19,458 matches
-
scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu credeți?... Parcă-i o vizuină de monștri. -Ei, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de temut ca fiarele junglei. O vreme nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar păsările nu mai ciripeau, ori nu mai avea nimeni urechi pentru a auzi altceva decît răgete de lei și de tigri. Ce-o fi fost oare? întrebă în șoaptă Iancu Răgălie. Sssst! îl făcu atent Nicanor ducînd un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
facerea lumii?! Iar povestea cu maimuțica eventual o spui la apariția omului și selecția naturală a lui Darwin. Răsete. Evelin: Mă găndesc la o întălnire cu Darwin pentru o discuție despre maimuța lui și omul meu. Profesorul: Dar Darwin este mort de câteva decenii bune!? Evelin: O să port o discuție științificâ cu haloul sufletului său. Deci discut cu spiritul, sufletul lui care nu l-a părăsit după moarte. Aurora: Cu o condiție, la discuția voastră să asistăm și noi. Evelin: Sunteți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și i-am promis că în următorii o sută de ani o vom aduce acasă. Profesorul: Clonă?! A murit aici, pe Pămănt? și cum v-ați înțeles? Evelin: Clona avea un cod de comunicare; l-am folosit. Profesorul: Dar, este moartă, ai vorbit cu trupul? Evelin: Nu, am vorbit cu sufletul ei care-i păzește trupul pănă o vom aduce acasă. Aurora: Ai vorbit cu sufletul?! Evelin: Cănd sufletul se desparte de corp nu-l părăsește. El trăiește îmbălsămat în neurină
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
deci nici omul. Deocamdată Pămăntul este răsfățatul Soarelui - față de celelalte planete din sistem - care-l ține în brațe prin forța de gravitație ca să nu fie atras, furat de un alt Soare sau, mai grav, de o planetă mai mare dar moartă, deci fără viață și fără condiții de viață: lumină și căldură. Sau se poate întălni în spațiu cu lupul: Gaura Neagră despre care vom mai vorbi. Dintre toate planetele Sistemului nostru Solar, Pămăntul este singurul care are viață. Celelalte planete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sau aude. Vă mulțumesc pentru atenție. Asistența se ridică în picioare și aplaudă îndelung. Laboratorul Aurora: Se apropie noaptea magică, confruntarea dintre Evelin și Charles Darwin. Profesorul: Oare va fi nevoie să intervenim între un extraterestru nemuritor și un muritor mort?! Eva: Domnul profesor are dreptate... Adam: Eu merg pe tactul și înțelepciunea domnului Evelin. Profesorul: Vom trăi și vom vedea... Laboratorul: Evelin și Darwin. în planul doi sunt asistați de către profesor, Aurora, Adam și Eva, care nu vor participa la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să mai văd și să admir maimuțele mele. Oare există vreo teorie care a fost aplaudată de toată omenirea și apoi să nu fie infirmată? Evelin: Domnule Darwin, mă bucur că am fost contemporan cu dumneavoastră. Darwin: Eu, un muritor mort, iar dumneata un nemuritor viu; cum să-mi apăr teoria despre evoluție? Evelin: Am fost invitat la un ciclu de conferințe la Centrul Spațial; promit că am să vă susțin teoria evoluției și selecției naturale. Dacă doriți, vă clonez și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Profesorul: Un geniu care știe să cedeze dar care-și apără și dincolo de moarte teoriile, omul și viața pănă la implorare! Adam: Poate că dl.Evelin a fost puțin cam exagerat cu demonstrația fermă într-o dispută cu un geniu mort. Aurora: De fapt cu sufletul lui. Eva: Cu atăt mai mult... Aurora: Dar Evelin a știut cum să-l convingă dar mai ales cum să-i panseze rănile lui Darwin. Profesorul: Bine că n-am ajuns la coada maimuței! Răsete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dacă pe Marte, după cataclisme, viața embrionară s-a ascuns în catacombe și așteaptă, pănă cănd? Evelin: Da, și pe Pămănt a rămas viață embrionară în adăncuri, în oceane și mări. Chiar și acum există viață embrionară în 136 Marea Moartă. Izvoare subacvatice aduc cu ele microorganisme care reușesc să trăiască în salinitatea de moarte a apei mării. Profesorul: Este un lucru dovedit de către oamenii de știință : dispar și apar organisme vii cu miile în fiecare clipă, zi, deceniu sau secole
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
