10,211 matches
-
ceea ce ne înfățișase inițial. Personajele migrează, însuși doctorul, sub presiunile Olgăi, se mută la oraș, nu în Capitală dar într-un oraș cu oarecare animație. Năzuința prozatoarei este de a deschide cât mai mult compasul, de a lărgi necontenit cadrul narațiunii și aici și este o slăbiciune a cărții. Dând curs impulsului de atotcuprindere, narațiunea se dezechilibrează. Trăirile din sfera erosului au totuși în roman ponderea cea mai mare. Doctorul, cu toată stăpânirea de sine arătată public, este un om cu
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
oraș, nu în Capitală dar într-un oraș cu oarecare animație. Năzuința prozatoarei este de a deschide cât mai mult compasul, de a lărgi necontenit cadrul narațiunii și aici și este o slăbiciune a cărții. Dând curs impulsului de atotcuprindere, narațiunea se dezechilibrează. Trăirile din sfera erosului au totuși în roman ponderea cea mai mare. Doctorul, cu toată stăpânirea de sine arătată public, este un om cu temperament și este râvnit de femei pentru că ,,iradia căldură". Este cu ele afectuos-ocrotitor, dar
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
îmbolnăvește grav, ceea ce i se păruse întâi o simplă ,,luxație" fiind efectul unei maladii a oaselor care o condamnă la ,,un mers de infirmă". Măcar prin acest amănunt Sorana Gurian se proiectează în personajul său cel mai plin de grație. Narațiunea într-adevăr ,,stufoasă" este când antrenantă când trenantă, obositoare și câteodată iritantă prin multele anomalii ale exprimarii, prin chinuirea limbii (,,Vivian dorea să-i posede complet pe fiecare din ei", ,, Avea aceeași fire posesivă și vrea să fie unica la
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
a actualității "disimulînd-o" în trecut; și nu întîmplător, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru sau Ștefan Agopian vor fi ales secolul XIX; regimul anilor '80 din secolul XX semăna, în atîtea privințe, cu fanarioții începutului de secol XIX. Maria-Luiza Cristescu își structurează narațiunea în jurul unor personaje reprezentînd tipurile deosebite de comportament ale străinilor (francezi și ruși, mai ales) care vizitează Principatele sau se stabilesc aici definitiv. Problema raportului dintre specificul național și elementul din afară, în condițiile particulare ale făuririi României moderne, a
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
propriu-zis este dublat de jurnalul lui Simon, care îmbină studiul meticulos al caracterelor și realităților social-politice din Moldova timpului cu relatarea în regim romanesc a faptelor ce alcătuiesc intriga din Privilegiu: Maria-Luiza Cristescu intuiește perfect dinamica internă a relației dintre narațiune și comentariu astfel încît un cititor va spune că acest roman disimulează un eseu, în vreme ce un altul va putea susține, cu argumente, exact contrariul: Privilegiu este, în primul rînd, o carte a acestui echilibru dintre povestire și discurs, dintre eseu
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
deși tristă în "nemernicia" ei, e încercarea cercetătorului de folclor Ion Caloianu de a scăpa de o valiză de daruri din străinătate, care ar putea fi "citite", la vamă, ca o provocare la adresa "lumii noastre socialiste", Dana și Virgil din narațiunea În numele fericirii ilustrează ceea ce aș numi psihoza pîndei și delațiunii, care a lucrat adînc în ființa noastră, servindu-ne zilnic, cu tot tacîmul, porțiile de umilință, punînd sub zodia derizoriului cuvintele, ideile, sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
el doar aproximează valoarea, neavând capacitatea să pătrundă în straturile cele mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate frumuseți sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
la Creangă avem de-a face cu un epic pur, viteza în descrierea faptelor nu lasă loc analizei sau descripției, tablourile de natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
singurele de altfel: "...nu-mi rămase ca să alung urâtul decât amintirea înprejurărilor și mai neplăcute prin care trecusem și scăpasem". Trăirile din trecut și trăirile din prezent ale comis-voiajorului încarcerat, relatate, și unele și altele, la persoana întâi, alternează în narațiune contrapunctic, cum s-a observat, orchestrând în felul acesta, s-ar putea spune, stările de revoltă, comportamentele de om revoltat ale personajului principal al cărții lui Aderca. Această condiție a omului revoltat au ilustrat-o și alte personaje ale prozei
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
