1,521 matches
-
a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul este realizată cu naturalețe, demonstrația urmărită fiind ruptura dintre vis și decepția pe care o aduce realitatea. Într-o peșteră, simbol al unui paradis atemporal, adolescentul descoperă un bătrân pustnic, din istorisirile căruia reiese că acțiunea se petrece în vremea lui Dragoș-Vodă. Accentul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
litere roșu aprins, nu se vede nici un pachet de țigări, nici măcar o singură țigară și nici cowboyul înfățișat muncind din greu nu este înfățișat fumînd. S-ar părea că Marlboro este oarecum stînjenit de produsul firmei și poate vinde doar naturalețe și masculinitate și moarte, așa cum scrie în avertismentul medical tipărit într-o casetă cu blazon în colțul din josul afișului. Diversitatea strategiilor folosite în reclamele de țigări indică faptul că agențiile de publicitate din capitalismul contemporan nu sînt cîtuși de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sunt îndoite din articulația cotului și nu se mișcă în ritm cu picioarele, sincronizat braț și picior opus. trunchiul se leagănă lateral stânga și dreapta. Indicații metodice: se va urmări ca alergarea să se execute cu cât mai multă dezinvoltură, naturalețe, economicitate, relaxare; se va urmări sincronizarea mișcărilor braț și picior opus, așezarea labei piciorului pe toată talpa, cu laba piciorului orientată pe direcția de alergare; alergările se vor executa în principal pe terenuri moi, amenajate cu iarbă, rumeguș, pistă sau
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
nu este totuși lipsită de temei. Confecționarea credințelor în serie, după același tipar, este în mod cert o invenție a epocii noastre industriale în care toate cîte există în stare naturală pot fi reproduse în mod artificial, inclusiv aerul de naturalețe. Artă a omului, cea mai veche dintre arte, religia a devenit între timp o știință aplicată, căci masele nu s-ar putea lipsi de ea. Capitolul III Conducătorii mulțimii Fiecare ar putea fi așa, dar aproape nimeni nu este. Hofmannstahl
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei: / acesta e dorul” (Radiografia cuvântului dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai presus de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
predominanța acestui vocabular țărănesc. O altă sursă a presupusei oralități a lui Creangă ar putea fi multitudinea de proverbe și zicători care apar la fiecare pagină. Autenticitatea vorbirii pe care o susține această încărcătură paremiologică nu trebuie confundată însă cu naturalețea. E greu de crezut că un țăran adevărat ar putea vorbi astfel, presărând în fiecare frază câte o vorbă de duh. Introducerea la tot pasul a acestor „ziceri” cu sens aforistic este specifică nu țăranului, ci scriitorului Creangă care dă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
proiecție a lucidității disperate a lui Sandu, construită din frânturi, din contraste, din schițe succesive. Apariția inițială a Ioanei pe scena romanului ar putea sugera o nouă Irină, asemănătoare celei din O moarte care nu dovedește nimic. Aerul provincial, lipsa naturaleții mișcărilor, rochia lipsită de gust, toate acestea relevă un portret destul de șters, în care nu se întrezăresc deloc trăsăturile adevăratei Ioana, pe care va reuși să le scoată la lumină Sandu. Dacă, în linii mari, portretul lui Sandu a rămas
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a urmărit în permanență de-a lungul istoriei. Cartea, rămâne, și în cazul lui, deschisă. Imaginea atât de incertă a enigmaticei Sarah Woodruf, frivolitatea mascată de o ironie ușor copilărească a Ernestinei, naiva libertate pe care o manifestă Mary în naturalețea ei nu sunt decât ipostaze ale unei feminități exacerbate manifestate pe fondul aceleiași epoci plină de convenționalism. Dintr-un anumit punct de vedere, Sarah are în ea ceva din încăpățânarea unei feministe avant la lettre care refuză să se supună
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Scriitorul excelează în înfățișarea atmosferei rigide, constituită în jurul unui cod etic mai mult îngust decât ferm, pe care uneori oamenii se amuză ei înșiși să îl încalce (De la târg). La impresia de realism degajată de nuvelele lui P.-B. contribuie naturalețea dialogurilor, precum și sobrietatea stilului, proprietatea limbii, rareori tulburată de stângăcii ori de regionalisme. SCRIERI: Din viața meseriașilor, pref. Titu Maiorescu, București, [1895]; Nuvele. Din viața meseriașilor, I, București, 1909; Darul lui Christos. La fereastră, Sibiu, 1909; În lume, pref. Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
modern, poetul se acoperă cu fluturi, e invadat de visuri feerice, hrănite din același spațiu al Nordului natal. O poezie muzicală a candorilor și evanescențelor, din care se nasc și versurile, și proza pentru copii ale lui D., de o naturalețe și „copilărire” autentice. SCRIERI: Din Nord, Iași, 1972; Vreți să aveți și voi un zmeu?, Iași, 1972; Pădurea românească, București, 1976; Acțiunea „Păstrăvul de argint”, București, 1976; Târziu în decembrie, Iași, 1981; Noapte de grație, București, 1982; Vânătorul de fluturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
suprapune complet cu personalitatea generală, comportamentul manifestat în cadrul profesional îmbinându-se în mod armonios cu cel desfășurat în situațiile obișnuite. Atunci când cele două planuri cel personal și cel profesional se îmbină, cadrul didactic își va desfășura activitatea cu mai multă naturalețe și eficiență. Se pare însă că pentru aceasta ar fi nevoie de talent, de o capacitate înnăscută a educatorului de a se comporta în mod firesc în prezența copiilor, lăsând în mod natural spiritul didactic să se îmbine cu cel
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e concepută ca o înlănțuire de miniparabole pe tema identității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
