28,164 matches
-
care nu contenește să se mențină și să crească? Sub nici o formă viața care constituie tema biologiei, obiectul unei științe, acele molecule și acele particule la care savantul încearcă să ajungă cu ajutorul microscoapelor, elaborându-le natura pe calea unor proceduri multiple, cu scopul de a construi cu multă trudă în legătură cu ele un concept tot mai adecvat, dar tot mai susceptibil a fi revizuit. Astfel, nu vom ști niciodată exact ce este această viață pe care o studiază biologii poate doar la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are trecere, nedispunând de nici un loc care să-i poată fi atribuit în ontologia implicită a vremurilor noastre, potrivit căreia nu există o altă realitate în afara celei obiective și susceptibile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se dispersează se dovedesc a fi consecințele acestuia pe planul vieții înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată, atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul procedurilor și comportamentelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
debutează în punctul zero al Nașterii. Trăsătura sa dominantă este progresul. Acesta este tributar unei ucenicii, unui învățământ, pe scurt, unei educații, care începe de fapt încă de la naștere și este mai întâi treaba părinților. Însă Universitatea preia ștafeta, iar multiplele progrese în toate domeniile, practice și teoretice, ale elevului, și apoi ale studentului sunt reflectarea acestui proces de autodezvoltare a vieții, sau, mai curând, se confundă cu el. Iată de ce trebuie să spunem din nou că acest proces își are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai este nici ea decât un efect al acestei societăți și produsul său. Clivajul Societate / Universitate nu mai are o rațiune de a fi din momentul în care autonomia celei de-a doua este contestată. Sociologia durkhemiană și leninistă, cu multiplele sale vlăstare, cere suprimarea acestei linii de demarcație în același fel în care subminează, în interiorul fiecăreia dintre disciplinele fundamentale ale culturii, dreptul său la autonomie. Suprimarea acestui drept, sau, dacă vreți, hegemonia stărilor de lucruri sociale trebuie gândită în funcție de acestea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
liberă și nicidecum doar cu o nefericire de o natură sau alta (abandon, sărăcie), fiindcă ea dispune și de instrumentele teoriei politice feministe. Știe că, fiindcă nimic nu este mai practic decât o teorie bună, această teorie (combinație reușită a multiplelor ei formații intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă, rar practicată în literatura românească de specialitate, a faptului că, adesea, ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pot fi amintite la un nivel general costurile sociale presupuse de restructurarea economiei și sărăcia ca problemă a majorității oamenilor 78. Familia, mai cu seamă, în formele sale atipice, cum este cazul familiei monoparentale, face față adesea cu dificultate solicitărilor multiple pe care le întâmpină. Nefrecventarea școlii de către copii, neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul acestora, starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit pe modelul „supra-femeii”, având responsabilități multiple. „Indiferent dacă o femeie își crește copilul cu un partener, în viața de zi cu zi, ea pare să rămână mamă singură. În plus, ea îngrijește și pe tatăl copiilor ei și pe rudele vârstnice.” (M. Miroiu, 2001, p. 17
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
e ca persoanelor din familia monoparentală să nu le fie chiar bine (asta în situația în care nu le este într-un mod evident rău). Prejudecățile pot fi sesizate și în modul cum sunt alcătuite sondajele de opinie. Efectele sunt multiple. Din modul cum sunt puse întrebările, răspunsurile sunt direcționate, probabilitatea ca răspunsurile să se circumscrie așteptărilor sugerate de întrebare fiind foarte mare. Apoi, prin popularizarea rezultatelor drept o mărturie a unei realități autentice, a unor fapte de viață, este, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății din epocile anterioare devine autocenzură. (D. Rovența-Frumușani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și nu defavorizează, aparent, pe nimeni, doar că nu trebuie pierdute din atenție diferențele de gen, care sunt prezente permanent în societate. Acestea sunt amplificate prin derularea rolurilor de gen. Atunci când o persoană este părinte singur, își asumă roluri parentale multiple, care impun anumite priorități și constrângeri. Citez ca semnificativă observația lui Vladimir Pasti (2003, p. 43): Ultima inegalitate prin naștere care supraviețuiește în societățile moderne, inclusiv în societatea românească contemporană, este inegalitatea de gen. Inegalitatea de gen ca inegalitate prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
înainte de a discuta problema aceasta delicată cu el, așa că își sună mama care, ca medic psihiatru, îi răspunse prompt că da, sunt multe boli care te fac să îți folosești cu greutate degetele, precum boala Charcot Marie, leuconevraxita sau scleroza multiplă în plăci, paralizii, artrite, artroze... Pentru Arm totul deveni acum mai clar. Un lucru mai dorea să știe de la mama ei, dacă medicina alopată are tratamente pentru aceste boli, și răspunsul pe care îl primi o șocă : da, frecții la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
spuneam, o chestiune de proporții și de adaptare. Nu contează atît faptul că Statul intervine pentru determinarea caracterului unei econo-mii, cît contează nivelul intervenției sale. Un stat activist nu mai este relevant și nici eficient în condițiile actuale, ale interdependențelor multiple și liberalizării accelerate a piețelor, ale retehnologizării și dereglementării, dar el rămîne o necesară "plasă de siguranță" în aventura mondializării. Inclusiv țările în tranziție au nevoie nu de un Stat omniprezent, ci de unul eficient. Astăzi se cer ajustări rapide
