1,896 matches
-
Franz I a fost vârsta înaintată, se crede că el nu a dorit să fie pe tron dacă Germania avea să „înghită” Liechtensteinul. Soțuia lui, cu care s-a însurat în 1929, fusese o femeie evreică înstărită din Viena, iar naziștii liechtensteinieni locali deja o izolaseră ca „problema” evreiască. Deși Liechtenstein nu a avut un partid oficial nazist, o mișcare de simpatie nazistă era deja pe punctul de a izbucni în partidul Uniunii Naționale al său. Pe timpul celui de-al Doilea
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
a devenit parte din Prusia în 1867. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru detenția social-democraților, comuniștilor și a altor deținuți politici. Aproximativ 200 din ei au murit acolo; mai mulți au murit după aceea, când naziștii au trimis prizonierii în marșuri mortale în aprilie 1945 de teama unui atac al Aliaților. Imediat după război, Închisoarea din Hamelin a fost folosită de Forțele de Ocupație Britanice pentru detenția criminalilor de război germani. Unii dintre ei au fost
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
grupurileanarho-sindicaliste din toată Germania. 89 de oameni au fost arestați. Cei mai mulți au fost închiși sau au fost asasinați. Aceste grupuri încurajau acțiunile de luptă sindicală precum grevele , tipăreau și distribuiau propagandă antinazistă și recrutau voluntari care să lupte împotriva aliaților naziștilor din războiul civil spaniol. Ca parte a înțelegerii cu forțele conservatoare cu ajutorul cărora Hitler a ajuns Cancelar în 1933, politicianaul de dreapta neîncadrat în niciun partid Konstantin von Neurath a rămas ministru de externe până în 1938. În perioada în care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
von der Schulenburg și funcționarii superiori Adam von Trott zu Solz, Erich Kordt și Hans-Bernd von Haeften. Acest cerc de opozanți a rezistat fără să fie descoperit chiar și în momentele în care la conducerea ministerului de externe a venit nazistul convins Joachim von Ribbentrop. Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a fost cel din serviciile de spionaj. Operațiile lor secrete au oferit o acoperire excelentă acțiunilor antinaziste. Cel mai important personaj a fost generalul de brigadă
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
stat erau conservatori sau naționaliști, și mulți dintre ei fuseseră sprijinitorii lui Hitler la începutul regimului nazist. Unii dintre ei erau în favoarea restaurării monarhiei în frunte cu dinastia Hohenzollern. Mulți alții erau de acord cu regimul totatitar, altul decât cel nazist. Printre cei care se opuneau lui Hitler se aflau persoane care aveau o atitudine cel puțin la fel de naționalistă și antisemită ca a dictatorului, dar nu erau de acord cu încercările Führerului de împingere a Germaniei într-un nou război mondial
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
arme nu l-au trădat Gestapoului”. Este remarcabil că în timpul celor doi ani de comploturi, structurile opozanților de la toate nivelurile au rămas nedescoperite. O explicație ar fi aceea că în acele momente Himmler se concentra încă asupra inamicilor tradiționali ai naziștilor, social-democrații și comuniștii, (și, bineînțeles, evreii), și nu putea crede că există un centru al opoziției chiar în apropierea sa. Un alt factor hotărâtor a fost protecția asigurată de Canaris compolitiștilor. Slăbiciunile majore ale corpului ofițeresc erau reprezentate de respectarea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
față de un om, nu față de popor, și de oroarea față de insobordonare. Astfel se poate explica anbiguitatea atitudinii lui Halder, care nu a fost capabil în niciun moment să ia o hotărâre decisivă. Halder îl ura pe Hitler și credea că naziștii împingeau Germania la catastrofă. El a fost șocat și dezgustat de comportamentul SS-iștilor în Polonia, dar nu l-a sprijinit pe generalul Johannes Blaskowitz, care a protestat în mod oficial în fața lui Hitler față de atrocitățile împotriva civililor polonezi, inclusiv
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lui Hitler. Elser a fost implicat într-o oarecare măsură în activitățile comuniștilor mai înainte de 1933, dar motivele exacte ale acțiunii sale rămân un mister. El a citit în ziare că Hitler va ține un discurs la o întrunire a naziștilor de pe 8 noiembrie. Întâlnirea se organiza în Bürgerbräukeller, o berărie din München, unde Hitler își lansase Beer Hall Putsch în 1923. După ce a furat material exploziv de la locul său de muncă, Elser a construit o bombă cu ceas puternică. Timp
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