planete, de galaxii. Hublle ne-a ajutat să măsurăm distanțele între galaxii și alte corpuri cerești. Hubble ne-a mai spus că-n mijlocul unei Galaxii se află și o Gaură Neagră care adună tot gunoiul din Cosmos, a planetelor moarte care circulă haotic, deci are grijă și de circulația cosmică. Hubble ne-a mai transmis că unele stele sunt din gaze iar altele din piatră. Evelin: Hubble și-a dat și cu părerea că nebuloasa Orion este locul unde se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu lumea de jos. În schimb, în contrast, fiicei pământului nu îi este accesibilă această viziune; ea îl vede pe luceafăr ca fiind un mort: "Străin la vorbă și la port,/ Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/ Și ochiul tău mă 'ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta/ Până la ultima silabă-nscrisă-n timp"...), al regelui Lear purtând pe Cordelia moartă în brațe în mijlocul furtunii ("Vă spun, nimeni nu este de vină, nimeni"), tragedia Furtuna sunt doar câteva exemple de profundă poezie. Citim în Visul unei nopți de vară un tablou expresiv al celor trei mari "condamnați" la imaginarul poetic: Nebunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu. Din punct de vedere narativ, sunt un impostor de senzație. Dacă erai măcar pe jumătate atât de deșteaptă pe cât mi-ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu. Din punct de vedere narativ, sunt un impostor de senzație. Dacă erai măcar pe jumătate atât de deșteaptă pe cât mi-ar fi plăcut mie să fii... Ți-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O poveste sută la sută contem porană și definitiv anatomopatologică în care nu e loc de bâzdâcuri și muze și cetăți în ruină, că în ruină e totul. De la emiri la prințese și de la seraiuri la stații de tramvai. Nu mort, încă, dar necrozat, mâncat, cariat, cu atipii, cu probe plecate la laborator, studiate la laborator, distruse, făcute poveste, puse în plic și expediate pe adresa beneficiarului cu titlul Bingo! Ai câștigat! De azi ești fericitul posesor al bolii cu numărul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ești și ai fost și ești mereu acolo-aici, gata să articulezi în locul meu silabe pe care nu le mai am, să-mi dai de la tine, dacă trebuie, gata să amuțești în locul meu și să te îngropi în sunetele mele moarte. Să mă duci mai departe. Și tu? Cum rămâne cu tine? Lasă-te în suspensie și strici tot. O pierdem pe ea, mă pierdem pe mine. David nu câștigă nimic în afară de cocoașa noastră - sentimentul ăla puturos de vinovăție. Știi și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cînd au ajuns la liziera pădurii. Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat. Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vreme. Când, pentru scurt timp fusese șef la I.C.M. (Întreprinderea de colectare a metalelor), făcuse de nenumărate ori apologia vechimii preocupării pentru colectarea ferului vechi la români. „Vocația noastră icemistă, declara el în ședințe, este bătrână cât zicala caută cai morți ca să le ia potcoavele”. Și nu se poate spune că nu era convingător. Ba, în acei ani, zicala căpăta un „coeficient sporit de concretețe”: „invazia” tractoarelor dusese la o adevărată hecatombă în rândul cailor. „ - Este o jertfă pe altarul progresului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a ne reabilita în ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am văzut furnicile plimbându-i-se pe pupile. Era mort de cel puțin o zi. Arăta destul de jigărit, cu blana cam smulsă. Tocmai năpârlea, pentru ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să ne spună? Singurul care ar fi avut un răspuns și de această dată se sfârșise
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
răspuns nimeni. Și-atunci... — Ați intrat prin efracție..., constată destul de absent polițistul. — Păi, am spart ușa..., na..., se pierdu Florica. — Hm, îhî, mmm, trase polițistul o concluzie și în cepu să scrie pe-un carnet. Da’ domnu polițist, dacă era moartă în casă? — Dacă era? îi ținu Caterina isonul Floricăi. — Dacă era, era! decretă cu un aer filozof polițis tul. Ăsta-i motiv să intri în casa omului prin efracție? — Care om, domnu’ polițist, se enervă inoportun Flo rica. Ce, Vetuța-i
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul, focul se întinsese în toată casa. MELANIA ȘI IUBIRILE EI
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea mai degrabă să mă vadă moartă. Nu-i e milă de o femeie în etate, care face și ea cât poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi gândit așa și ar fi respectat-o. Și tot așa, încât Gigi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]