3,037 matches
-
Întrucât însoțesc substantive (sau pronume) cu care se acordă în gen, număr și persoană, se apropie de adjective, dar numai sub acest aspect - al variabilității în funcție de acestea. Rezultă de aici că sunt pronume (genul proxim) cu întrebuințare adjectivală (diferența specifică). MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare este un pronume compus; în structura sa intră pronumele personal însși pronumele reflexiv de dativ, forme neaccentuate: -mi, -ți, -și ș.a.m.d.5. În cursul flexiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care se acordă în gen, număr și persoană, se apropie de adjective, dar numai sub acest aspect - al variabilității în funcție de acestea. Rezultă de aici că sunt pronume (genul proxim) cu întrebuințare adjectivală (diferența specifică). MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare este un pronume compus; în structura sa intră pronumele personal însși pronumele reflexiv de dativ, forme neaccentuate: -mi, -ți, -și ș.a.m.d.5. În cursul flexiunii, pronumele este variabil în funcție de persoană
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectivității, prin anularea ipostazei de obiect gramatical (mă tem), până la o distanțare maximă, echivalând, de fapt, cu păstrarea doar a unei pseudoidentități ( Lecțiile se țin/de profesorul italian.). Această variabilitate semantică se concretizează în varietatea funcțiilor lingvistice ale pronumelui reflexiv. MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIV" Sub aspect morfologic, trăsăturile distinctive ale pronumelui reflexiv se manifestă în desfășurarea categoriilor gramaticale de persoană, număr, gen și caz. Persoanatc "Persoana" Conținutul categoriei gramaticale de persoană este dependent de implicarea în structura semantică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ipostazei de obiect gramatical (mă tem), până la o distanțare maximă, echivalând, de fapt, cu păstrarea doar a unei pseudoidentități ( Lecțiile se țin/de profesorul italian.). Această variabilitate semantică se concretizează în varietatea funcțiilor lingvistice ale pronumelui reflexiv. MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIV" Sub aspect morfologic, trăsăturile distinctive ale pronumelui reflexiv se manifestă în desfășurarea categoriilor gramaticale de persoană, număr, gen și caz. Persoanatc "Persoana" Conținutul categoriei gramaticale de persoană este dependent de implicarea în structura semantică a pronumelui a suprapunerii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celelalte în aerul întunecos și răcoare al nopții.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 16) Observații: În limbajul popular se întrebuințează și alte forme, unele cu caracter general (asta), altele cu întrebuințare restrâns regională: ăsta, ăla, aia, ăia, alea, ista etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Sub aspectul structurii, pronumele demonstrative sunt: • simple: acesta, acela, același • compuse: celălalt, cestălalt Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întunecos și răcoare al nopții.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 16) Observații: În limbajul popular se întrebuințează și alte forme, unele cu caracter general (asta), altele cu întrebuințare restrâns regională: ăsta, ăla, aia, ăia, alea, ista etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Sub aspectul structurii, pronumele demonstrative sunt: • simple: acesta, acela, același • compuse: celălalt, cestălalt Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat ca atare. Flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cestălalt, celălalt, ceastălaltă, cealaltă Observații: Adjectivul demonstrativ de identitate prezintă uneori mutații semantice însemnate; în locul identității cu sine însuși a unui obiect, el poate dezvolta sensul adjectivului calificativ comun:„Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu.”( M. Eminescu, I, p. 129) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIV" Sub aspect morfologic, adjectivul demonstrativ se deosebește de pronume, prin structură și prin caracterul dependent al corelațiilor de gen, număr și caz. Deosebirile de structură față de pronumele corespunzătoare caracterizează adjectivul demonstrativ numai când precede substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cealaltă Observații: Adjectivul demonstrativ de identitate prezintă uneori mutații semantice însemnate; în locul identității cu sine însuși a unui obiect, el poate dezvolta sensul adjectivului calificativ comun:„Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu.”