1,976 matches
-
aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect. Într-un cuvânt, madam Farfara prefera pentru ea și pentru Ioana oameni "bine", cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se informa și puse pe soția sa să vorbească cu Hangerliu. Acesta, auzind de Dan Bogdan, încercă și el incertitudini, justificate de conflictul între Bogdan și Mișcare, nu mai puțin în considerație pentru naționalitatea interlocutoarei și, fiind și el un monden, o trimise mai departe, dîndu-i numărul de telefon și adresa exactă a amatorului formal. Soția lui Bogdan, tenace, merse până la capăt și avu o întrevedere cu personajul german repartizat la această chestiune și care promise a veni să vadă casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu sacrificiul așa de departe încît să rupă relațiile cu lumea lui și se invita la masă la persoanele cele mai adversare, unde se încerca chiar să pledeze cauza Mișcării, uzând de o anume furie demonstrativă, repede reprimată, din decor monden, când altul desfășura teza adversă. Max făcea banditismul agreabil, așa cum Fontenelle redacta ipoteze astronomice pentru doamne. - Max, îi zicea câte unul, tu nu poți să te "încanaiezi",ai să vii cu noi! Atunci Max dădea drumul râsului său imbeciloid, aluneca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cap și buze gestul de a intona marșul. - Merg cu forțele... - În special, îl întrerupse Hangerliu cu gândul la masa pecare i-ar fi oferit-o Suflețel, îmi place ciorba de potroace. La noi (voia să zică: în cercul nostru monden) se ignoră asemenea delicii. 2 Rafinat în ale mâncării (fr.). 3Te rog să mă inviți la masă (fr.). Tinerețe, tinerețe... primăvara frumuseții! (it.). - ...cu forțele biruitoare. - Știi ce aș fi eu de părere, domnule profesor? zise Max, pentru care orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vei fi arestată, dacă nu, implicată măcar indirect. Scandal. Pentru mine, la urma urmei, totul e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează asemenea lume, se crede mereu în paradisul ei monden. Vrei tu, Pica, să te solidarizezi cu un criminal? - Nu cred, nu cred! se văită Pica scuturîndu-și brusc părulde pe o parte pe alta a capului. Are dușmani, tată, sunt calomnii. - Fii serioasă, ce calomnii, eu îți vorbesc de fapte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bibliotecă madam Farfara realiza pe cale intuitivă. Structura ei sufletească era feudală. Madam Valsamaky, contrar spiritului de mahala, nu era impetuoasă, nu savura scandalul și nu-l propaga, nu punea întrebări indiscrete și intra într-o casă după îndeplinirea tuturor formalităților mondene. Rolul ei social era imens și recunoscut, și vocația i se revelă definitiv aproape îndată după vârsta de treizeci și cinci de ani. Practic, madam Farfara îndeplinea funcții intrând în definiția misitiei și a pețitului. Înlesnea, contra comision, circulația discretă a bunurilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Farfara plasa bunurile provenite din sectorul ei. Pomponescu, fiu de profesor, de origine burghezo-provin-cială, fără nimic șocant, încît la nevoie i s-ar fi găsit o stare civilă, ținea cu deosebire să-și lărgească relațiile. Madam Pomponescu-mamă avea instinctul vieții mondene și aplica un protocol strict. Madam Pomponescu-soție aspira după agitația marii existențe. Exercițiul mondenității era destul de consolidat la Pomponești, din nefericire pe un spațiu îngust. Firește, în casa lui Pomponescu veneau miniștri, deputați, intelectuali, însă intrau pentru notorietatea lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de soare peste un peisaj de ghețuri. Un om e mai tânăr cu păr alb, drapat peste o față expresivă, decât cu o capelură juvenilă semănând a perucă. Fiind o femeie de tact, madam Valsamaky-Farfara dispăru câtva timp din cercurile mondene, apoi reapăru cu o coafură albă bătând în violet, asemeni valurilor mării, care capătă două nuanțe după refracția luminii. Părea a avea o perucă de fantezie făcută din mătase, ceea ce-i dădea șic și un aer mai tânăr. Expunerea gâtului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără a se îmbrăca țipător, căci poseda uzajul lumii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în toate prăvăliile și în toate casele. Câinilor nu le dă nici o atenție, sau numai una efemeră. A lua parte la o reuniune în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe alte jigănii le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce era posibil să fac, declară Gonzalv;aștept încrezător. În realitate, fizionomia sa dezmințea această versiune, că-pătînd o crispație de amărăciune înrudită pe departe cu aceea a lui Pomponescu, deosebirea fiind totuși că ministrul își făcuse din blazare un gest monden, în vreme ce fața lui Gonzalv exprima lamentația. Trecând ocazional prin piața unde Ioanide ridicase biserica, Gonzalv rămase surprins. Apăruse și palatul municipal, inclusiv G. Călinescu campanila. Totul era turnat în beton și în parte și umplut cu cărămidă. Se lucra. - Poftim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Elvira știau că Tudorel și Pica nu mai sunt. Energiile altădată îndreptate subteran spre un scop rămâneau acum neîntrebuințate. De unde o anume agitație. Începură să trăiască exterior, să se substituie copiilor, făcîndu-și din persoana lor un scop în sine. Deveniră mondeni. Acesta era veritabilul motiv pentru care Ioanide, acum, când s-ar fi părut că are nevoie mai puțin decât oricând de o casă proprie, primi propunerea Sultanei. Voia să strângă lumea, să se cheltuiască. Ioanide construi parcul în sens superior
