2,283 matches
-
centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea pe stradă, În bazar, În sala de așteptare a cabinetului medical, ici și colo, zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zeliha și-a tras imediat un scaun, foamea fiind mai puternică decât lipsa de entuziasm la gândul de a lua parte la o cină de familie chiar În ajunul unei zile atât de grele. Pe unde ai umblat, domnișoară? a mormăit maică-sa, Gülsüm, care probabil Într-o viață anterioară fusese Ivan cel Groaznic. Și-a Îndreptat umerii, a ridicat bărbia, a Încruntat din sprâncene și apoi și-a Întors fața Încruntată spre Zeliha, de parcă făcând toate astea ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
colectivitate au reușit armenii să supraviețuiască. Însă se spune de asemenea că atunci când doi armeni se Întâlnesc, Întemeiază trei biserici diferite, a spus vărul Kevork luând o poziție clară — Das’ mader’s mom’ri, noren koh chi m’nats, a mormăit Dikran Stamboulian, dând-o pe armeană, așa cum făcea de fiecare dată când Încerca să le dea tinerilor o lecție și dădea greș. Nefiind În stare să Înțeleagă decât armeana vorbită În casă, nu și pe cea folosită În ziare, Kevork
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În direcția unei prevestiri de rău augur. — Dar prefă-te că nu știi nimic, fiindcă altfel biata maică-ta va fi foarte supărată. Trebuie să fie o surpriză! — Cum ar putea ceva atât de previzibil să fie o surpriză? a mormăit Asya. Până atunci Învățase prea bine că faptul de a fi membră a familiei Kazanci Însemna, printre altele, să practici alchimia absurdului, preschimbând necontenit nonsensul Într-un fel de logică cu care ai fi putut convinge pe oricine și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acesteia. Era fotografia unei șosele ce ducea spre Red Lagoon din Bolivia. Ce frumos ar fi să se afle pe șoseaua aceea chiar acum! Și-a terminat cafeaua, a stins mucul de țigară și a Început să-și răsucească alta mormăind: — Suntem o haită de femele silite să trăiască Împreună. N-aș numi asta familie. Păi, tocmai despre asta e vorba Într-o familie, draga mea, a obiectat Poetul Extrem de Netalentat. În momente ca acesta Își aducea aminte că era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care alcoolul a fost interzis și denigrat În Întregul Orient Mijlociu musulman. Dintotdeauna, a mormăit Caricaturistul Alcoolic. Gândiți-vă la istoria otomană. La toate tavernele alea, la toate mezes inventate pentru a Însoți un pahar... se pare că tipii ăia se distrau de minune. Nouă, ca nație, ne place alcolul, de ce să nu acceptăm asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ținând Încurcată telefonul În mână. Când a sunat a patra oară, a răspuns, sperând să nu fie maică-sa. Ea era. — Se poartă frumos cu tine, scumpo? a fost prima Întrebare pe care i-a pus-o. — Da, mamă, a mormăit Armanoush pe un ton placid. De acum se obișnuise deja cu chestia asta. Încă din copilărie, de câte ori stătea În casa familiei Tchakhmakhchian, maică-sa se purta de parcă viața i-ar fi fost În pericol. — Amy, să nu-mi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un samovar Întreg de ceai așteptându-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te și strălucește! Nu simți mirosul de sucuk prăjit? Nu ți-e foame? A trântit ușa cu putere În urma ei, fără să aștepte vreun răspuns. Asya a mormăit ceva În barbă, trăgându-și plapuma până sub nas și Întorcându-se pe partea cealaltă. Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Uau! a exclamat Caricaturistul Alcoolic aruncând trei cuburi de gheață În paharul cu raki pe care Îl umpluse din nou. Spune și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos, căutându-și una din șosete pe sub canapea. Dar având În vedere că e studentă, bag mâna-n foc că face niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor“ sau „precedente patriarhale În Orientul Mijlociu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină, Însă sunt sigură c-o să vrea să meargă mai degrabă la muzeu, a mormăit Asya În timp ce-și punea cizmele de piele. S-a uitat primprejur ca să se asigure că nu uitase nimic. — Păi, cu siguranță o să trebuiască să-mi petrec ceva timp cu ea, fiindcă familia mea mă tot bate la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a aprobat: — Are nevoie de somn. E din cauza decalajului de fus orar. N-a străbătut numai curenții oceanici, ci și diferite fuse orare. — Bine măcar că unora din casa asta li se dă șansa să stea În pat cât vor, a mormăit Asya. Exact În acel moment o melodie săltăreață a Început să se facă auzită pe fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propria identitate. Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a amintit de cearta din dimineața aia cu Kirkor Hagopian, un avocat renumit și membru al Parlamentului Otoman. — Vremurile astea sunt păcătoase, tare păcătoase. Pregătește-te pentru ce e mai rău, a fost primul lucru pe care l-a mormăit Kirkor când s-au Întâlnit la frizerie. Mai Întâi au recrutat bărbații armeni. „Nu suntem cu toții egali, nu suntem cu toții otomani?“ au declarat ei. „Musulmani sau ne-musulmani, vom lupta Împreună Împotriva dușmanului!“ Însă apoi au dezarmat toți soldații armeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și strigătele cu o forță reînnoită. Curând, un taxi galben cu zeci de autocolante lipite pe el s-a strecurat imprudent În spațiul strâmt dintre dric și camioneta Coca-Cola din față. Șoferul de lângă Asya a Înjurat furios Încetinind. În timp ce acesta mormăia printre dinți alte Înjurături, iar Armanoush se uita la taxiul din față cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la blugii mei și te gîndești că ar fi exact sau aproape ca ai tăi... * Vezi că te-ai încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adăugă brusc, uitându-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea umărului. Dă-mi aia! Luă lampa și lăsă lumina să treacă peste forma care se dovedi a fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai rece și mai senină zi de iarnă de până acum. ă Ăștia-s nebuni, mormăi Salitov. Porfiri se întoarse să vadă motivul iritării acestuia. Privirea lui Salitov era fixată asupra unui derdeluș din lemn construit pentru sănii pe râul înghețat. Era duminică dimineața și căutătorii de senzații urcau câte patru scările spre culmea derdelușului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
băut? Întrebase el. — Nu aprob mita, râsese Kitty. Și În plus nu mai am decât cinci dolari. Erau banii pe care Îi scosese din vânzarea numărului de telefon furnizorului de armament. — Hai mai bine să dansăm! spusese. Sam o urmase mormăind pe ringul de dans și Începuse să se miște pe ritmurile muzicii ca un agent CIA sub acoperire. Kitty se uitase la el, Întrebându-se ce-ar putea face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
draga mea. Tu nu ai telefon mobil? — Aveam unul de serviciu, dar mi-am dat demisia și l-am returnat. Nu am avut niciodată unul personal. Le urăsc. Kitty luă mobilul și formă numărul. Desert Rose părea foarte obosită și mormăia ceva În receptor, cum că lucrurile se schimbaseră. Verișoara ei Zelda nu o putuse lua pe Kitty de la aeroport. Se certaseră foarte rău, dintr-o neînțelegere asupra modalității de abordare a lui Charlie. Zelda o sfătuise să flirteze mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aștept să văd ce față o să facă Charlie când o să audă povestea cu biletele de avion! zise Desert Rose și ochii Îi sclipiră vesel. Telefonul lui Diane Începu să cânte melodia din Pantera Roz și toate Începură să râdă. Răspunse, mormăi ceva, după care trase pe dreapta și frână brusc, proiectând-o pe Desert Rose direct cu capul În parbriz. — Dumnezeule, Diane, ce faci? Cred că tocmai mi-am spart capul, și mai am și o operație făcută de curând... Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
insinuând că Matthew nu fusese doar o aventură de-o noapte, Într-un moment de slăbiciune sau de beție. Aș vrea să-ți spun că, În ciuda tuturor problemelor, pentru mine a fost o călătorie minunată. Mulțumesc. Charlie o privi surprins, mormăi ceva și Îi răsplăti cuvintele cu un zâmbet larg. Câtă prefăcătorie și câtă sinceritate erau În acele cuvinte? Kitty Își luă geanta și, Înainte de-a urca În taxi, mai aruncă o ultimă privire spre fețele tensionate pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate, În care un alt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zi dintr-o mână într-alta și despre el se vorbea în momentul respectiv, sau al nostru pentru că e al nostru, al nostru fără ocolișuri, al nostru pur și simplu, al nostru și punct. Cipriano Algor nu va răspunde, va mormăi, ca altădată, Ce prostie, dar o va spune automat, pe un ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga a plecat, după ce a murmurat un la revedere, acum că a ieșit pe ușă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
infirmierele, îmbrăcate în alb. Când statuetele s-au răcit complet, le-au transportat pe planșetele de uscare, unde Cipriano Algor, înarmat cu pistolul de pulverizat și adăpostit de filtrul măștii, le-a acoperit metodic cu un strat de alb mat. Mormăi pentru sine că nu merita să-și astupe gura și nasul, Ar fi de-ajuns să mă așez împotriva vântului, și vopseaua ar zbura, nu m-ar atinge, dar de îndată se gândi că era nedrept și nerecunoscător, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]