temperamentale, morale - clasice (dintre care nelipsiți în fiecare generație sînt ambițioșii, veleitarii, setoșii de putere și de sex, ratații) constituie fauna balzaciană a acestui roman solid, scris în tehnica secolului trecut și în care conflictele sînt viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor secundare, de cursul meandrat al tramei sau de analizele psihologice greoaie și nesfîrșit de lungi. După o jumătate de secol de la redactarea (în vremuri irespirabile și în cîteva etape
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
fi putut invoca anumite alianțe sau solidarități: John Galsworthy, Romain Rolland sau W. Reymont. Putem numi mai bine acest front drept rezistență a realismului clasic. E vorba de un realism fundamentat pe cel puțin trei credințe comune: 1) preferința pentru narațiunea lineară, derivată din concepția clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea unui caracter într-un context funciarmente social; 3) fundamentarea unei viziuni epice omnisciente, demiurgice, bazate pe obiectivitatea
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
o disculpare: autorul voia să arate că nu a făcut pe timpul războiului nici un pact cu ocupantul german, că viața sa a fost greșit înțeleasă. Dar această disculpare nu o face în mod direct, în nume personal, ci prin delegație, punând narațiunea și explicațiile autobiografice în seama unui personaj, Remus Lunceanu, cu inițialele sale, care îl reprezintă ,obiectiv". Evitarea subiectivității este clară și curioasă. Romanul Ion este dedicat ,celor mulți, umili", o categorie din care scriitorul nu a făcut niciodată parte, dar
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
e deloc de neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei bune părți a modernismului. Aceasta e partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
o vedem și ca pe o măsură care poate avea rolul de a contracara o serie de amenințări care țin de emergentă unui război hibrid. Scurtă incursiune în diplomația publică a UE În continuare voi face referire la tipurile de narațiuni ale Uniunii Europene în cazurile considerate ca fiind tehnici de diplomație publică. În urmă analizei unei serii de documente (printre care "Document on the European Identity", Council of the European Communities, "European External Action Service- EEAS" sau "The New Narrative
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Relationship building - nefiind atât de importantă comunicarea mesajelor specifice, cât construirea unei mai bune înțelegeri în general și influențarea unor anumite tipuri de public, de această dată, însă, pe termen lung. Atunci când se încearcă realizarea unei evidențieri a tipurilor de narațiuni regăsite în elementele care țin de diplomația publică a Uniunii Europene, ne putem concentra asupra următoarelor aspecte: 1) Uniunea Europeană constituie un model universal pentru pacea structurală, caz în care discursul dominant în comunicarea UE cu publicurile externe construiește o identitate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
statelor membre, dar și a celor din exterior în instituțiile sale. Iar pentru că am dus discuția în domeniul instituțiilor, se resimte și necesitatea formulării unui răspuns european la nivel instituțional. Într-o oarecare măsură, în această categorie putem încadra și narațiunile care țin de parteneriate strategice. 2) Un al doilea posibil discurs, regăsit la nivelul Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS - European External Action Service), corespunde naționalismului european. Dacă discutăm despre o relevanță ascendentă a constructivismului prin intermediul diplomației publice, vom lua
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
reușesc să construiască relații sau să facă în așa fel încât acțiunile celorlați să le susțină interesele, aceasta având capacitatea de a reprezenta o punte de legătură între neînțelegerile de la nivelul percepțiilor 10, o înlănțuire de evenimente unite prin aceste narațiuni identitare. În continuare, făcând referire la dimensiunea identitara a securității, trebuie menționat faptul că o problemă a diplomației publice, poate mai ales la nivelul Uniunii Europene, este aceea ca inca se mai face definirea identității statelor prin referirea la alteritatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