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voia să-și reconstituie o imagine stinsă. - Ce mai face Ioanide? Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil, care admite lume în parloar. . - Cum e salonul lui? . - Imens, luminat de trei candelabre de cristal și cu unenorm șemineu sculptat în fund. . - Totdeauna a avut el mania asta a decorului, care l-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tocmai atunci trecu în drum spre casă, spre a lua masa, Gonzalv. - Hei, ce vești aduci? Gonzalv făcu un complex de mișcări însemnînd: "Parcă nu se ghicește ce știri pot să aduc?" . - Ne apropiem de deznodământ. . - Vai-vai-vai! exclamă cu durere mondenă Gaittany. . - Ce mai are? - I s-a făcut acum un examen medical. A căpătat o congestie la umărul drept, poate consecutivă gripei, poate și din ședere. E nu se poate mai rău. . - Să dai vinul! zise Gulimănescu către Hagienuș.Acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multitudinea problemelor puse, prin varietatea unghiurilor de percepție și mediul social observat, primul capitol al romanului, construit pe trei coordonate esențiale, recheamă prin analogie, la scară redusă, începutul epopeii Război și pace. În salonul lui Manigomian, romancierul regizează o reuniune mondenă. Pe mari scaune încrustate în sidef, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv lonescu, Dinu Gaittany, intelectuali "putrefiați de cultură", alături de Angela Valsamaki, Smărăndache, Smărăndăchioaia, așezați în cerc în jurul sofalei pe care se afla întins stăpânul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să te desenz? Goală, adică? Ea se holbă la el. — N-o să mă simt jenat, spuse el înflăcărat. Modelele profesionale sînt bune ca să-ți faci mîna, dar ies ca niște actrițe de film. Am nevoie de cineva frumos, dar nu monden. — Duncan... Eu nu sînt frumoasă. — O, da, ești. Dac-o să te pictez, o să-ți arăt că ești. — Duncan, am... am un semn din naștere urît pe unul din șolduri. El își scutură capul nerăbdător. — Decolorările de la suprafață nu sînt importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Exista oare vreo legătură între serată și evenimentul de azi-dimineață? Nu urmasem sfaturile pe care le împărțise cu dărnicie individul acela. Este de presupus că, fără el, aș fi chemat de-ndată salvarea, fără vreo umbră de ezitare. Vorbele acestui monden mă opriseră, mă făcuseră să reflectez iar pe parcursul acestor minute de conciliabul intim în mintea mea se strecurase gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ca să cumuleze venituri. Oare acest cumulator dăduse ortul popii în casa mea? Sau unul dintre cei pe care șmecherașul acesta i-a escrocat? A cui văduvă era Sigrid? Nu, nu, nu. Tipul își simulase decesul la mine. Era un spărgător. Mondenul din ajun îmi otrăvise mintea cu scopul de a mă face să fug, pentru ca tovarășul lui să aibă cale liberă să mă jefuiască. În cazul acesta, de ce aleseseră un biet ins așa de sărac ca mine? Ridicol. Era o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pachețel la subraț, în care era înfășurată ori o ciocolată Kandia, ori altceva dulce. Aproape de fiecare dată îi lăsa pe gratis și cîte vreun număr dintr un ziar pe care îl avea în plus, fie cu știri, fie cu scandaluri mondene. În schimb, Angelina simțea de fiecare dată nevoia să se revanșeze cu ceva. Cînd Poștășică era grăbit și nu putea să zăbovească mai mult îi făcea în viteză măcar un ceai sau o cafea fierbinte. Dacă nu erau presați de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea a trecut pe acolo. A scris chiar și un articol pe tema asta În Die Frau. Și o atrăgea medicina neconvențională. Dar n-am găsit nimic despre el, din păcate. — Mersi de bârfă, Eddie. Data viitoare, o să citesc pagina mondenă și-o să te scutesc de deranj. Nu face o sută de mărci, hm? — Nici măcar cincizeci. Găsește-mi-o pe tipa asta reporter și-o să văd ce pot să fac. După aia am Închis biroul și m-am dus iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
implicată o frăție. M-ar ucide dacă ar afla că i-am arătat cu degetul. Frățiile erau sindicatele foștilor condamnați, dedicate oficial reabilitării infractorilor. Aveau nume respectabile de cluburi, iar regulamentele și statutele lor vorbeau de acțivități sportive și reuniuni mondene. Nu rareori, o frăție găzduia o cină simandicoasă (erau cu toții bogați) la care avocați ai apărării și oficiali din poliție Își făceau apariția ca invitați de onoare. Numai că În spatele fațadei lor semirespectabile, frățiile nu erau nimic altceva decât instituțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aflat că Domnul, nu tovarășul, Radu Petrescu dispăruse din forfota supraanimată. Hoinărea, am Înțeles, prin port și pe străzile Brăilei, mai interesat de „ce se vede” În peisajul urban și acvatic, și poate În cel celest, decât În proximitatea zurbei mondene. I-am fost prezentat, totuși, la un moment dat. MRP Îl surprinsese revenind, pe furiș, la hotel și a profitat de clipă. Un domn scund și politicos, În haine cuminți. Cap mare, fruntea asemenea. Părea un introvertit poet antebelic, deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cine putea, chestionat Îndeaproape, să-ți numească persoanele pe care le-a cunoscut «câtuși de puțin» În Garda de Fier paramilitară și antisemită?” Chick recunoaște că avea o slăbiciune față de Radu, față de enciclopedicele sale turniruri În conversație și chiar față de mondenele sale alunecări comice În vodevil. Naratorul Chick (nu Bellow) recapitulează relația sa cu Radu (nu Eliade), somat de Ravelstein (nu Bloom) și Rosamunda (nu Janis Bellow). Oricâte asemănări am descoperi Între albumul biografic și distribuția de măști ale romanului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]