninismului romantic, de "organicismul" și "iubirea" pe care romanticii germani le valorizau și le postulau ca fundament al relației dintre monarhi, rege și regină, ambii modele de virtute, și cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o amprentă ideologică distinctă, ar fi în atras din nou oprobiul lui Marx, care a scris și militat
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
identifica cu divinitatea. Căci Dumnezeu e mesajul, material și spiritual, fiind în același timp peste tot în univers, deci și în noi. Plutesc, simt cum plutesc în mesaj. E starea mea de bine. Oare câți n-au încercat, cărturari, artiști, monarhi, profeți și preoți sau magi să citească mesajul. Au reușit în parte. Ei sunt marile genii. Puțini s-au identificat însă cu Domnul: Moise, Ioan, Iisus, Arthur... puțini. Și cine reușește e împărat al lumii cum se va numi acela
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se asupra următorului pas pe care Îl au de făcut, iar nu asupra următorului vinovat. BLESTEMUL PETROLULUI Nimic nu a contribuit la Întârzierea apariției unui context democratic În țări precum Venezuela, Nigeria, Arabia Saudită sau Iran mai mult decât blestemul petrolului. Monarhii și dictatorii care conduc aceste state petrolifere pot rămâne pe veci la putere atâta vreme cât se pot Îmbogăți din exploatarea zăcămintelor naturale, iar nu din exploatarea talentelor naturale și a energiei oamenilor. Ei pot folosi bani din petrol pentru a monopoliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și detestata "anarhie" a Legiunii, pe de alta. În zilele Anschluss-ului și ale isteriei pe care am descris-o mai sus, Iorga comenta că în perioada aceasta de agitație din Europa "poți să i te alături unui aventurier sau unui monarh; eu am ales să mă alătur acestuia din urmă"10. Iorga sprijinea puterile occidentale (primul loc în preferințele sale fiind ocupat de Franța) și își păstra neclintită dragostea față de Statele Unite. Voia însă să adapteze exemplul lor la condițiile României și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
popor". Cel de al cincilea volum este Cavalerii, care acoperă mijlocul și sfîrșitul Evului Mediu, fondarea Principatelor Române, perioada transilvăneanului Iancu de Hunedoara etc. Volumul șase, Vitejii, are drept obiect secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Volumul șapte, Monarhii și volumul opt, Reformatorii, prezintă punctul de vedere mult prea favorabil al lui Iorga asupra epocii fanariote. Pentru el, cea mai importantă contribuție a fanarioților consta în faptul că nu întrerupseseră evoluția organică și că nu provocaseră o ruptură iremediabilă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ceva mai jos, educatorul său din vremea copilăriei și adolescenței, Georg Schaefer. Poate părea o curiozitate că jurnalul lui Carol I a fost ignorat de istorici, mai cu seamă de aceia care au studiat un aspect sau altul al domniei monarhului. Faptul e cu atât mai greu de explicat dacă avem în vedere că, deja cu multă vreme în urmă, ideea existenței acestei scrieri devenise o certitudine. Încă din 1914, la câteva zile după moartea regelui, într-o reuniune comemorativă a
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
greu de explicat dacă avem în vedere că, deja cu multă vreme în urmă, ideea existenței acestei scrieri devenise o certitudine. Încă din 1914, la câteva zile după moartea regelui, într-o reuniune comemorativă a Academiei Române, Nicolae Iorga presupunea că monarhul defunct ar fi lăsat în urma sa un jurnal, pe care istoricul nu-l văzuse însă niciodată. Referindu-se la partea timpurie a jurnalului, la însemnările dinaintea venirii lui Carol în România, Iorga credea că vor fi „fericiți aceia cari le
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
menționat aici un ultim episod al „carierei” editoriale a jurnalului regelui Carol I. Este vorba de publicarea, în revista Erasmus a studenților Facultății de istorie a Universității din București, a unui fragment de jurnal, corespunzător ultimelor luni de viață ale monarhului (iunie-octombrie 1914). Textul nu este cel original, german, ci reproduce o traducere franceză, realizată, se pare, de Constantin Diamandy. Pentru istorici, jurnalul are, în ansamblu, o dublă însemnătate. Mai întâi, el conține o cronologie exactă a faptelor politice de mai
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
clipă cu „memoriile” acestuia. Istoricii știu foarte bine că e vorba de două scrieri diferite. Publicul larg s-ar putea să nu facă această distincție, așa încât, pentru a evita orice confuzie, voi face în continuare o scurtă prezentare a memoriilor monarhului. În comunicarea prezentată de Nicolae Iorga în ședința din 17 octombrie 1914 a Academiei Române - pe care am amintit-o ceva mai sus -, istoricul îl considera pe regele Carol I autor unic al Însemnărilor martorului ocular și invoca drept argumente propriile
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
înțelegeam că nu putea cere concursul reginei, prea romantică și prea înflăcărată pentru o lucrare atât de precisă și cumpătată”. Conform acestei mărturii, a existat o colaborare directă între regele Carol I și scriitoarea Mite Kremnitz, în scopul elaborării „memoriilor” monarhului. Din corespondența celor doi reiese faptul că, încă de prin 1887-1888, Carol I a avut intenția de a colabora cu scriitoarea, dar că, efectiv, cei doi au început să lucreze împreună în 1891. În februarie 1892, Deutsche Revue publica deja
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pus la dispoziție Carol I însuși, au fost diverse. Am amintit deja de memoriul din 1893 al lui Georg Schaefer, important pentru reconstituirea copilăriei și a primelor studii ale regelui. Structura cronologică și faptică a „memoriilor” se întemeiază pe jurnalul monarhului. În sfârșit, o a treia sursă o constituie corespondența oficială și cea privată a regelui, pe care acesta a selectat-o, fără îndoială, atunci când i-a dictat-o soției sale Elisabeta sau când, mai târziu, i-a pus-o la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și semnarea în 1883 a alianței României cu puterile centrale (Austro-Ungaria și Germania). Momentul a fost analizat până în prezent în mai multe lucrări istoriografice. Ce aduce nou jurnalul este dezvăluirea nemijlocită a atitudinii regelui față de acea decizie de politică externă. Monarhul a participat direct, prin întâlnirile diplomatice și prin vizitele la Berlin și Viena, la apropierea României de Germania și Austro-Ungaria. Pe de altă parte, așa cum reiese din câteva însemnări, el a urmărit îndeaproape activitatea diplomaților și oamenilor politici români implicați
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]