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cheltuielile corespondente sunt finanțate prin prelevări obligatorii. Or, prelevarea nu este o puncție operată în profitul unui corp parazit, ci un mijloc de finanțare a unei producții care, prin definiție, nu este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc deținerea sau utilizarea unui automobil, indicînd faptul că sumele reținute depășesc cheltuielile pentru întreținerea drumurilor, ei au dreptate. Dar ei uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
între bunuri publice și bunuri private; 3) Repartiția, cu scopul de a asigura o împărțire echitabilă a veniturilor între diferiți subiecți economici. Este o viziune formală și normativă, pedagogică dacă vreți, dar mai puțin realistă, pentru că în practică există necesarmente multiple interdependențe între elementele trilogiei lui Musgrave. Statul contemporan constă, cum am mai spus, într-o rețea de organizații și instituții diverse, ce intervin în grade diferite, la diferite nivele ale societății. Sin-tagma "autorități publice'' este, de aceea, foarte potrivită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
birocrației. Alcătuirea programelor și stabilirea obiectivelor este un proces foarte complicat. Serviciile birocratice se desfășoară într-un mediu necompetitiv și de informații incomplete, fără nici un fel de riscuri: instituțiile guvernamentale nu pot da faliment. În țările occidentale s-au făcut multiple încercări de îmbunătățire a performanței sectoarelor birocratice, de introducere a unui "non management public", sau "management cu stimulente de piață". Cu toate acestea, un anumit grad de ineficiență rămîne una din trăsăturile standard ale administrației guvernamentale. În economiile aflate în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
posibilitățile de translare a activităților din sectorul privat în cel public sunt prezentate în tabelul următor: Caracteristici ale întreprinderilor private Caracteristici ale întreprinderilor publice Translatarea caracteristicilor sectorului privat în sectorul public a) Competiția -ajustarea la cerere; reacții la preț; alegeri multiple ale consumatorilor a) Monopol garantat ofertă discreționară; discriminări de preț; "captivitatea" consumatorilor a) Posibilă, exceptînd bunuri publice pure și funcțiile tradiționale ale Statului; b) Stimulente individuale recompensare pentru performanțe; inovare; motivații. b) Securitate colectivă durabilitatea locului de muncă; încadrarea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
serviciul economiei. Economia este cea care trebuie să se pună în serviciul omului."24 2.4.2. Regionalismul Regionalismul nu este un concept lipsit de conținut, o formă fără fond, iar politica regională este cu adevărat necesară în condițiile interdependențelor multiple ce caracterizează lumea actuală, al permeabilizării frontierelor, al erei informației putere care circulă nestingherită și în genere a mobilității crescute și crescânde a factorilor de producție. Există suficiente argumente care pledează pentru ideea că pro-blematica creșterii economice și a dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decât un guvern, dar cu un potențial superior în ce privește resursele posibile de mobilizat decât un județ. Problema națională nu se mai pune în termenii de început de secol, de aceea cooperarea transfrontalieră a devenit o realitate dezirabilă în contextul complementarităților multiple între regiuni, zone sau spații geo-economice. Aceasta poate fi una din vocațiile regionalismului. Este adevărat că o structură economică regională se construieș-te în timp dar, în mod inevitabil, trebuie plecat de la rețelele infrastructurale existente și care transcend frontierele județene (energie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vocațiile regionalismului. Este adevărat că o structură economică regională se construieș-te în timp dar, în mod inevitabil, trebuie plecat de la rețelele infrastructurale existente și care transcend frontierele județene (energie electrică, rețele de transport, apă canal, gaze naturale etc.) și de la multiplele legături de cooperare biși multilaterale deja stabilite. O structură de tip "rețea" existentă de facto nu exclude un centru, chiar dacă, sau tocmai pentru că prerogativele acestuia sunt limitate la câteva aspecte esențiale (expertizare, informare, constituire baze de date, vocație în construirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
multor principii de drept fiscal, unele de natură constituțională (principiul legalității, al egalității și nediscriminării fiscale, principiul necesității, anualității, universalității impozitului ș.a.), iar altele nu (principiul teritorialității, principiul neretroactivității fiscale ș.a.). Consimțămîntul contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
resursele prelevate? În funcție de răspunsul la aceste trei probleme vom avea un sistem fiscal mai mult sau mai puțin modern, mai mult sau mai puțin eficient. Clasificarea sistemelor fiscale Se vorbește despre sisteme fiscale cu un impozit unic, sau cu impozite multiple; sisteme cu preponderența impozitelor directe, sau a celor indirecte; sisteme cu predominanța impozitelor generale, sau a celor elementare (particulare). Se mai utilizează clasificarea în sisteme fiscale grele (ce se caracterizează prin sarcini fiscale mari) și sisteme fiscale ușoare ( bazate pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
intra în contradicție uneori cu politicile regionale. Situația se prezintă desigur diferit în statele federale, fața de cele unitare. Foarte importante sunt și legăturile orizontale ce se stabilesc între administrațiile locale, uneori peste frontierele naționale. Prin valorificarea sinergică a complementarităților multiple se pot obține efecte suplimentare în direcția dezvoltării, inclusiv prin asocieri pentru realizarea unor obiective majore de infrastructură. Politica guvernamentală poate stimula asemenea asocieri prin acordarea unor stimulente de ordin financiar, subvenții ș.a. Politicile se alcătuiesc atât la nivel central
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]