( M. Eminescu, I, p. 129) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIV" Sub aspect morfologic, adjectivul demonstrativ se deosebește de pronume, prin structură și prin caracterul dependent al corelațiilor de gen, număr și caz. Deosebirile de structură față de pronumele corespunzătoare caracterizează adjectivul demonstrativ numai când precede substantivul. Principala deosebire este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziția de determinant și realizând funcția de atribut: „Această apă să te frângă,/această undă să te sfarme.” (L. Blaga, p. 283) Topica adjectivului demonstrativ în sintagma nominală este relativ liberă, dar poziția pe care o ocupă determină modificări în morfologia substantivului regent și în propria structură și morfologie. Când precede substantivul, acesta rămâne nedeterminat iar adjectivul este lipsit de particula -a și își modifică structura în funcție de genul, numărul și cazul substantivului. În flexiunea cazuală, substantivele feminine realizează opoziția numai la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Această apă să te frângă,/această undă să te sfarme.” (L. Blaga, p. 283) Topica adjectivului demonstrativ în sintagma nominală este relativ liberă, dar poziția pe care o ocupă determină modificări în morfologia substantivului regent și în propria structură și morfologie. Când precede substantivul, acesta rămâne nedeterminat iar adjectivul este lipsit de particula -a și își modifică structura în funcție de genul, numărul și cazul substantivului. În flexiunea cazuală, substantivele feminine realizează opoziția numai la nivel dezinențial, fără intervenția morfemului determinării. Substantivele masculine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
protagoniștilor comunicării. În versurile eminesciene „Căci amândoi vom fi cuminți,/ Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu, I, p. 176), pronumele de cuantificare colectivă amândoi este un pronume inclusiv, expresie a celor doi protagoniști ai actului comunicării (locutorul-interlocutorul: Cătălin, Cătălina). MORFOLOGIA PRONUMELOR DE CUANTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELOR DE CUANTIFICARE" Sub aspect structural, pronumele de cuantificare sunt: • simple: unu, doi, mulți, toți etc. • compuse: douăzeci și unu, tustrei, câteșitrei, câțiva, câte cinci, câte șase etc. Flexiunea pronumelor de cuantificare depinde în parte de apartenența termenilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eminesciene „Căci amândoi vom fi cuminți,/ Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu, I, p. 176), pronumele de cuantificare colectivă amândoi este un pronume inclusiv, expresie a celor doi protagoniști ai actului comunicării (locutorul-interlocutorul: Cătălin, Cătălina). MORFOLOGIA PRONUMELOR DE CUANTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELOR DE CUANTIFICARE" Sub aspect structural, pronumele de cuantificare sunt: • simple: unu, doi, mulți, toți etc. • compuse: douăzeci și unu, tustrei, câteșitrei, câțiva, câte cinci, câte șase etc. Flexiunea pronumelor de cuantificare depinde în parte de apartenența termenilor la una din cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toată este omonim cu adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Între varianta adjectivală și pronumele de cuantificare intervin, în cursul flexiunii, unele deosebiri de structură. Pronumele care au un -a deictic în structura formelor de genitiv-dativ pierd ca adjectiv această particulă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonim cu adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Între varianta adjectivală și pronumele de cuantificare intervin, în cursul flexiunii, unele deosebiri de structură. Pronumele care au un -a deictic în structura formelor de genitiv-dativ pierd ca adjectiv această particulă: „Ideile multora
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumscrie, asemeni clasei numelui (substantiv, adjectiv), obiectului comunicării; rămânând indiferent la celelalte coordonate, definitorii, ale actului lingvistic, el depinde de textul în care se întrebuințează; sensul concret variază în funcție de text, de substantivele pe care le substituie, cel mai adesea anaforic. MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINALTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINAL" Sub aspect morfologic, pronumele ordinal se distinge de pronumele de cuantificare, de la care se formează, prin structură și prin modul de desfășurare a flexiunii. Morfemul discontinuu al derivării de la pronumele de cuantificare, variabil în funcție de gen
