3,345 matches
-
zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre miazănoapte ca un povârniș prăpăstios.. Dealul acela se cheamă Movila Roșie... Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii pentru o clipă... Când i-am deschis, în fața mea se îndesea un întuneric adânc și înfricoșător. Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-ne încă o dată la Cina din Mavri a meșterului Ioan și a fratelui său Sofronie, Rămânem și mâine aici, te-ai hotărât pe loc doar cu ochii la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pânză pe care n-o vei socoti demnă de a sta lângă un Dali, orgoliu, își stă bine când ești tânăr dar, Taci! Taci! Mă rostogolesc pe iarba călcată de mine în picioare până când trupul mi se oprește de-o movilă mai înaltă de pământ și privind cu atenție în iarba încâlcită văd brațele grosolan îmbinate ale crucii de lemn, un mormânt, ridic crucea căzută căutând cu febrilitate orice înscris de pe ea, Odihnească-se în pace! Atât și nimic altceva, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dădu din cap afirmativ, iar Logan putu să jure că văzuse o lucire diabolică În ochii veteranului. — Într-adevăr. De fapt, o patrulă se va și ocupa de asta. Dar te duci și tu să supervizezi. Scutură În mână o movilă de căcăreze. — Ăsta e unul din privilegiile rangului: Îi supervizezi pe cei care sunt mai jos decât tine. Urmă o pauză plină de Înțelesuri, pe care Logan le rată În totalitate. — Bine, spuse Insch izgonindu-l către ușă. Ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cal! Uitați-vă la compoziție. Unde naiba mi-a fost capul? Câinii sunt carnivori. Nu mănâncă iarbă și fân. Bine, hai să gândim logic acum. Noroiul și celelalte indicii ne-au trimis către Central Park. Și părul... Știți partea aceea, Movila Câinilor? E tot pe acolo. - Da, e chiar vizavi, întări Sellitto. Locul în care toată lumea își duce câinele. - Kara, întrebă el însuflețit deodată, Cirque Fantastique are și cai? - Nu, răspunse ea. Niciun fel de numere cu animale. - Bine, să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto. Locul în care toată lumea își duce câinele. - Kara, întrebă el însuflețit deodată, Cirque Fantastique are și cai? - Nu, răspunse ea. Niciun fel de numere cu animale. - Bine, să lăsăm circul deoparte deocamdată. De ce altceva ne-am mai putea lega? Movila Câinilor e chiar lângă intrarea pe aleea de călărie, da? Nu e atât de evident, dar s-ar putea să îi placă și lui caii sau să spioneze vreun călăreț. Ar putea să își aleagă noua victimă de acolo. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui finală. Cirque Fantastique. - Poftim? Rhyme mai privi o dată lista. Puse cap la cap premisele și faptele. Apoi dădu din cap. - Câinii! - Cum? întrebă nedumerită Sachs. - Ai dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de fapt pe potecă; atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
condus către Central Park. Mi-am dat seama că un criminal inteligent ar fi putut să lipească părul de câine și noroiul de talpa pantofilor, lăsându-i la locul crimei pentru ca noi să-i găsim și să ne gândim la Movila Câinilor. Și toată vorbăraia aia despre foc de aseară... Privi spre Kara. - Distragere verbală, nu-i așa, Kara? Bărbatul o cântări pe tânără din cap până-n picioare. - Aham, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. - Dar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calea lor. În colțul de sud-vest al proprietății doctorului Lockwood se afla antena de radio. O parte a gardului de lemn fusese deplasată din cauza sîrmelor de ancorare, și Jim ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui, o movilă mortuară se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui, o movilă mortuară se ridica dintre trestiile de zahăr sălbatice, iar sicriele putrezite ieșeau din pămîntul moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe acest cîmp liniștit, aproape de aerodromul abandonat. Părăsind movila mortuară cu familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu peste un pîrleaz de lemn spre capătul unui cîmp uscat de orez. Carcasa cu piele a unui bivol de apă zăcea În umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un vechi cîmp de luptă din 1937. Aici, armatele chineze făcuseră una dintre numeroasele lor Încercări inutile de a opri Înaintarea japonezilor spre Shanghai. Tranșee În ruine formau linii În zig-zag, un parapet de pămînt prăbușit unea un grup de movile funerare, construite pe digul unui canal nefolosit. Jim Își amintea că vizitase Hungjao cu părinții lui, În 1937, la cîteva zile după bătălie. Grupuri de europeni și americani veniseră cu mașinile de la Shanghai și Își parcaseră limuzinele pe drumuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de carcasele cailor. Benzile de cartușe de mitralieră care zăceau În iarbă semănau cu pielea unor șerpi veninoși. Pretutindeni În jurul lor erau trupurile soldaților chinezi morți. Ele mărgineau drumurile și pluteau prin canale, adunate În jurul picioarelor podurilor. În tranșeele dintre movilele mortuare, sute de soldați morți zăceau unul lîngă altul, cu capetele pe pămîntul răscolit, ca și cînd ar fi fost cufundați Împreună Într-un vis Întunecat despre război. Jim ajunse la cazemată, un fort din beton cu deschizături pentru puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din cabina camionului, lui Jim Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Camionul se izbi de o groapă adîncă din pavaj, alunecă pe șosea și se opri În malul cu iarbă. Părăsiseră marginea de nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la vreo două sute de metri depărtare, un canal curgea spre un sat pustiu. Șoferul japonez sări din cabină și se aplecă peste roțile din față ale camionului. Începu să-i vorbească motorului care fierbea, numele lui Jim auzindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de zile. Rămășițele războiului și zborurile avioanelor de bombardament și de luptă Îl Înviorau. Voia să se ridice ca un zmeu peste parapetele sinuoase și să aterizeze pe unul dintre forturile masive construite din mii de saci de nisip printre movilele funerare. Jim era dezamăgit că nici unul dintre tovarășii lui de detenție nu era interesat de război. I-ar fi ajutat să-și ridice moralul, sarcină pe care Jim o găsea tot mai dificilă. Lui Jim Îi plăcea să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și sate părăsite se succeda ieșind dintr-o ceață albă, ca oasele măcinate ale tuturor morților Chinei. Praful acoperea cabina și capota camionului, camuflîndu-l pentru tărîmul În care avea să intre. De cît timp se aflau oare pe drum? Contururile movilelor mortuare Încercau să Înșele ochii lui Jim, mișcîndu-se În valuri spre vehiculul În mers, ca o mare de cadavre. Sicriele deschise zăceau goale, așteptîndu-i parcă pe aviatorii americani, care aveau curînd să cadă din aer. Erau mii de sicrie, destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]