venise în minte ceva legat de Lorenzo il Magnifico, sau despre Alighieri, și voia să știe și părerea bătrânului călugăr. Îl asculta pe Tommaso cu plăcere: din omul acela bondoc, din capul acela de țăran, țâșneau adevărul și conoașterea cu naturalețea cu care un izvor țâșnește din gura unei stânci. Însă el nu le rostea niciodată ca pe niște sentințe, niciodată frazele sale nu aveau tonul unor afirmații categorice, sau certitudini absolute, lucru pe care îl deprinsese în copilărie de la învățătorii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
real. Cu alte cuvinte, datoria elitei interbelice era aceea de a facilita legii realității libera ei dezvoltare și completa ei realizare, adică ea își propunea să fie ceea ce era, nu ceea ce dorea ea să fie, dar să știe ceea ce era. Naturalețea era legea ei fundamentală de funcționare. Împlinind legea realității și propria lege, neridicându-se împotriva legii lui Dumnezeu, elita interbelică creștină întrupa calitatea fundamentală a omeniei. Ea știa să-și măsoare puterea proprie, dând voie energiilor interioare să se desfășoare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
născute, nu făcute, a unui tip fecund care poate refertiliza solul autohton. Istoria elitelor interbelice creștine reprezintă un moment decisiv în istoria reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și cum a fost
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unchiul actorului Petre Sturdza. Teatrul, pentru A., reprezintă o „oglindă fidelă” a realității, un mijloc eficient și agreabil de a înrâuri moravurile și „a iscusi mintea”. În ce privește interpretarea scenică, el se declară împotriva oricăror excese, cerând actorilor un spor de naturalețe. Susținător al traducerilor, menite să compenseze lacunele din repertoriul original, A. înțelege să-și pună teoria în practică. Astfel, transpune în românește piese de Victor Hugo, A. D’Ennery, Victorien Sardou, Henri Monnier, Edouard Pailleron, Philippe Dumanoir, Eugène Scribe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
potrivit autorului nu poate desfășura serviciul militar din moment ce singura sa oștire este dreptatea. Această afirmație, deși îndepărtată de orice rigorism absolutizat, mina în esență concepția unui serviciu militar nedespărțit de aplicarea dreptății, potrivit modelelor tradiționale, voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propune libertatea de a se sustrage, în mod sănătos, în vederea celor mai nobile scopuri iar libertatea, în sine, reprezintă un asemenea scop dogmelor de orice fel. Prin urmare, demersul criticismului permanent al lui Michel Foucault pune sub semnul întrebării aparenta "naturalețe" a oricărei forme de existență, cunoaștere sau putere, punând accentul pe caracterul, dimpotrivă, construit al acestora și creând, astfel, noi posibilități ale gândirii și acțiunii umane. Astfel, apreciază McKerrow, Foucault își asumă o "analiză istorică non-tradițională"707, întrucât, în demersul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
este statul suveran naturalizat și răspândit? Și cum se face că pare a avea o esență? Postmodernismul este interesat de felul în care modurile dominante de subiectivitate își neutralizează sau își ascund caracterul arbitrar prin proiectarea unei imagini de normalitate, naturalețe sau necesitate. Ashley a analizat dificila întrebare ce se referă la felul cum modul dominant de subiectivitate este normalizat prin folosirea conceptului de hegemonie. Prin "hegemonie" Ashley (1989b: 269) înțelege nu "o ideologie sau o matrice culturală dominantă", ci "un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții sunt făcute la timp nepotrivit sau În raport cu oameni nepotriviți, ele devin periculoase: poți ajunge, de exemplu, să te consideri un om submediocru sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
după cum Joaquín María Aguirre Romero precizează, receptându-i poetica. Desigur, acest mod de receptare nu este singular, în perspectiva criticii. Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul epifanic al unei prezențe, care se redescoperă sieși și celorlalți, redefinindu-se continuu. "Ana Blandiana nu joacă un rol sau altul, atunci când își compune poemele, ci este mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
are/ Nevoie de el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp). Același tip de trăire e încercată și în Urcarea muntelui (1985), volumul de poezie al Ilenei Mălăncioiu, unde "poemele pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în deșertul din propriul creier, de vreme ce țara de-afară nu este decât un wasteland trist"184: "Exilată în țara din creierul meu,/ Unde nu e nici iarnă, nici primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trepte de intensitate, croindu-l pe poet în ipostaza unui brav Don Quijote, anacronic, a cărui percepție depășește cu mult cunoașterea și mentalitatea vremurilor care îl găzduiesc, sau cea a unei Iude revendicate, încercate de timiditate, păstrând ideea poetică în toată naturalețea și modestia ei stilistică, ca o umilă stare de grație". Sursa: http://michemins.wordpress.com/category/cu-de-amanuntul/accesat iunie 2011. 18Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura AULA, 2002, p. 14. 19Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și seminarii la Universitatea "Lucian Blaga" din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este un excelent reciclator: polarul, romanul negru, de spionaj, comando, toată literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à l’eau de rose se regăsește dezarmată, alterată și, literar vorbind, up-gradată. Dar succesul său rezidă probabil și În naturalețea scriiturii sale (stilul) - bine controlată, dar prudentă, vădind un acut simț al măsurii, umor - sau În coerența demersului său literar. Pe de altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]