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui (substantiv, adjectiv), obiectului comunicării; rămânând indiferent la celelalte coordonate, definitorii, ale actului lingvistic, el depinde de textul în care se întrebuințează; sensul concret variază în funcție de text, de substantivele pe care le substituie, cel mai adesea anaforic. MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINALTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINAL" Sub aspect morfologic, pronumele ordinal se distinge de pronumele de cuantificare, de la care se formează, prin structură și prin modul de desfășurare a flexiunii. Morfemul discontinuu al derivării de la pronumele de cuantificare, variabil în funcție de gen, se constituie în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inexistent), întâielor fete. Sub aspect semantic, adjectivul pronominal ordinal exprimă ordinea în spațiu, în timp sau sub aspectul calității, a obiectelor denumite de substantivul determinat: „Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci.”( M. Eminescu, IV, p. 430) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI PRONOMINAL ORDINALTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI PRONOMINAL ORDINAL" Sub aspect morfologic, situații deosebite prezintă adjectivele întâiul, primul, secundul, ultimul. Spre deosebire de pronume, care conțin în planul lor semantic și în structura formelor categoria determinării (realizată ca determinare definită) ca o constantă, adjectivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect semantic, adjectivul pronominal ordinal exprimă ordinea în spațiu, în timp sau sub aspectul calității, a obiectelor denumite de substantivul determinat: „Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci.”( M. Eminescu, IV, p. 430) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI PRONOMINAL ORDINALTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI PRONOMINAL ORDINAL" Sub aspect morfologic, situații deosebite prezintă adjectivele întâiul, primul, secundul, ultimul. Spre deosebire de pronume, care conțin în planul lor semantic și în structura formelor categoria determinării (realizată ca determinare definită) ca o constantă, adjectivele se pot înscrie în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare a cuantificatorilor, iar pronumele al câtelea, sensul de ordine: „Al câtelea ai ieșit?” Conținutul semantic al acestor pronume le condiționează intrarea în raport de substituție cu pronume de cuantificare sau ordinale: „El a ieșit al doilea.”, „Au venit trei.” MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIV" Sub aspect morfologic, pronumele interogative se disting de adverbe, cu care se aseamănă funcțional, în planul actului lingvistic, prin caracterul lor variabil. Face excepție pronumele ce, care rămâne invariabil. Celelalte pronume au flexiune, parțială, în funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar pronumele al câtelea, sensul de ordine: „Al câtelea ai ieșit?” Conținutul semantic al acestor pronume le condiționează intrarea în raport de substituție cu pronume de cuantificare sau ordinale: „El a ieșit al doilea.”, „Au venit trei.” MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIV" Sub aspect morfologic, pronumele interogative se disting de adverbe, cu care se aseamănă funcțional, în planul actului lingvistic, prin caracterul lor variabil. Face excepție pronumele ce, care rămâne invariabil. Celelalte pronume au flexiune, parțială, în funcție de gen, număr și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piepții unei rochii...” (Ibidem, p. 159) sau a identității specifice a obiectului denumit de substantivul regent: „Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?” (Ibidem, p. 87), „Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie?” (Ibidem, p. 48) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIV" Adjectivele interogative își schimbă forma în funcție de genul și numărul substantivului pe care-l determină, la fel ca pronumele corespunzătoare: câți ani?/câte zile? Spre deosebire de pronume, în general, neîntrebuințat la singular sau întrebuințat foarte rar, totdeauna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ibidem, p. 159) sau a identității specifice a obiectului denumit de substantivul regent: „Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?” (Ibidem, p. 87), „Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie?” (Ibidem, p. 48) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIV" Adjectivele interogative își schimbă forma în funcție de genul și numărul substantivului pe care-l determină, la fel ca pronumele corespunzătoare: câți ani?/câte zile? Spre deosebire de pronume, în general, neîntrebuințat la singular sau întrebuințat foarte rar, totdeauna anaforic: Câtă vrei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume de precizare: anumiți; • pronume exprimând și o nuanță concesivă: oricare, oricine, orice; • pronume marcate de trăsătura + uman și pronume cu trăsătura semantică - uman; fiecare, fiecine-fiece, oricare, oricine, cineva, careva-ceva, altcineva-altceva. Opoziția este neutralizată la pronumele unul, altul, vreunul, anumiți. MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Sub aspectul structurii, pronumele nehotărâte se cuprind în trei subclase: • pronume simple: unul, altul, anumiți, cutare; • pronume compuse; cele mai multe sunt alcătuite din pronume interogative, în asociere cu alte pronume nehotărâte sau cu alte elemente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]