iar pe cele ale celorlalți ca potențial amenințătoare"12, acest aspect făcând dificilă coeziunea la nivelul statelor membre sau obținerea încrederii din partea celor care nu aparțin Uniunii Europene, euronaționalismul fiind un factor posibil destabilizator. În același plan, existentă concurenței între narațiunile identitare, politice sau strategice ale țărilor componente reprezintă un factor despre care putem spune că face din potențială diplomație publică a Uniunii Europene ceva difuz. 3) Propagarea încrederii în instituțiile sale, respectiv în funcționalitatea instituțională. Într-o oarecare măsură, această
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
14. Aceasta este cu atât mai importantă, nu numai pentru asigurarea apărării sale, ci și pentru reafirmarea rolului său în gestionarea crizelor la nivel global, existând o nevoie de creștere a credibilității privind îndeplinirea propriilor angajamente. O problemă la nivelul narațiunilor NATO o reprezintă și distincția, precizată în același raport, dintre o narațiune de apărare colectivă, care mizează pe principiul "noi și ei", și una de securitate cooperanta prin găsirea de soluții consensuale și eventuale parteneriate strategice 15. Întrucât la nivelul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sale, ci și pentru reafirmarea rolului său în gestionarea crizelor la nivel global, existând o nevoie de creștere a credibilității privind îndeplinirea propriilor angajamente. O problemă la nivelul narațiunilor NATO o reprezintă și distincția, precizată în același raport, dintre o narațiune de apărare colectivă, care mizează pe principiul "noi și ei", și una de securitate cooperanta prin găsirea de soluții consensuale și eventuale parteneriate strategice 15. Întrucât la nivelul Alianței Nord Atlantice narațiunile identitare sunt și mai diferite, putem spune că
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și distincția, precizată în același raport, dintre o narațiune de apărare colectivă, care mizează pe principiul "noi și ei", și una de securitate cooperanta prin găsirea de soluții consensuale și eventuale parteneriate strategice 15. Întrucât la nivelul Alianței Nord Atlantice narațiunile identitare sunt și mai diferite, putem spune că în acest caz diplomația publică este și mai difuza decât în cazul Uniunii Europene. Acest lucru poate să fie cauzat și de o concurență mai vizibilă privind potențialul rol în conturarea unei
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
apoi genocidul. Sub aspectul duratei, delimitarea celor două momente nu este o sarcină întru-totul ușoară (având în vedere multitudinea de criterii și diversitatea de perspective), iar autorul nu vine foarte mult în ajutorul cititorului, dat fiind caracterul ușor nesistematic al narațiunii istorice. Din punct de vedere vandeean, războiul civil se întinde de la insurecția din martie 1793, încheindu-se cu înfrângerea de la Savenay, din zilele de 23 și 24 decembrie 1793. Potrivit autorului, acest interval de 10 luni poate fi împărțit în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
tipări întocmai datorită autoflagelării autoarei), introducând în noul roman și fragmente din caietele lui Ludwig, pentru a da o nouă perspectivă asupra vieții dramatice a celor doi. Trucul relației scriitorului cu propriile personaje funcționează ca un instrument de verosimilizare a narațiunii. Autorul atrage deci atenția că va continua investigația din Subiect banal, pe baza unor noi documente, fără a avea în intenție să facă literatură. Singura sa grijă va fi ,împlinirea unei datorii față de memoria Hildei" (p. 47). Vom asista deci
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
atunci putem sta strâmb și judeca drept. Primul: Roger Ebert afirmă că ,filmul e invenție fără structură" și că ,pare un stil în căutarea unui scop", la care adaugă că ,elementele care sunt grozave în sine, dar neasamblate într-o narațiune". Dezacord complet. Toată inovativitatea filmului vine tocmai din integrarea unor basme, mai exact a unor motive incipiente de basm, în structura narativă. Exemplu: Scufița Roșie care devine o fetiță dintr-un sat, răpită ca și alte fetițe. Abia la sfârșit
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
când lucrează pe scenarii al căror autor nu e el și critică umorul, cică forțat, fără a se referi la nici o secvență. Tot un critic britanic comentează ,linia dizgrațioasă" a poveștii - ce-o mai fi și asta - și afirmă că narațiunea nu își ia avânt decât în ultimul act. Da, firește, acolo intervine climaxul. Trama nu e cea a unui film de acțiune, cu o întorsătură la fiecare pas, ci mai degrabă a unui film polițist, care se adâncește gradat. Mai
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]