zvonuri cu privire la soarta tinerilor soldați din spitale, care ar fi putut deveni victime ale „eutanasiei”, în ciuda faptului că autoritățile nu au avut niciodată asemnea planuri. Furia catolicilor a crescut în continuare odată cu acțiunile Gauleiterului Bavariei Superioare, Adolf Wagner, un militant nazist anticatolic, care a ordonat îndepărtarea crucilor școlilor din regiunea de care răspundea. Acest atac a provocat primele demonstrații publice împotriva politici guvernului de la venirea naziștilor la putere. Au avut loc acțiuni de masă de semnare de petiții, la care au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Furia catolicilor a crescut în continuare odată cu acțiunile Gauleiterului Bavariei Superioare, Adolf Wagner, un militant nazist anticatolic, care a ordonat îndepărtarea crucilor școlilor din regiunea de care răspundea. Acest atac a provocat primele demonstrații publice împotriva politici guvernului de la venirea naziștilor la putere. Au avut loc acțiuni de masă de semnare de petiții, la care au participat inclusiv soldații catolici de pe front. Hitler a cerut revocarea în grabă a hotărârii, dar răul fusese făcut, catolicii înțeleseseră că se pot opune cu
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
împotriva Gestapoului”. Un alt episcop, Franz Bornewasser al Trierului, a trimis de asemenea proteste lui Hitler, deși acestea nu au fost făcute publice. Pe 3 august von Galen a fost și mai explicit, îndreptându-și atacul său împotriva persecutării de către naziști a ordinelor religioase și împotriva închiderii instituțiilor catolice. Naziștii locali au cerut arestarea lui von Galen, dar Joseph Goebbels l-a temperat pe Hitler, spunându-i că o asemenea măsură ar fi generat o revoltă deschisă Westfalia. Până în august, protestele
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a trimis de asemenea proteste lui Hitler, deși acestea nu au fost făcute publice. Pe 3 august von Galen a fost și mai explicit, îndreptându-și atacul său împotriva persecutării de către naziști a ordinelor religioase și împotriva închiderii instituțiilor catolice. Naziștii locali au cerut arestarea lui von Galen, dar Joseph Goebbels l-a temperat pe Hitler, spunându-i că o asemenea măsură ar fi generat o revoltă deschisă Westfalia. Până în august, protestele se răspândiseră și în Bavaria, iar Hitler însuși a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
conducători ai grupului - Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst - au fost arestați , judecați sumar și executați. Aceeași soartă a avut-o și profesorul de muzică Kurt Huber și alți câțiva studenți. Apariția acestui grup a fost o surpriză pentru naziști, deoarece univesitățile fuseseră considerate fiefuri naziste încă din perioada în care Hitler se mai lupta pentru putere. Pe de altă parte, exemplu studenților a dat curaj grupurilor de opoziție, așa puține și dezorganizate cum erau. „Trandafirul alb” nu a fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
cam 2.000 de evrei până la sfârșitul războiului. Istoricul britanic Martin Gilbert a descoperit numeroase cazuri în care germani și austrieci, inclusiv funcționari publici sau ofițeri ai armatei, au salvat evrei. A existat o singură manifestare publică împotriva persecutării de către naziști a evreilor germani (Protestul de pe Rosenstrasse). Protestul a avut loc în februarie 1943 și a fost generat de arestarea și amenințarea cu deportarea a 1.800 de bărbați evrei căsătoriți cu femei neevreice. Mai înainte ca acești oameni să fie
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
pe colonelul de stat major Claus Schenk Graf von Stauffenberg. Stauffenberg, un catolic practicant, fusese mutilat în luptele din Africa de nord. El avea convingeri conservatoare și naționaliste. Dacă la început, Stauffenberg a privit cu entuziasm venirea la putere a naziștilor, el a fost rapid deziluzionat de guvernarea lor. Încă din 1942, el împărtășea părea altor ofițeri germani, conform căreia Germania este condusă spre dezastru de Hitler și că numai îndepărtarea dictatorului poate salva țara. Scrupulele sale moral-religioase l-au împiedicat
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ofițer de stat major, colonelul Claus Schenk Graf von Stauffenberg. Stauffenberg, care fusese grav rănit în luptele din Africa de nord, era un politician conservator, naționalist și catolic practicant. Dacă la început el întâmpinase cu entuziasm venirea la putere a naziștilor, corupția și ineficiența regimului instaurat de Hitler l-a deziluzionat. Stauffenberg a fost dezgustat de tratamentul aplicat evreilor și prizonierilor de război sovietici. Începând cu anul 1942, alături de alți ofițeri ai armatei germane, a devenit conștient că Hitler conducea Germania
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
la 21 februarie 1920 în orașul industrial Beuthen (azi Bytom) din Silezia Superioară. A urmat liceul în localitatea natală. Activitatea sa în cadrul asociației de tineret catolic "Neudeutschland" a făcut ca, în 1937, când asociațiile de tineret au fost interzise de naziști, să fie urmărit de Gestapo, fiind interogat și condamnat la arest la domiciliu. În 1938, după examenul de maturitate, s-a înscris în Facultatea de teologie a Universității din Breslau (azi Wrocław). În 1941 și-a întrerupt studiile, fiind nevoit
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
lupte împotriva autorităților sovietice și a celor comuniste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea. Partizanii ucraineni au fost foarte puternici în regiunea Munților Carpați. Rezistența ucraineană a avut un caracter special printre mișcările de rezistență din Europa ocupată de naziști, nefiind sprijinită aproape deloc din străinătate. Din acest motiv, apariția, dezvoltarea și capacitatea de luptă au reflectat, aproape exclusiv, popularitatea de care s-a bucurat mișcarea în rândul poporului ucrainean. a fost fondată în 1942, având 3 obiective majore: 1
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
conflict cu germanii și încerca să-și tempereze poziția față de minoritățile etnice. În 1944, OUN respingea, în mod oficial, „exclusivismul etnic și rasial”. Trebuie făcută o distincție dintre forțele conducătoare ale acțiunilor antievreiești ale ucrainenilor și teoriile rasiale profesate de naziști în așa-numita „soluție finală" a problemei evreiești. Scopul principal al naționaliștilor ucraineni nu era, în principiu, exterminarea evreilor, ci edificarea unei Ucraine independente, omogenă din punct de vedere național, cu un număr redus de minorități, care să accepte necondiționat
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
controlul asupra țării prin asumarea de puteri excepționale, prin care cabinetul putea să ocolească hotărârile parlamentului. Hitler a fost numit "Reichskanzler" (cancelar) pe 30 ianuarie 1933. Incendierea Reichstagului de pe 27 februarie — care în zilele noastre este considerată ca fiind opera naziștilor — a fost folosită drept motiv pentru suspendarea tuturor drepturilor și libertăților civile și politice. Decretele necesare au fost emise de cabinetul de dreapta de coaliție a lui Hitler și au fost semnate de președintele Paul von Hindenburg. Parlamentul ales după
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
suspendarea tuturor drepturilor și libertăților civile și politice. Decretele necesare au fost emise de cabinetul de dreapta de coaliție a lui Hitler și au fost semnate de președintele Paul von Hindenburg. Parlamentul ales după organizarea unor noi alegeri, în care naziștii dețineau majoritatea, a votat legea de împuternicire din 23 martie 1933, prin care se transfera puterea legislativă de la parlament la guvern. Partidele opoziției politice - comuniștii (KPD) și social-democrații (SPD) - au fost interzise. Hitler a dat o ultimă lovitură celor care
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
trupe în ajutorul naționaliștilor spanioli. Ajutorul acordat naționaliștilor a dus la îmbunătățirea a numeroase arme și tactici care aveau să fie folosite în al doilea război mondial. Spania a fost stat neutru în timpul celui de-al doilea război mondial. După ce naziștii au fost siguri că și-au consolidat puterea politică în Germania, "(Gleichschaltung)", ei și-au întors atenția spre politica externă, acționând cu o îndrăzneală creascândă. Pe 16 martie 1935, Hitler a ignorat prevederile Tratatului de la Versailles și a ordonat reînarmarea
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
să aleagă între dragostea sa pentru o femeie și ajutarea ei și a soțului ei, lider al Rezistenței cehe, să scape din orașul Casablanca, care făcea parte din Marocul controlat de Regimul de la Vichy, pentru a-și continua lupta împotriva naziștilor. „"Casablanca"” este considerat unul dintre cele mai bune filme ale secolului XX. Deși era un film din „lista A”, cu actori consacrați și scenariști de primă mână (Julius J. Epstein, Philip G. Epstein și Howard Koch), nimeni nu se aștepta
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
la clubul lui Rick în acea noapte. Cu toate acestea, înainte ca schimbul să aibă loc, Ugarte este arestat de poliția locală, comandată de căpitanul Louis Renault (Claude Rains), un ofițer corupt al Regimului de la Vichy, care îi ajuta pe naziști. Renault și naziștii nu știu însă că Ugarte lăsase scrisorile, spre păstrare, lui Rick, deoarece: „"cumva, doar fiindcă mă disprețuiești, ești singurul în care pot avea încredere"”. Ugarte moare pe când se afla în custodia poliției fără să dezvăluie faptul că
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
Rick în acea noapte. Cu toate acestea, înainte ca schimbul să aibă loc, Ugarte este arestat de poliția locală, comandată de căpitanul Louis Renault (Claude Rains), un ofițer corupt al Regimului de la Vichy, care îi ajuta pe naziști. Renault și naziștii nu știu însă că Ugarte lăsase scrisorile, spre păstrare, lui Rick, deoarece: „"cumva, doar fiindcă mă disprețuiești, ești singurul în care pot avea încredere"”. Ugarte moare pe când se afla în custodia poliției fără să dezvăluie faptul că a încredințat scrisorile
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]